Stagiu de cotizare.Obligativitatea aplicării Deciziei nr.40/22 septembrie 2008 a Sectiilor Unite a iccj in sensul ca singurele facilităti oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa i sau ii de munca sunt acordarea sporului de gru...

Decizie 52 din 19.01.2010


- Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004

 Prin decizia nr. 40/22 septembrie 2008 a Sectiilor Unite a ICCJ. 

 care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, s-a constatat ca pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 iar prin data deschiderii dreptului la pensie se întelege data la care persoana în cauza a fost înscrisa la categoria de pensie de care beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice).

(decizia civila nr. 52/19 ianuarie 2010-Sectia de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Curtii de Apel Ploiesti)

Prin actiunea înregistrata pe rolul tribunalului reclamantul S. C. a chemat în judecata pârâta Casa Judeteana de Pensii, solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta aceasta sa fie obligata sa-i emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta conform dispozitiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu adaugarea perioadei lucrate conform actelor depuse.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este pensionar pentru limita de vârsta în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, potrivit deciziei nr. 210233/3.06.1999, pensia sa intrând în procesul de recalculare prevazut de HG nr. 1550/2004, HG nr.733/2005 si se încadreaza în categoria pensiilor carora li se aplica recalcularea conform dispozitiilor OUG nr.4/2005.

În conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani si nu de 30 de ani cum în mod eronat a stabilit pârâta în decizia emisa.

Reclamantul a precizat ca la data pensionarii avea o vechime în grupa I de munca de 13 ani, 2 luni si 13 zile si ca dupa ce a depus adeverinte din care reiese ca în perioada 01.07.1990-15.04.1998 a lucrat în grupa I de munca i s-a recalculat pensia la data de 31.05.2007, rezultând o vechime de 21 de ani în grupa I.

În drept s-au invocat dispozitiile Legii nr. 3/1977, ale Legii nr. 19/2000, ale HG nr. 1950/2004 si OUG nr. 4/2005 si s-au anexat în copie: decizia nr. 210233/03.06.1999, adeverinta nr. 97/20.02.2007, adeverinta nr. 247/18.04.2005, procesul verbal nr.1433/10.03.2005, decizia nr. 210233/26.05.2008 de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta.

Pârâta Casa Judeteana de Pensii, fiind legal citata, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, întrucât în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei, astfel ca drepturile reclamantului au fost calculate în mod corect si legal.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauza, prin sentinta civila nr.1314 pronuntata la  11 iunie 2009,  tribunalul a  admis actiunea  obligând pârâta sa recalculeze pensia reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Împotriva sentintei primei instante, pârâta Casa Judeteana de Pensii Dâmbovita a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegala si netemeinica în sensul disp.art.304 pct.8 si 9 si  art.3041 Cod pr.civila.

Recurenta, reluând apararile de la instanta de fond a sustinut ca în mod  gresit a fost admisa cererea reclamantului întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual  îl reprezinta vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de  evaluare.

De asemenea, se arata ca în cazul contestatorului, drepturile de pensie s-au  deschis în anul  1993, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de  30 de ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei.

Potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitara a prevederilor HG nr.1550/2004, în situatia pensiilor de limita de vârsta stabilite în perioada cuprinsa între 1.07.1977 si 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei si  30 de ani pentru barbati.

Totodata, s-a mai aratat ca exista acte normative care prevad conditii specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizeaza, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevazut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului.

De asemenea, s-a aratat ca în ceea ce priveste perioada lucrata în grupa I de munca,  legiuitorul a considerat ca aceasta trebuie remunerata diferit, aparând în aceste conditii OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un numar suplimentar de puncte pentru perioada lucrata în conditiile grupei I sau  II de munca.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului si modificarea sentintei în sensul respingerii cererii si mentinerii deciziei emise de recurenta.

Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele si lucrarile dosarului, de dispozitiile legale ce au incidenta în solutionarea cauzei, Curtea a constatat ca recursul este fondat  potrivit considerentelor care  succed:

 Reclamantului, pensionar pentru limita de vârsta, i-a fost recalculata pensia, ultima data la 26 mai 2008, prin decizia nr.210233 din 26 mai 2008 emisa de pârâta Casa Judeteana de Pensii Dâmbovita.

Împotriva acestei decizii, potrivit art.87 din Legea pensiilor nr.19/2000, reclamantul avea drept de contestatie la instanta competenta în termen de 45 zile de la comunicare.

Cum în cauza nu s-a facut dovada datei la care aceasta decizie a fost comunicata reclamantului, prezenta actiune care constituie în realitate o contestatie a actului emis de pârâta, a fost considerata ca fiind exercitata în termenul legal, desi instanta de fond avea obligatia legala de a-i verifica natura juridica si a stabili în raport de aceasta, calitatea partilor si procedura aplicabila.

Astfel, potrivit art. 95 alin.2 si art.169 alin.2 din legea nr.19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmeaza aceleasi reguli procedurale privind solutionarea si contestarea, prevazute pentru cererea de pensionare.

În egala masura, posibilitatea legala de contestare si a deciziilor de recalculare a pensiei reprezinta una din componentele dreptului de acces la justitie, prevazut si garantat de art.21 alin.1 si 2 din Constitutia României si de art.6 prf.1 al Conventiei  Europene a Drepturilor Omului, fiind edictat în favoarea cetatenilor pentru neîngraditul exercitiu al dreptului lor de a se adresa instantelor judecatoresti.

Drept urmare, natura juridica a actiunii reclamantului nu este aceea a unei obligatii de a face iar instanta de fond avea obligatia prevazuta de art.129 alin.4 cod pr.civ. sa o califice corect, fiind de netagaduit ca orice eroare modificare sau schimbare intervenita în decizia de pensionare initiala ori în cele emise ulterior pensionarii sub aspectul modalitatii de calcul, a cuantumului sau platii efective a drepturilor din pensie, inclusiv urmare prezentarii unor noi acte doveditoare referitoare la vechime si perioadele de munca si cotizare pot fi supuse controlului de legalitate si temeinicie al instantelor de judecata prin intermediul contestatiei la care asiguratul are dreptul în termen de 45 zile de la comunicarea respectivei decizii.

Curtea constata însa ca pârâta, la rândul sau, avea dreptul de a se apara invocând exceptia tardivitatii depunerii contestatiei, pe care nu l-a exercitat.

În aceste circumstante, Curtea va analiza solutia primei instante în fondul sau, retinând ca aceasta a fost pronuntata cu gresita aplicare a legii, fiind incident astfel cazul de recurs prev. de art.304, pct.9 cod pr.civ.

Prin Decizia în interesul legii nr.40 din  22 septembrie 2008 a Sectiilor Unite ale ICCJ s-a decis ca dispozitiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.

În considerentele acesteia s-a aratat ca pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare, în vederea determinarii punctajului mediu, este cel prevazut de legea în vigoare la data pensionarii.

În acest sens, instanta suprema a retinut ca, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalcularii în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, norme aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 1.550/2004.

Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala în munca, prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunii de evaluare.

De asemenea, alin. (3) al aceluiasi articol prevede ca, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Prin urmare, singurele facilitati oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului de grupa si posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozitiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

Ca atare, este lipsita de relevanta împrejurarea ca, potrivit dispozitiilor art. 43 si art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de munca.

Prin aceeasi decizie,  care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, s-a mai constatat ca pentru persoanele ale caror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 iar prin data deschiderii dreptului la pensie se întelege data la care persoana în cauza a fost înscrisa la categoria de pensie de care beneficiaza sau care i se cuvine la data începerii operatiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice).

Numai asiguratii care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii, si ale caror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie, denumita în actuala reglementare stagiu de cotizare si este stabilit de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

În raport de aceasta dezlegare, Curtea constata ca solutia primei instante este gresita fiindca reclamantul Sandu Constantin caruia i s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu si-a desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, pentru care sunt incidente acte normative cu caracter special((zona I si II de radiatii, persoanele cu handicap, personalul navigant si cel artistic) si drept urmare a beneficiat de dispozitiile Legii nr.3/1977 în sensul facilitatilor acordate de acest act normativ persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de munca adica :

-acordarea sporului de grupa si

-posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.

 Majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie, denumita în actuala reglementare stagiu de cotizare si respectiv reducerea acestuia la 20 ani, pe care a reclamat-o intimatul Sandu Constantin, iar prima instanta a considerat-o îndreptatita,  nu este un beneficiu pe care Legea nr.3/1977 l-a acordat decât categoriilor socio-profesionale aratate în actele normative cu caracter special, astfel cum au fost nominalizate de recurenta(fila 18 dosar fond) si în care nu se încadreaza reclamantul care a lucrat ca mecanic la fostul GAS Ploiesti si apoi ca tehnician la Turnatoria SC UTCHIM SA Gaiesti asa cum rezulta din adeverintele depuse la filele 7-8 dosar fond) iar pentru aceasta activitate desfasurata în grupa I de munca i-a fost stabilit atât sporul de grupa cât si dreptul de a se pensiona înaintea împlinirii vârstei standard, având în vedere ca este nascut la data de 20 februarie 1947 (fila 6 dosar fond).

În aceste circumstante, Decizia în interesul legii nr.40/2008 a ICCJ a fost gresit interpretata si aplicata de prima instanta, ceea ce a impus admiterea recursului, conform art.312 cod pr.civ. si modificarea în tot a sentintei în sensul respingerii actiunii reclamantului ca neîntemeiate.