Asigurare de viață. Deprecierea sumei asigurate ca urmare a inflaţiei şi a denominări monetare.

Asigurare de viață. Deprecierea sumei asigurate ca urmare a inflaţiei şi a denominări monetare. Obligarea societății de asigurare la actualizarea valorii sumei asigurate, precum și indexarea lunară cu indicele de inflație a sumei asigurate până la data decesului asiguratului. Prin supunerea sumei asigurate deprecierii ca urmare a inflaţiei şi apoi denominări monetare, s-a rupt echilibrul contractual, reclamanta suferind un prejudiciu. Actualizarea sumei asigurate cu rata inflaţiei urmăreşte  păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, acoperind astfel prejudiciul cauzat de fluctuaţiile monetare. Momentul de la care trebuie actualizate sumele asigurate este momentul încetării contractelor de asigurare prin ajungerea lor la termen iar nu momentul încheierii lor.

 Sentința civilă nr. 1195/17.02.2016

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.09.2014, reclamanta C.S. a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta SC A.R. –A. V.I.G. SA la actualizarea valorii sumei asigurate prin Polițele de asigurare viageră de deces cu plata primelor pe timp limitat nr. …./27.02.1980 și nr. …./30.07.1985 la suma estimată de 9.000 lei, precum și indexarea lunară cu indicele de inflație a sumei asigurate prin polițele menționate până la data decesului acesteia. A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin Sentința civilă nr. 1195/2016, instanța a admis în parte acţiunea și a obligat pârâta să actualizeze valoarea sumei asigurate prin poliţa de asigurare viageră de deces cu plata primelor pe timp limitat nr. ../27.02.1980 la suma de 18,72 lei, precum şi în continuare până la data producerii riscului asigurat, precum şi a sumei asigurate prin poliţa nr…../ 30.07.1985 la suma de 1,78 lei, precum şi în continuare până la data producerii riscului asigurat. A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 11,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

La data de 27.02.1980, reclamanta C.S. a încheiat în cadrul Administrației Asigurărilor de Stat, Polița de asigurare viageră de deces cu plata primelor pe timp limitat nr. .., pentru suma asigurată de 4000 ROL, plătind în perioada 1980 – 1995 câte 14 ROL lunar. De asemenea, la data de în anul 1985, a încheiat un nou contract de asigurare, cu nr…. pentru o sumă asigurată de 5000 ROL, cu o primă lunară de 20 ROL.

În urma demersurilor efectuate de reclamantă pentru actualizarea debitului, pârâta a menţionat că sumele de bani născute anterior datei de 1 iulie 2005 se vor converti, suma asigurată de reclamantă de 9000 lei devenind 0.90 lei, acestea fiind sumele pe care ea le va plăti la momentul producerii riscului asigurat.

Potrivit art. 248 alin 1 C.proc.civ., instanţa se pronunţă cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia prematurităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Potrivi art. 80 din Decretul 471/1971 cu privire la asigurările de stat, în asigurarea de persoane, Administraţia Asigurărilor de Stat se obligă ca, la producerea evenimentului asigurat, să plătească o sumă asigurată, iar din interpretarea alineatului 3 al aceluiaşi articol, reiese că în cazul asigurărilor de viaţă, suma asigurată se plăteşte beneficiarului desemnat de asigurat.

Din interpretarea dispoziţiilor Secţiunii a treia din  Decretul 471/1971, reiese că singurul drept al beneficiarului cu privire la contractul de asigurare este acela de a primi suma asigurată la momentul producerii riscului asigurat, neavând niciun drept cu privire renegocierea clauzelor contractuale sau a sumei asigurate. Singura persoană care poate cere actualizarea sumei asigurate şi indexarea lunară este asiguratul, în speţă reclamanta.

Având în vedere şi specificul contractului de asigurare în litigiu, respectiv o asigurare de viaţă, reclamanta nu ar putea introduce acţiunea decât anterior producerii riscului asigurat.

Pentru aceste motive, instanţa urmează a respinge excepţia prematurităţii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, în drept, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil de la 1864. Astfel, instanţa are în vedere că reclamanta şi-a întemeiat în fapt pretenţiile pe contractele încheiate între părţi în anul 1980, respectiv în anul 1985 iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin.1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretare, executarea şi încetarea sa.

Potrivit art. 969 C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Astfel, contractul reprezintă legea părţilor, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate, obligaţii pentru determinarea cărora trebuie să se ţină cont de toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa, conform art. 970 alin 2 C.civ.

Conform art. 943 C.civ., contractul este sinalagmatic când părţile se obligă reciproc una către cealaltă. Prin urmare, contractul de asigurare este un contract sinalagmatic.

De natura contractului sinalagmatic este echivalenţa contraprestaţiilor părţilor.

Astfel cum a susţinut reclamanta, fără ca pârâta să fi contestat, primele de asigurare s-au achitat în cuantumul prevăzut de părţi la momentul încheierii contractelor de asigurare, prime de care pârâta s-a putut folosi. Prin supunerea sumei asigurate deprecierii ca urmare a inflaţiei şi apoi denominări monetare, s-a rupt echilibrul contractual, reclamanta suferind un prejudiciu.

Astfel cum s-a reţinut în mod constat, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte  păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, acoperind astfel prejudiciul cauzat de fluctuaţiile monetare.

Potrivit art. 1084 C.civ., creditorul are dreptul la repararea pierderii suferite şi a substituirii prejudiciului nerealizat.

Momentul de la care trebuie actualizate sumele asigurate este momentul încetării contractelor de asigurare prin ajungerea lor la termen iar nu momentul încheierii lor, astfel cum susţine reclamanta.

Deşi este adevărat că şi în intervalul de timp cât contractele au fost în desfăşurare a acţionat inflaţia asupra sumelor asigurate, în egală măsură şi sumele achitate cu titlu de prime de asigurare s-au devalorizat, reclamanta nefăcând dovada modificării sumei achitate în timp cu titlul de primă de asigurare. Prin urmare, în această perioadă echilibrul contractual nu a fost rupt şi instanţa nu poate interveni în convenţia părţilor.

De la momentul încetării contractului însă prestaţia reclamantei a încetat, rămânând ca doar pârâta să îşi îndeplinească obligaţiile. În intervalul de timp până la producerea riscului asigurat suma s-a devalorizat atât ca urmare a denominării cât şi ca urmare a inflaţiei.

În privinţa denominării, instanţa reține că denominarea s-a dispus de legiuitor prin art. 1 alin 1 din Legea 348/23.07.2004 iar, în cauză, aceasta s-a aplicat în mod corect, împărţind suma la 10 000 lei.

Cu privire la actualizarea cu rata inflaţiei, instanţa constată că într-adevăr, în această perioadă suma a fost supusă inflaţiei, suferind o depreciere şi prin aceasta producându-i reclamantei o pagubă.

Astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat de expert judiciar V.G.E., suma de 5000 de lei actualizată cu rata inflaţiei de la data încetării contractului, respectiv 01.07.2000 la zi este de 1,78 lei, iar suma de 4000 de lei actualizată cu rata inflaţiei din februarie 1995  la zi este de 18,72 lei.

Prin urmare, instanţa va admite în parte cererea reclamantei la actualizarea sumelor provenind din contractele de asigurare încheiate între părţi astfel: suma de 5000 de lei actualizată cu rata inflaţiei de la data încetării contractului, respectiv 01.07.2000 la zi este de 1,78 lei, iar suma de 4000 de lei actualizată cu rata inflaţiei din februarie 1995  la zi este de 18,72 lei, precum şi actualizarea în continuare până la data producerii riscului asigurat.

Potrivit art. 453 alin 1 C.proc civ, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi  orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Având în vedere că instanţa urmează a admite în parte acţiunea, reclamanta este partea ce a câştigat, motiv pentru care instanţa urmează a admite cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2555 lei, din care 1000 de lei reprezentând onorariu expertiză, 555 lei reprezentând taxă de timbru şi 1000 lei onorariul de avocat, proporţional cu admiterea cererii, respectiv suma de 11,33 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă nr. 102/10.03.2017, Tribunalul Galați a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare