Oug 59/2011

Ordonanţa 59/2011 instituie cu cadru juridic nou în ceea ce priveşte metodologia  de calcul a pensiilor prevăzute la art.1 lit.c) - h) din Legea 119/2010. Aceste prevederi sunt aplicabile pensiilor ce au fost supuse recalculării conform Legii 119/2010. Prin emiterea deciziei de revizuire a pensiei nu s-a atingere dreptului la pensie  ca drept de proprietate.

Decizia civilă nr.1335/12.06.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. … Tribunalul a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta AB în contradictoriu  cu CJP.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta AB a formulat contestaţie împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. emisă de CJP, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- anularea deciziei de revizuire a pensiei;

- stabilirea faptului că are dreptul la pensia de serviciu ce i-a fost acordată prin decizia nr. emisă de CJP;

- acordarea diferenţei dintre pensia de serviciu şi cea aflată în plată;

- actualizarea sumelor restante cu indicele de inflaţie, până la data achitării efective a acestora.

În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:

1. A îndeplinit funcţia de grefier în cadrul Tribunalului pensionându-se în anul 1997. Urmare apariţiei Legii nr. 567/2004 i s-a stabilit dreptul la primirea unei pensii de serviciu.

În urma intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensia i-a fost recalculată, stabilindu-se dreptul la acordarea unei pensii de asigurări sociale într-un cuantum mai mic decât cel stabilit anterior cu titlu de pensie de serviciu.

A formulat contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei, însă cererea i-a fost respinsă în primă instanţă, dosarul aflându-se în prezent în faza de soluţionare a recursului.

2. Ca urmare a apariţiei OUG nr. 59/2011 i s-a revizuit pensia recalculată potrivit Legii nr. 119/2010, însă cuantumul pensiei revizuite este identic cu cel stabilit anterior în urma aplicării recalculării.

În continuarea motivării contestatoarea a învederat că decizia de revizuire este nelegală şi a invocat, în esenţă, următoarele motive, expunându-se pentru fiecare motiv argumente detaliate:

1) Revizuirea s-a efectuat în baza unui act normativ care cuprinde reglementări identice cu prevederile anterioare care au condus la recalcularea pensiei.

2) Emiterea deciziei de revizuire este contrară scopului pentru care se motivează că a fost elaborată OUG nr. 59/2001.

3) Prin emiterea deciziei de revizuire s-a adus atingere dreptului la pensie ca drept de proprietate.

4) S-a încălcat principiul neretroactivităţii legilor privitoare la pensii.

5) Nu a existat situaţia excepţională de care s-a prevalat Guvernul pentru emiterea ordonanţei de urgenţă.

6) Nu s-au respectat procedurile necesare pentru adoptarea unor măsuri excepţionale.

7) Judecătorul are rolul de a aplica în mod direct legislaţia Uniunii Europene sau tratatele privind drepturi fundamentale, integrate în legislaţia naţională.

Intimata CJP a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a contestaţiei.

În esenţă, a arătat că decizia contestată în cadrul prezentului dosar a fost emisă ca urmare a aplicării OUG nr. 59/2011 şi că toate criticile contestatoarei privind compatibilitatea legislaţiei naţionale cu norme cuprinse în acte cu caracter internaţional sunt irelevante în dosarul de faţă

Analizând contestaţia de faţă Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta a învestit instanţa cu o contestaţie formulată împotriva unei decizii de revizuire a pensiei emisă de CJP în aplicarea OUG nr. 59/2011, solicitând anularea acestei decizii de revizuire, precum şi adoptarea unor măsuri subsecvente, ca efect al anulării deciziei de revizuire.

Prin urmare, capătul principal al acţiunii îl constituie anularea deciziei de revizuire a pensiei, celelalte măsuri solicitate a fi dispuse având caracter accesoriu, soluţia asupra acestora depinzând de soluţia privitoare la capătul principal prin care s-a solicitat anularea deciziei de revizuire.

În considerarea celor expuse Tribunalul a analizat cu prioritate capătul principal al acţiunii şi, în funcţie de soluţionarea acestuia, s-a pronunţat şi cu privire la capetele accesorii.

Procedând la examinarea capătului principal prin care s-a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, Tribunalul a reţinut următoarele:

A. Cadrul legal în temeiul căreia s-a emis decizia de revizuire contestată în prezentul dosar şi scopul urmărit de legiuitor prin emiterea OUG nr. 59/2011.

Decizia de revizuire a pensiei contestată în prezentul dosar a fost emisă de intimată în aplicarea art. 1 alin. 1) din OUG nr. 59/2011, text ce are următorul conţinut:

(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

După cum se observă, intenţia legiuitorului (scopul avut în vedere) a fost să supună revizuirii acele pensii (de fapt, cuantumul acestora) în privinţa cărora a produs efecte juridice Legea nr. 119/2010, în sensul că au fost recalculate, iar noul cuantum s-a stabilit pe baza principiului contributivităţii.

Această intenţie este lipsită de orice echivoc, legiuitorul folosind sintagma „pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 …, care au făcut obiectul recalculării”, adică în privinţa cărora s-a produs efectul Legii nr. 119/2010.

Această intenţie rezultă şi din utilizarea termenului „revizuire” care are semnificaţia de a revedea, a reexamina, a cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea şi a corecta eventualele lipsuri.

Deci, după cum se observă, legiuitorul nu a înţeles să utilizeze termenul de „recalculare” sau alt termen din care s-ar putea deduce intenţia legiuitorului de a institui un algoritm nou sau diferit faţă de Legea nr. 119/2010 de determinare a cuantumului pensiilor respective, cu începere din 01.08.2011.

De asemenea, scopul arătat mai sus rezultă şi din cuprinsul expunerii de motive ce precede conţinutul actului normativ, arătându-se că „prin Legea nr. 119/2010 s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislaţia în domeniul asigurărilor sociale” şi că „se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, scopul fiind acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt îndreptăţite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale”.

Aşadar, în considerarea argumentelor arătate anterior, Tribunalul a reţinut că obiect al procesului de revizuire instituit prin OUG nr. 59/2011 îl constituie doar acele pensii în privinţa cărora s-a aplicat şi a produs efecte juridice Legea nr. 119/2010, scopul urmărit de legiuitor prin emiterea acestui act normativ fiind acela de a reverifica documentele în baza cărora s-a realizat recalcularea pensiei conform Legii nr. 119/2010 pentru a se îndrepta eventualele erori.

B. Criticile relevante ce pot fi formulate cu privire la decizia de revizuire.

Având în vedere conţinutul dispoziţiilor legale în a căror aplicare s-a emis decizia de revizuire contestată în prezentul dosar, dar şi scopul urmărit de legiuitor, Tribunalul a reţinut că singurele critici relevante pentru a cerceta legalitatea deciziei de revizuire sunt cele care privesc, în mod concret, modul de aplicare a OUG nr. 59/2011 de către CJP.

Orice alte critici care exced sferei de aplicare şi efectelor stabilite de OUG nr. 59/2011 sunt irelevante atât timp cât decizia de revizuire contestată în acest dosar a fost emisă exclusiv pentru punerea în aplicare a OUG nr. 59/2011, iar nu a altor acte normative.

C. Condiţiile în care se poate pronunţa o soluţie de anulare a deciziei de revizuire a pensiei emise în temeiul OUG nr. 59/2011.

Având în vedere că s-a solicitat anularea unei decizii de pensie emisă în temeiul OUG nr. 59/2011 rezultă că pentru a se dispune o soluţie de admitere a contestaţiei este necesar să se invoce şi să se dovedească faptul că a existat una sau mai multe încălcări ale OUG nr. 59/2011 la momentul emiterii deciziei ori că acest act normativ nu ar produce efecte juridice specifice din diverse motive.

D. Cercetarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă.

1) Prin primul motiv invocat reclamanta a susţinut că revizuirea s-a efectuat în baza unui act normativ care cuprinde reglementări identice cu prevederile anterioare care au condus la recalcularea pensiei.

Acest motiv constituie însă o critică privitoare la conţinutul reglementării legale şi la eficacitatea acesteia în raport de un act normativ anterior adoptat, aspect care  nu are aptitudinea de a constitui un motiv de anulare a deciziei de revizuire, neindicându-se ce prevedere din OUG nr. 59/2011 s-ar fi încălcat de intimată prin emiterea deciziei de revizuire.

Împrejurarea că un act normativ reia dispoziţii adoptate anterior într-un alt act normativ ţine de modul în care legiuitorul înţelege să îşi exercite rolul de putere de  legiferare, neavând nicio relevanţă sub aspectul legalităţii actelor emise pentru aplicarea acestui ultim act normativ.

De altfel, nici nu se identifică ce vătămare s-ar fi produs reclamantei prin punerea în aplicare a OUG nr. 59/2011 atât timp cât cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire nu este mai mic decât cel la care avea dreptul anterior acestui moment.

2) Prin cel de-al doilea motiv reclamanta a învederat că emiterea deciziei de revizuire este contrară scopului pentru care se motivează că a fost elaborată OUG nr. 59/2001.

Tribunalul a constatat că acest motiv nu este apt a constitui o cauză de nulitate a deciziei de revizuire, aceasta fiind emisă pentru punerea în aplicare a art. 1 alin. 1) din OUG nr. 59/2011, Casa de pensii neavând drept de opţiune în ceea ce priveşte emiterea deciziei de revizuire în funcţie de efectul concret pe care îl va produce asupra situaţiei pensionarului.

Dacă dispoziţiile normative sunt contrare scopului edictării actului acest fapt nu are ca efect inaplicabilitatea normelor, acestea producând efecte specifice, iar nu expunerea de motive ce poate ajuta la interpretarea normelor neclare. Or, în cazul de faţă, dispoziţiile art. 1 alin. 1) din OUG nr. 59/2011 sunt extrem de clare în ceea ce priveşte obligativitatea emiterii deciziei de revizuire.

Instanţa de judecată nu are rolul constituţional de control al calităţii legii, ci de aplicare a acesteia

Similar analizei făcută cu privire la primul motiv, nu se identifică ce vătămare s-ar fi produs reclamantei prin punerea în aplicare a OUG nr. 59/2011 atât timp cât cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire nu este mai mic decât cel la care avea dreptul anterior acestui moment.

3) Prin cel de-al treilea motiv reclamanta a învederat că prin emiterea deciziei de revizuire s-a adus atingere dreptului la pensie ca drept de proprietate.

În dezvoltarea acestui motiv reclamanta a făcut ample referiri prin care a arătat că i s-a diminuat cuantumul pensiei şi, în aceste condiţii, i s-a adus atingere dreptului fundamental de proprietate.

Acest motiv este nefondat.

Astfel, prin punerea în aplicare a OUG nr. 59/2011 reclamantei nu i s-a diminuat cuantumul pensiei, ci s-a stabilit dreptul de a primi un cuantum al pensiei identic cu cel avut şi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Aşa cum s-a arătat mai sus OUG nr. 59/2011 nu a instituit un algoritm nou sau diferit faţă de Legea nr. 119/2010 de determinare a cuantumului pensiei reclamantei, ci s-a emis pentru a se reverifica modul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, pentru a se corecta eventualele erori strecurate în ceea ce priveşte modul de aplicare a acestei legi.

Diminuarea cuantumului pensiei reclamantei s-a realizat prin Legea nr. 119/2010 şi, prin urmare, toate criticile acesteia privitoare la suprimarea pensiei de serviciu puteau fi valorificate exclusiv pe calea contestaţiei la decizia de recalculare a pensiei, recalculare ce a avut loc în anul 2010 şi prin care s-au pus în aplicare dispoziţiile Legii nr. 119/2010.

Or, reclamanta a uzat de calea contestaţiei formulată cu privire la aplicarea Legii nr. 119/2010, stabilindu-se în mod irevocabil că această lege a produs efecte valabile în privinţa sa.

În cadrul prezentului proces criticile pot fi valorificate prin raportare exclusiv la situaţia juridică anterioară OUG nr. 59/2011, adică prin raportare la drepturile de pensie stabilite în urma recalculării operate în temeiul Legii nr. 119/2010, iar nu prin raportare la legislaţia anterioară legii nr. 119/2010.

Nu se identifică astfel nicio ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantei, realizată prin OUG nr. 59/2011, atât timp cât cuantumul pensiei stabilit în aplicarea OUG nr. 59/2011 este identic cu acel cuantum la care avea dreptul reclamanta după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 59/2011.

4) Prin cel de-al patrulea motiv reclamanta a învederat că s-ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legilor privitoare la pensii.

Acest motiv este nefondat în condiţiile în care OUG nr. 59/2011 nu dispune cu privire la raporturi dintre părţi anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ şi nici decizia de revizuire nu produce efecte pe o perioadă anterioară.

5) Prin cel de-al cincilea motiv reclamanta a învederat că nu a existat situaţia excepţională de care s-a prevalat Guvernul pentru emiterea ordonanţei de urgenţă.

Un astfel de motiv ţine de respectarea dispoziţiilor Constituţiei României privitoare la condiţiile în care poate fi emisă o ordonanţă de urgenţă, aspect ce poate fi soluţionat doar de către Curtea Constituţională, iar nu de instanţele judecătoreşti.

6) Prin cel de-al şaselea motiv s-a învederat că nu s-au respectat procedurile necesare pentru adoptarea unor măsuri excepţionale.

Tribunalul a constatat că argumentele expuse în justificarea acestui motiv nu au nicio legătură cu legalitatea deciziei de revizuire, prin OUG nr. 59/2011 nerealizându-se nicio restrângere a vreunui drept al reclamantei.

7) Cel de-al şaptelea motiv invocat se referă la competenţa judecătorului de a aplica în mod direct legislaţia Uniunii Europene sau tratatele privind drepturi fundamentale, integrate în legislaţia naţională, chestiune ce este indiscutabilă, însă care nu are nicio legătură cu legalitatea deciziei de revizuire.

În considerarea celor expuse mai sus Tribunalul a reţinut că niciun motiv din cele invocate de reclamantă nu este de natură a conduce la anularea deciziei de revizuire şi, prin urmare, capătul principal al acţiunii este nefondat.

Pe cale de consecinţă, sunt nefondate şi capetele de cerere accesorii, temeinicia acestora putând fi analizată doar în situaţia în care s-ar fi admis capătul de cerere principal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea AB criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În motivele de recurs a invocat contestatoarea decizia 29/2011 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a arătat că nu se exclude posibilitatea pentru instanţe de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenţionalitate raportată la situaţia particulară din fiecare speţă în temeiul art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.

Pensia este un bun în sensul Convenţiei aşa cum s-a stabilit în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit C.E.D.O a stabilit că „… din moment ce un stat a adoptat o legislaţie care prevede acordarea în mod automat a unei prestaţii sociale, indiferent de împrejurarea dacă plata ei depinde sau nu de vărsarea unei cotizaţii prealabile de către persoana interesată, această legislaţie dă naştere unui interes patrimonial ce intră în domeniul de aplicaţie a art. 1 din Protocolul la Convenţie.”

Mijlocul folosit în cauză, prin diminuarea cu nu mai puţin de 39% a cuantumului pensiei nu se află într-un raport de proporţionalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice şi a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească măsurile adecvate.

În opinia Curţii „echilibrul echitabil” nu este prezervat atunci când persoana în cauză poartă o sarcină excesivă şi disproporţionată. (Cauzele Sporrong şi Lonnroth vs. Suedia, Moskal contra Poloniei).

Raportat la cele expuse, recurenta-contestatoare a arătat că se află într-o situaţie de vulnerabilitate financiară şi socială sub aspectul mijloacelor de subzistenţă, deoarece statutul profesional i-a impus interdicţia de a obţine alte venituri pe timpul vieţii active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale şi a altor obligaţii statutare deosebite. În urma supunerii la aceste privaţiuni economice şi sociale este excesivă şi disproporţionată lăsarea sa fără compensaţia materială adecvată şi proporţională privaţiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situaţie neprevăzută, de mare dificultate financiară, prin reducerea unicei surse de venit cu un procent de 39%, ceea ce conduce la concluzia afectării esenţei, a substanţei dreptului.

Prin revizuirea pensiei în baza OUG nr. 59/2011, operaţiune care a avut drept efect diminuarea exagerată, de substanţă, a sumei stabilite de intimată la momentul deschiderii dreptului la pensie, au fost încălcate în mod flagrant prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului coroborate cu cele ale art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A invocat recurenta-contestatoare şi decizia nr. 120/5.02.2007 a Curţii Constituţionale, care spune că în cazurile de recalculare dacă rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. emisă de CJP, cu menţinerea pensiei de serviciu.

Prin întâmpinare intimata CJP a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe fondul cauzei, în rejudecare, menţinerea sentinţei recurată pronunţată de Tribunalul  ca fiind temeinică şi legală.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură  civilă, Curtea  apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit OUG nr. 59/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, se revizuiesc din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Curtea reţine că prevederile OUG nr. 59/2011 instituie un cadru juridic nou în ceea ce priveşte metodologia de calcul a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în situaţia recurentei-contestatoare, câtă vreme drepturile de pensie ale acesteia au făcut iniţial obiectul revizuirii în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Faptul că recurenta-contestatoare a contestat decizia de pensie în baza prevederilor sus-menţionate, iar instanţa de fond a dispus în acea cauză, nu înseamnă că nu au făcut obiectul recalculării şi, astfel, drepturile sale de pensie nu ar mai fi susceptibile de revizuirea ulterioară.

Rolul instanţei de judecată este acela de a realiza justiţie, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiilor dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.

Instanţa de judecată nu are competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi înscrise în alte acte normative (decizia nr. 818/03.07.2008 a Curţii Constituţionale şi, mutatis mutandis, considerentele deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curţii Constituţionale).

Aceasta cu atât mai mult cu cât prin dispoziţiile art. 196 alin. 1 lit. f din Legea nr. 263/2010 au fost abrogate în mod expres prevederile art. 68 din Legea nr. 567/2004 care instituie regimul legal al acordării pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea.

Contestatoarea susţine că suportă o sarcină excesivă, prea mare prin scăderea atât de mare a cuantumului pensiei.

Reţinem însă că această critică viza decizia de pensie recalculată ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 119/2010. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 dispune revizuirea pensiilor deja recalculate în baza Legii nr. 119/2010. Ca urmare a revizuirii pensiei contestatoarea nu a suferit o scădere drastică a pensiei cu 39%, aşa cum susţine, ci ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010, lege dată pentru unificarea metodologiei de calcul a tuturor pensiilor şi pentru înlăturarea inechităţilor existente în legislaţie cu privire la modul de clacul al unor pensii.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu mai poate fi cercetat şi verificat dacă dispoziţiile normative instituite prin OUG nr. 59/2011 sunt contrare scopului edictării admiterii acestui fapt.

OUG nr. 59/2011 nu a instituit un algoritm nou, diferit de cel adoptat prin Legea nr. 119/2010, astfel că nu se poate vorbi de o diminuare a cuantumul pensiei avut de contestatoare şi nici de o încălcare a dreptului de proprietate.

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legilor reţinem că această lege se aplică pentru viitor nu şi pentru trecut. Curtea Constituţională prin decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Legea nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute”.

Instanţa de judecată nu poate avea un alt punct de vedere faţă de cel al Curţii Constituţionale, având în vedere faptul că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, Curtea Constituţională fiind singura în măsură să stabilească dacă o lege contravine sau nu art. 15 din Constituţia României.

Având în vedere că toate celelalte critici aduse de contestatoare vizează decizia de pensie recalculată în baza Legii nr. 119/2010, şi nu au legătură cu obiectul cauzei de faţă, contestaţia la decizia revizuită conform OUG nr. 59/2011, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.

Domenii speta

Spete similare