Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile

Reclamantul are dreptul ca pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă de pensionare la un ajutor egal cu 2 solde ale funcţiei de bază, conform art.20 alin.2 Legea nr. 284/2010.

Decizia civilă nr.356/13.02.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2012 sub nr. 3227/91/2012 pe rolul Tribunalului Vrancea – Secţia I Civilă  reclamantul M.L. a chemat în judecată U.M. aflată în subordinea M.A.N. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei prin D.F.C. din cadrul M.A.N. la plata sumei de 30.979 lei, reprezentând contravaloarea a 40 de solde, conform art. 20 alin. 2) din Anexa nr. VII, Secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010.

În motivarea cererii, s-a arătat în esenţă, că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 13.12.2011 pe motiv că a fost clasat inapt pentru serviciul militar în baza unei decizii medicale, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. 2) din Anexa nr. VII, Secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010, reclamantul având dreptul la un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, ce urmează a fi calculate pentru fiecare an întreg rămas până la limita vârstei de pensionare, ce corespunde cu data împlinirii vârstei de 60 de ani.

Pârâtul M.A.N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, s-a arătat că nu pot fi invocate prevederile textului de lege indicat de reclamant deoarece acesta mai prevede o condiţie, şi anume se referă la situaţia persoanelor trecute în rezervă sau direct în retragere „cu drept la pensie de serviciu”. Or, reclamantul nu este beneficiarul unei pensii de serviciu sau a vreuneia din categoriile actuale de pensii care, anterior Legii nr. 263/2010, şi anume potrivit Legii nr. 164/2001, făceau parte din categoria pensiilor de serviciu, respectiv: pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată şi pensie anticipată parţial.

Reclamantul este beneficiar de pensie de invaliditate şi, în reglementarea anterioară (Legea nr. 164/2001), aceasta făcea parte din categoria pensiilor militare de stat, nefiind cuprinsă în categoria pensiilor de serviciu.

Analizând acţiunea de faţă, Tribunalul a  constatat  că este neîntemeiată, fiind  respinsă în acest sens pentru următoarele considerente:

Tribunalul a reţinut că, deşi în petitul acţiunii s-a indicat în calitate de pârât „U.M. aflată în subordinea M.A.N.”, iar în cadrul redactării obiectului acţiunii s-a solicitat obligarea la plata unei sume de bani a „pârâtei prin D.F.C. din cadrul M.A.N.”, în realitate, voinţa lipsită de orice echivoc a reclamantului a fost aceea de a se judeca cu entitatea juridică căreia i-ar reveni în sarcină obligaţia de plată (în cazul în care acţiunea ar fi admisă) şi care îndeplineşte toate cerinţele pentru a putea fi parte în proces.

Această entitate este M.A.N., instituţie cu personalitate juridică, conform art. 3 din Legea nr. 346/2006, „D.F.C.” sau „U.M.” fiind structuri ale M. pentru care nu este prevăzută în Lege deţinerea personalităţii juridice (condiţie pentru a avea capacitate procesuală în procesul de faţă).

În consecinţă, tribunalul a reţinut că denumirea corectă a pârâtului este M.A.N.

În condiţiile în care apărarea în prezentul proces a fost realizată de această instituţie Tribunalul reţine lipsa oricărei vătămări procesuale generate de modul de citare a pârâtului în proces.

Problema litigioasă cu care a fost sesizată instanţa în cauza de faţă se referă la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. 2) din Anexa nr. VII, Cap. II, Secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 şi, în concret, a sintagmei „cu drept la pensie de serviciu”, din conţinutul acestuia.

Textul în discuţie are următorul conţinut:

(2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.

După cum se observă, pentru a beneficia de ajutorul la care se face referire, una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul este aceea de a fi trecut în rezervă sau în retragere cu drept la pensie de serviciu.

Este necesară interpretarea sintagmei „cu drept la pensie de serviciu” deoarece la momentul intrării în vigoare a acestei legi era abrogată instituţia pensiei de serviciu de care putea beneficia personalul militar, abrogarea fiind realizată prin art. 1 din Legea nr. 119/2010, categoriile de pensii de care puteau beneficia persoanele la momentul intrării în vigoare a acestei legi fiind cele prevăzute de Legea nr. 263/2010, şi anume: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţial, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.

Se observă, aşadar, că în procesul de legiferare s-a strecurat o eroare cu privire la terminologia folosită, legiuitorul făcând trimitere la o instituţie ce nu mai era operantă, respectiv, pensia de serviciu a militarilor.

Introducându-se condiţia cumulativă a deţinerii „dreptului la pensie de serviciu”, pentru a beneficia de ajutor, Tribunalul a reţinut că voinţa legiuitorului a fost aceea de a se referi la categoria de persoane care, anterior Legii nr. 119/2010, puteau beneficia de pensie de serviciu, în accepţiunea legii care reglementa acest drept, urmând să se identifice corespondentul noţiunii de „pensie de serviciu” în Legea nr. 263/2010.

Procedând la cercetarea Legii nr. 164/2001 (care reglementa categoriile de pensii de care putea beneficia personalului militar) Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din acest act normativ, ce au următorul conţinut:

Art. 10:

Sistemul pensiilor militare de stat cuprinde:

a) pensia de serviciu;

b) pensia de invaliditate;

c) pensia de urmaş.

Art. 11:

Pensia de serviciu poate fi:

a) pentru limita de vârsta;

b) anticipata;

c) anticipata parţială.

După cum se observă, legiuitorul a realizat o diferenţiere foarte clară înţelegând să introducă în categoria pensiei de serviciu doar 3 din cele 5 tipuri de pensie posibil a fi acordate, şi anume: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială.

Nu făceau parte din categoria pensiei de serviciu: pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.

Pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială (ce făceau parte anterior din categoria pensiei de serviciu) au în Legea nr. 263/2010 ca şi corespondent pensii cu aceleaşi denumiri, fiind reglementate la art. 51. Separat de acestea, legiuitorul a mai reglementat, cu aceeaşi denumire, celelalte două categorii de pensii de care putea beneficia personalul militar (fără a fi considerate pensie de serviciu), şi anume: pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.

În raport de considerentele expuse, Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII, Cap. II, Secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 pot fi aplicate doar categoriilor de persoane care, prin celelalte condiţii, sunt trecute în rezervă sau în retragere cu drept de: pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială.

Reclamantul nu îndeplineşte această condiţie deoarece a fost trecut în rezervă/retragere cu drept la pensie de invaliditate, astfel cum rezultă din decizia de pensie nr. 123374/27.01.2012 depusă la dosar.

Prin urmare, reclamantul nu îndeplineşte una dintre condiţiile cumulative stipulate de textul de lege invocat, circumstanţe în care acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Argumentele reclamantului bazate pe interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 şi art. 20, 21 şi 23 din Anexa nr. VII, Cap. II, Secţiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 sunt nefondate.

Astfel, în condiţiile în care s-a folosit sintagma „cu drept la pensie de serviciu” rezultă în mod evident voinţa legiuitorului de a se referi la acele tipuri de pensii ce făceau parte anterior din categoria „pensiei de serviciu”, fiind astfel exclusă orice altă posibilitate de a interpreta voinţa legiuitorului prin raportare la modul de reglementare a altor drepturi pentru personalul militar care este trecut în rezervă sau în retragere.

De altfel, este nefondat argumentul că art. 21 ar reglementa un ajutor acordat altor categorii de persoane decât cele prevăzute la art. 85 lit. b) din Legea nr. 80/1995 atât timp textul se referă la categorii diferite de persoane faţă de cele prevăzute la art. 20. Astfel, examinându-se cu atenţie art. 20 se constată că el reglementează  ajutoare băneşti pentru persoane cu drept la pensie/pensie de serviciu, pe când art. 21 reglementează ajutoare pentru persoane care sunt trecute în rezervă/retragere şi nu îndeplinesc condiţiile de pensie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul ML, criticând soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:

(1) Legea în vigoare la momentul reglementării textului normativ ce face obiectul acţiunii era Legea 263/2010 ce abroga prin conţinutul său Legea 164/2001, în prezent nemaiexistând sintagma „pensie de serviciu”. Aşadar, modul în care trebuie interpretat textul de lege este cel dat de regula aplicării legii civile şi anume, prin raportarea legii privind salarizarea unică la legea privind sistemul unitar de pensii şi la categoriile cuprinse în conţinutul acesteia din urmă şi nu la o lege abrogată.

(2) Trebuie avută în vedere intenţia evidentă a legii de a acorda o reparaţie materială celor ce nu îşi mai pot exercita activitatea din condiţii independente de voinţa lor.

Niciuna din cele trei categorii cuprinse în sintagma de „pensie de serviciu” din Legea privind pensiile militare nu se regăsesc într-o astfel de situaţie.

În acest sens arată că prima categorie, respectiv „pensia pentru limită de vârstă”, nu poate beneficia de prevederile legii, întrucât se poate discuta despre existenţa unui interval de timp până la împlinirea vârstei de pensionare, aceasta fiind deja atinsă.

Cât priveşte pe beneficiarii pensiei anticipate sau anticipate parţial, aceştia nu au nevoie de o reparaţie, întrucât ţine de voinţa lor exclusivă să abordeze o asemenea pensie. Dânşii nu se confruntă cu imposibilitatea directă de a continua în sistemul respectiv.

Ar fi aşadar „lipsit de interes” din partea legiuitorului să rectifice o situaţie legală fără destinatar.

(3) Prin conţinutul Legii nr.80/1995, în vigoare la momentul discuţiei, se definesc termenii de  „trecut în rezervă” şi cel de „direct în retragere”.

Totodată, acelaşi articol art.85, defineşte toate cazurile cadrelor militare ce pot fi trecuţi în rezervă sau direct  în retragere, cât şi situaţiile ce pot determina o astfel de măsură.

Prin întâmpinare, M.A.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat:

De prevederile acestei norme beneficiază doar personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensia de serviciu, situaţie ce nu o regăsim şi în cazul reclamantului, care, chiar dacă a fost trecut în rezervă, fiind clasat inapt pentru serviciul militar în timp de pace, prin Decizia medicală nr. …. din 24.11.2011, nu este beneficiarul unei pensii de serviciu.

Reclamantul fiind trecut din cauza clasării sale ca inapt pentru serviciul militar în timp de pace, este beneficiarul unei pensii de invaliditate, în baza art.68 alin.1 lit. c din Legea nr.263/2010 conform Deciziei nr…../27.01.2012 emisă de către C.S.P. din cadrul M.A.N.

Dispoziţiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, abrogată prin prevederile art.196 lit.b din Legea nr.263/2011, statua conform art.10 că sistemul pensiilor militare de stat era format din pensia de serviciu, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.

Ulterior, prin dispoziţiile art.196 lit. a din Legea nr.263/2010, odată cu intrarea în vigoare a legii menţionate, respectiv la 01.01.2011, conform art.193 alin.1 din aceeaşi lege,  şi-a încetat aplicabilitatea şi Legea nr.19/2000.

Odată cu abrogarea expresă a Legii nr.164/2001, prin intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010, pensia de serviciu nu mai este definită în cuprinsul noii legi a sistemului unitar de pensii, în schimb, ca şi corespondent, componentele acesteia şi anume, pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată parţial şi anticipată se regăsesc în prezent reglementate, în mod distinct, în sistemul de pensii.

Astfel, atât timp cât reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate, nu îndeplineşte condiţiile cumulative stipulate de art.20 alin.2 din Anexa nr. VII, Secţiunea a III-a a Legii nr.284/2010, neputând beneficia, în consecinţă, de ajutoarele egale cu două solde ale funcţiei de bază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare prevăzută de lege, circumstanţe pentru care cererea a fost respinsă în mod corect şi legal ca fiind nefondată.

Intenţia legiuitorului referitor la sintagma „pensie de serviciu” constituie o instituţie diferită faţă de pensia de invaliditate cu toate consecinţele decurg de aici privind domeniul de aplicare a art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea – cadru nr.284/2010, respectiv doar pentru personalul cu drept la pensie pentru limită de vârstă, anticipată parţială şi anticipată, aşa cum sunt definite şi în cuprinsul art.51 din Legea nr.263/2010.

Orice altă interpretare referitoare la intenţia legiuitorului de a acorda o reparaţie materială celor care nu-şi pot exercita activitatea din condiţii independente de voinţa lor, nu poate fi reţinută, cât timp sumele acordate în baza textului de lege menţionat nu au caracter reparatoriu, ci constituie ajutoare băneşti pentru personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate şi a celor de ordine publică , Curtea reţine cu opinie majoritară, următoarele aspecte:

Reclamantul solicită plata a 40 de solde, conform art. 20 alin. 2 din Anexa VII secţiunea III din Legea nr. 284/2010, având în vedere că a fost trecut „direct in retragere” prin clasarea ca inapt pentru serviciul militar, în baza deciziei medicale nr. …./24.11.2011 emisă de către Comisia de Expertiză medico-militară de pe lângă S.M.U. F.

Conform art. 20 secţiunea III, anexa VII din Legea nr. 284/2010 (2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.

Se impune a fi lămurite câteva noţiuni din aceste dispoziţii legale, prima fiind sintagma „cu drept la pensie de serviciu”. La data apariţiei actului normativ Legea nr. 284/2010, 28.12.2010, nu mai exista noţiunea de pensie de serviciu  fiind desfiinţată prin Legea nr. 119/2010, art.1. Astfel, conform acestui text ”Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.”

Este adevărat ceea ce a reţinut instanţa de fond, respectiv că în procesul de legiferare a intervenit o necorelare a termenilor folosiţi întrucât noţiunea de „pensie de serviciu„ nu mai exista, dar nu suntem de acord cu procedeul de apela pentru  clarificarea noţiunii de „pensie de serviciu” la legislaţia anterioară Legii 119/2010, respectiv la Legea nr. 164/2001 pentru că atunci când era în vigoare această lege nu exista Legea nr. 284/2010. Altfel spus, nu putem apela la o lege abrogată  din 2010 pentru a clarifica un text în vigoare în anul 2012, respectiv Legea 284/2010 cu motivarea că legiuitorul a greşit textul de lege şi alta i-a fost intenţia şi raţiunea ce a avut-o în vedere.

Pentru interpretarea noţiunii de „drept la pensie de serviciu„ mergem la cadrul general în materia pensiilor, respectiv art.51 din Legea nr. 263/2010  care defineşte termenul de „pensie”. Astfel, în sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată;  c) pensia anticipată parţială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş.”

Termenul  de „trecuţi în rezervă sau direct în retragere „este lămurit şi definit de art. 85 din Legea nr. 80/1995 „Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii:

a) la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă;

b) sunt clasaţi „inapt pentru serviciul militar” de către comisiile de expertiză medico-militară;

c) sunt clasaţi „apt limitat”;

d) au împlinit limita de vârstă în grad;

e) când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale M.A.N.;

e^1) la expirarea termenului prevăzut în contractul încheiat în condiţiile art. 41^1, dacă una dintre părţi nu este de acord cu reînnoirea acestuia;

f) pentru a fi numiţi într-o funcţie publică, civilă, cu menţiunea de a fi trecuţi în rezervă;

g) la cerere, pentru motive bine întemeiate;

h) prin demisie;

i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu sau în perfecţionarea pregătirii lor militare şi de specialitate;

j) când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale;

k) când, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării, ori a amenzii, precum şi în cazurile când au beneficiat de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei;

l) când încalcă prevederile art. 4 lit. a) alin. 2 şi art. 29 lit. f);

m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii;

n) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare.

Ca atare, reclamantul îndeplineşte condiţiile art. 20 din Legea 284/2010, secţiunea III, anexa VII pentru că are dreptul la pensie, a fost trecut direct în retragere înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare, astfel că beneficiază  pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază .

Reţinem, de asemenea, în cauză (actele de la filele 20 şi urm, dosar recurs) că într-o cauză absolut identică pârâta a plătit aceste drepturi băneşti (filele  25-26, recurs). Intimata nu a dat nicio explicaţie de ce în acea situaţie a înţeles să achite acele drepturi solicitate în baza aceluiaşi temei de drept.

Reţinem, de asemenea, că textul nu ar avea aplicabilitate dacă noţiunea de pensie de serviciu ar fi interpretată prin prisma Legii nr. 164/2001 şi pensia de serviciu ar fi pensie pentru  limită de vârstă, anticipată şi parţial anticipată. Art. 20 din Legea nr. 284/2010 se referă la anii rămaşi până la pensionarea pentru limită de vârstă  deci cu siguranţă nu ar putea să i se acorde câte 2 solde pentru anii rămaşi dacă persoana se pensionează pentru limită de vârstă.

Opinie separată - În sensul respingerii recursului ca nefondat.

Litigiul este determinat de modul de interpretare şi aplicare a art. 20 al. 2 din Anexa VII Secţiunea a III-a din Legea 284/2010, potrivit  căruia:

„Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.”

Dificultatea porneşte de la faptul că textul, deşi publicat la data de 28.12.2010, foloseşte noţiunea de „pensie de serviciu”, noţiune care fusese eliminată din legislaţie, prin Legea 119/ 2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi abrogată  prin legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în data de 16.12.2012.

Pentru a stabili domeniul de aplicare a legii 284/2010 în problema de drept ce face obiectul prezentei cauze, nu poate fi eliminat determinarea „de serviciu” şi folosită doar noţiunea de gen „pensie”. Pensia de serviciu a reprezentat o specie a noţiunii de gen, pensie. Considerând că dispoziţia se aplică pentru toate pensiile se ajunge la o modificare a legii. De aceea, algoritmul instanţei de fond care, pentru a stabili intenţia legiuitorului în delimitarea subiecţilor cărora li se adresează textul de lege, a realizat o analiză a Legii 164/2001, care reglementa pensiile de serviciu ale personalului militar este corect.

Este adevărat, în domeniul aplicării în timp a legii civile, aceasta se aplică atât timp cât este în vigoare. Clarificarea noţiunii de pensie de serviciu raportat la legea care a cuprins această instituţie juridică,  nu echivalează cu o ultraactivitate a legii civile, întrucât cauza acţiunii nu o reprezintă Legea nr. 164/2001, ci Legea nr. 284/2010.

Dacă s-ar interpreta noţiunea prin prisma legii privind sistemul unitar de pensii, constatând că legea 263/2010 nu cuprinde această noţiune, s-ar ajunge la lipsirea de efecte a prevederii din legea 284/2010.

 Intenţia legii a fost de a acorda aceste beneficii persoanelor care îndeplinesc condiţiile cumulative stabilite de text.

Cu privire la raţionamentul recurentului în sensul că prin  interpretarea făcută de instanţa de fond se ajunge la inaplicabilitatea textului de lege, acesta este un raţionament teoretic, care ar conduce la concluzia că textul analizat s-ar aplica doar persoanelor în situaţia reclamantului (beneficiar al unei pensii de invaliditate) or, în practică, situaţiile juridice pot  fi variate şi nu este exclusă, de plano, existenţa unei categorii de beneficiari ai legii, astfel cum a fost interpretată şi aplicată de instanţa de fond.

Domenii speta

Spete similare