Procedură civilă

Pe calea contestaţiei în anulare nu este admisibil să se examineze justeţea soluţiei pronunţate.

Din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs rezultă că instanţa a avut în vedere toate motivele invocate de recurentă nefiind obligatoriu ca instanţa să răspundă în mod distinct la fiecare argument al acesteia.

Pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare nu se mai poate pune în discuţie modul în care a raţionat instanţa sau argumentele ce au fost avute în vedere pentru că altfel s-ar ajunge la un recurs deghizat.

Decizia civilă nr.1633/10.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia formulată contestatoarea AB a solicitat  în contradictoriu cu intimaţii BE, MC etc. anularea deciziei civile nr.2168/15.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

În motivarea  contestaţiei a invocat faptul că  instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivul de recurs privind valabilitatea contractului colectiv  de muncă  la nivel de ramură transporturi, respectiv  existenţa temeiului de drept al reclamanţilor pensionaţi în luna  a treia şi a şaptea în anul  2011.

În drept a invocat disp.art.318 Cod procedură civilă.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare  şi nu s-au prezentat în instanţă.

Instanţa din oficiu a ataşat dosarul nr.2446/91/2012.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivului de drept invocat şi anume dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că este nefondată.

Potrivit art. 318 teza I Cod procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Motivele invocate de contestatoare – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este deci vorba de acea greşeală pe care o poate comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.

Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare. Textul mai sus citat vizează, aşadar, greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.

În realitate, contestatoarea se plânge aceleiaşi instanţe ce a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a interpretat o situaţie de fapt şi de drept şi critică modul de gândire al instanţei de recurs aşa încât demersul contestatoarei nu poate fi apreciat ca o contestaţie în anulare, ci, mai de grabă, ca un recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procesual civil.

Soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul unei erori materiale procedurale, ci este rezultatul unei aprecieri a situaţiei de fapt, a analizei probelor administrate în cauză, a unui raţionament logico-juridic. Pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare nu se mai poate pune în discuţie modul în care a raţionat instanţa sau argumentele ce au avute în vedere întrucât s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice.

Dacă aceasta a fost interpretarea instanţei de recurs, nu poate interveni o altă instanţă pentru a face verificări şi a cenzura un anumit mod de gândire sau apreciere sau de a relua aprecierea probelor administrate în cauză.

Instanţa de recurs a argumentat soluţia dată şi raţionamentul avut în vedere când a dispus respingerea  recursului deci nu este vorba de nici o eroare materială. Eroarea materială avută în vedere de către legiuitor nu se referă nicidecum la o interpretare greşită a probelor.

De asemenea, contestatoarea a invocat faptul că instanţa de recurs a omis să examineze un motiv de modificare a hotărârii atacate şi anume valabilitatea CCM la nivel de ramură transporturi, respectiv  existenţa temeiului de drept al reclamanţilor pensionaţi  în luna a treia şi a şaptea în anul 2011.

Potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Termenul pentru depunerea  motivelor se socoteşte  de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut  mai înainte.

Având în vedere  că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată contestatoarei la data de 26.06.2012 potrivit art.303 Cod procedură civilă, aceasta avea dreptul  să depună motivele de recurs până la data de 7.07.2012, orice motiv de recurs invocat ulterior acestei date  fiind tardiv formulat.

Analizând  motivele de recurs depuse de către recurenta AB, instanţa reţine că recurenta nu a invocat valabilitatea contractului colectiv de muncă  la nivel de ramură transporturi, respectiv existenţa temeiului de drept al reclamanţilor SM şi BE pensionaţi în luna a treia şi a şaptea în anul 2011.

Este adevărat că a făcut referire la aceste aspecte prin precizările depuse la dosar la data de 29.10.2012, însă instanţa  nu avea obligaţia analizării acestora, întrucât au fost invocate tardiv.

Din considerentele deciziei instanţei rezultă că soluţia  pronunţată de instanţa de recurs  a avut în vedere toate motivele invocate de recurentă nefiind  obligatoriu ca instanţa să răspundă în mod distinct la fiecare argument al acesteia.

Este evident  că, în speţă, contestatoarea  este nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţa  de recurs, dar pe calea contestaţiei în anulare nu este admisibil să  se examineze justeţea soluţiei pronunţate.

Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit  că judecătorul nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate  de parte. Argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei va trebui, totuşi, să-şi găsească reflectarea în hotărâre (Cauza Albina împotriva României).

Mai mult, CEDO, prin hotărârea pronunţată la data de 12 octombrie 2006 în Cauza Bărcănescu împotriva României a statuat că, în ceea ce priveşte promovarea căilor de atac extraordinare, instanţele superioare  nu trebuie să  utilizeze puterea lor de supraveghere  decât pentru a corecta erorile  de fapt sau de drept şi erorile judiciare, însă nu pentru a proceda la o nouă examinare în fond a cauzei.

Supravegherea nu trebuie să se transforme într-un recurs deghizat şi simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra unui subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze.

Nu se poate deroga de la aceste principii decât dacă o cer motive  substanţiale şi imperative.

Pentru considerentele arătate şi faţă de caracterul limitativ al normelor prev. de lege, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea AB este nefondată şi va

Domenii speta

Spete similare