Achitare. Fapta nu este prevăzută de legea penala. Probe obţinute ilegal

Inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice însă nu s-a putut stabili dacă acesta avea o alcoolemie peste limita legală, de 0,80 mg/l  alcool pur  în sânge, întrucât mijloacele de probă care atestau alcoolemia acestuia au fost obţinute ilegal, acestea neputând fi folosite în procesul penal, conform prevederilor art.64 al.2 C.pr.pen..

În consecinţă nu este incident cazul de achitare prevăzut de art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.a C.pr.pen., fapta nu există, ci cel prevăzut de art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. în referire la art.10 lit.b C.pr.pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Decizia penală nr.556/05.04.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 544/20.12.2012 a Judecătoriei Tecuci, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.a C.pr.pen., a fost  achitat inculpatul I.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul  nr.1389/P/2012 al  Parchetului de  pe  lângă  Judecătoria  Tecuci a  fost trimis  în judecată inculpatul I.V.A.  pentru  săvârşirea  infracţiunii  prev. de  art.87  alin.1  din  OUG 195/2002 ,  reţinându-se, în esenţă, că  la  data de  14.02.2012, în jurul  orelor  20,00  acesta a  fost  depistat  în  timp ce  efectua  activitatea de  patrulare  ca agent  al  Poliţiei  Locale  T., conducând  autoturismul  Dacia,  înmatriculat  cu  nr. … , fiind  sub  influenţa băuturilor  alcoolice.  Pentru  acest  motiv a  fost  testat  cu aparatul  etilotest  din  dotarea Poliţiei  Locale  Tecuci,  stabilindu-se că  avea  o  concentraţie  de 0,02 mg/l  de  alcool  pur  în aerul expirat, astfel că a  fost condus la  Spitalul  Tecuci,  unde i s-au recoltat  probe  biologice  la  interval de o  oră, în vederea  stabilirii alcoolemiei.  Din  buletinul de  analiză toxicologică – alcoolemie  nr.526/16.02.2012  rezultă că  inculpatul avea o concentraţie  de 1,00 mg/l  alcool pur  în sânge  la  ora  20,50,  concentraţie  care a  scăzut  la  0,85 mg/l  alcool  pur  în  sânge  la  interval de  o  oră.

In  faza  urmăririi  penale au  fost  audiaţi  inculpatul  şi  martorii  C.L., P.C.D. şi P.L. 

In  faza  cercetării  judecătoreşti  au fost  audiaţi  inculpatul  şi  martorii  C.L.,  P.C.D.  şi  C.G., declaraţiile  acestora fiind  ataşate la  dosar.

Analizând  actele  şi  lucrările  dosarului,  instanţa a  reţinut  următoarele:

Inculpatul  I.V.A. a  lucrat ca agent  în cadrul  Poliţiei  Locale  T., iar la  data  de  14.02.2012, în jurul  orelor  20,00  în  timp  ce efectua  activitatea  de  patrulare,  conducând  autoturismul  cu  număr  de  înmatriculare  …, a  fost  efectuat un  control inopinat de către  directorul  instituţiei,  martorul P.C.D. 

Acesta l-a  condus  pe  inculpat  la sediul  instituţiei, unde a  fost testat  cu un  aparat  alcooltest, iar  ulterior acesta  a  fost condus  la  Spitalul mun. T., în  vederea  recoltării  probelor  biologice.

Inculpatului i  s-au  recoltat probele de sânge,  iar fiolele  sigilate  au  fost  preluate  de  directorul  instituţiei  şi  păstrate  în  biroul  său  până a  doua  zi,  15.02.2012,  când  au  fost  preluate  de  lucrători  ai  Poliţiei  Rutiere  T.

Probele  biologice  au  fost  predate  Serviciului  de  Medicină  Legală  G  de organele  poliţiei  rutiere.

La  data  de  03.05.2012, organele de poliţie  rutieră s-au  sesizat  din  oficiu  cu privire  la  săvârşirea de  către  inculpat,  a  infracţiunii  prev. de  art. 87 alin.1  din  OUG 195/2002  şi,  ulterior,  trimis  în  judecată.

S-a arătat că această  situaţie  de  fapt  rezultă  din  declaraţiile  martorilor  P.C.D. şi  C.L.,  care  se  coroborează  cu  adresa  nr.105384/29.10.2012 a Poliţiei  mun. T. -  Biroul  Rutier.

Din analiza  actelor  şi  lucrărilor  dosarului,  din  ambele  faze  ale  procesului  penal,  instanţa a constatat  că  se  impune  achitarea  inculpatului  pentru  următoarele  motive:

Martorul  P.C.D.  directorul  Poliţiei  Locale  T  la data  constatării  faptei, a  declarat  că l-a  testat  pe  inculpat  şi  pe  colegul  său  cu  un aparat  alcooltest neomologat  şi  că l-a  dus pe  inculpat  la  spital, în  vederea recoltării probelor  biologice, pentru a  avea  o  dovadă  pentru  comisia  de  disciplină  din  cadrul  instituţiei. A  păstrat  fiolele  sigilate  la  sediul  Poliţiei  Locale  până  a  doua  zi,  când au  fost  preluate  de  organele  poliţiei  rutiere.

Martorul a  mai declarat  că  nu avea  atribuţii  de  a constata  infracţiuni  prev. de  OUG  nr.195/2002, în asemenea  situaţii fiind  obligaţi  să  anunţe  organele  de  poliţie  competente.  Flaconul  de  sânge  au  fost  ţinute  într-un sertar  din  biroul  său.

 S-a precizat că din economia  dispoziţiilor  legale  ale Ordinului  nr.376/10.04.2006,  pentru  aprobarea  Normelor  metodologice  privind  prelevarea  probelor  biologice  în vederea  stabilirii intoxicaţiei  etilice,  se  poate  observa  că  întreaga  procedură  de  prelevare a  probelor  biologice  se  desfăşoară  în prezenţa  unui  poliţist (din  cadrul  poliţiei  rutiere).

Astfel, art.5  alin.2  prevede  că,  dacă  persoana  adusă pentru  prelevare  nu  deţine  niciun  act  de  identitate, poliţistul va  prezenta  medicului  fişa dactiloscopică.

Art.8  alin.2  prevede  că  medicul  şi  poliţistul vor  încunoştinţa  persoana  despre  consecinţele  refuzului  prelevării  celei de-a  doua  probe.

Art. 9  prevede  că  supravegherea  persoanei  examinate  este asigurată  de  către  organele  de  poliţie.

Potrivit  art.14, probele  prelevate  şi  sigilate vor  fi  puse după  încheierea procedurii de  prelevare  şi  examinare, la  dispoziţia  poliţistului.

S-a reţinut că  directorul  Poliţiei Locale  Tecuci, martorul  P.C.D.,  nu  avea  nicio  atribuţie  în  acest  sens,  după  cum a  şi recunoscut prin declaraţia  sa.

S-a precizat că în acest sens  sunt  şi  dispoziţiile  Legii  poliţiei  locale  nr.155/2010,  care  prevăd  foarte  clar  atribuţiile  agenţilor  locali  în toate  domeniile,  inclusiv  în domeniul  circulaţiei pe  drumurile  publice.

S-a menţionat că într-o asemenea  situaţie  erau incidente  disp. art.227  C.p.p. care  prevăd  că,  orice  persoană  cu  funcţie  de  conducere  într-o  unitate  la  care  se referă  art.145 C.p.  sau  cu atribuţii  de  control,  care a  luat  la  cunoştinţă  de  săvârşirea  unei  infracţiuni  în acea  unitate, este  obligată  să sesizeze  de  îndată  pe  procuror  sau  organul  de  cercetare  penală.

S-a mai precizat că,  disp.art.14  alin.3  din acelaşi  act  normativ  de  mai  sus prevede că în situaţia în  care transportul  sau  depunerea  probelor  prelevate  nu poate  fi efectuat  imediat, acestea  se  păstrează  la frigider, în sediile  unităţilor de  poliţie  şi  nu  într-un sertar  într-un  birou, aşa  cum s-a  procedat  în  speţa de  faţă.

S-a reţinut că  procedura  de  prelevare a  probelor  biologice  s-a  desfăşurat  cu  încălcarea  dispoziţiilor legale  în  vigoare, procedură  care a  avut  ca  finalitate  stabilirea  alcoolemiei, pe  baza  căreia a  fost  trimis  în judecată  inculpatul.

Instanţa a  reţinut  că există  o  îndoială  asupra  vinovăţiei  inculpatului  şi,  ca  urmare,  prezumţia  de  nevinovăţie a  acestuia  subzistă întrucât  orice  îndoială  profită  inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci  arătând că în mod greşit a fost achitat inculpatul, solicitând condamnarea acestuia, iar în subsidiar schimbarea temeiului achitării în art.10 lit.d C.pr.pen..

Recursul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu  sub toate aspectele de fapt şi de drept,  conform art.  3856 al.3  C.pr.pen., Curtea  constată că situaţia de fapt a fost  corect  stabilită de către prima instanţă, prin coroborarea probelor administrate în cauză.

De asemenea, în mod corect prima instanţă a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului însă,  temeiul în baza căruia s-a dispus această soluţie este greşit, în cauză nefiind incident cazul prev. de art.10 lit.a C.pr.pen., fapta nu există, ci cel prev. de art.10 lit.b C.pr.pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în speţă s-a stabilit că inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice însă nu s-a putut stabili dacă acesta avea o alcoolemie peste limita legală, de 0,80 mg/l  alcool pur  în sânge, întrucât mijloacele de probă care atestau alcoolemia acestuia au fost obţinute ilegal, acestea neputând fi folosite în procesul penal, conform prevederilor art.64 al.2 C.pr.pen..

Susţinerile procurorului cum că probele biologice au fost legal prelevate de la inculpat nu pot fi primite întrucât persoana care a condus inculpatul la spital, martorul P.C.D., directorul  Poliţiei Locale  Tecuci, nu avea atribuţii de cercetare a infracţiunilor la regimul circulaţiei, ci doar de a sesiza organele de cercetare penală.

În acest sens, art.7 din Legea nr.155/2010 privind poliţia locală prevede expres atribuţiile pe care le pot exercita poliţiştii locali în domeniul circulaţiei pe drumurile publice (asigură fluenţa circulaţiei, verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră, asigură în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente, constată unele contravenţii etc.),  între care nu se regăsesc şi atribuţii pe linia constatării de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere ori de cercetare a acestora.

Potrivit art.207 C.pr.pen., cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală.

Ori în cauză, martorul P.C.D., directorul  Poliţiei Locale T., nu avea calitatea de organ de cercetare ale poliţiei judiciare ori de organ special de cercetare penală, potrivit art.208 C.pr.pen., astfel că nu putea efectua nici un act de cercetare penală.

Totodată, au fost încălcate şi dispoziţiile privind recoltarea, păstrarea şi transportul probelor biologice, respectiv art.14 al.1, 3 din Ordinul nr.376/2006 al  Ministerului Sănătăţii, care prevăd că probele prelevate şi sigilate împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice şi al buletinului de examinare clinică vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare şi examinare la dispoziţia poliţistului, care le va transporta şi le va depune în cel mai scurt timp la instituţiile medico-legale teritoriale, iar în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maximum 3 zile, ori martorul P.C.D., directorul  Poliţiei Locale T. a păstrat probele în biroul său, cameră ce era încălzită, fiind dotată cu calorifer (filele 23, 27 dosar de fond).

În  consecinţă, cererea parchetului de condamnare a inculpatului este nefondată.

Însă, aşa cum am arătat, este fondat motivul parchetului cu privire la temeiul achitării, cu precizările arătate mai sus.

Faţă de considerentele arătate, în baza disp. art. 38515  al.1 pct.2 lit.d  C.pr.pen., a fost admis  recursul declarat de Parchetul de pe lângă  Judecătoria Tecuci şi a fost  casată în parte sentinţa penală  recurată.

În  rejudecare, a fost schimbat temeiul achitării inculpatului I.V.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. din art.10 lit.a Cod procedură penală  în art.10 lit.b Cod procedură penală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Domenii speta

Spete similare