Plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cod penal. lipsa unei expertize medico-legale dispuse în cauză p...

Reţinerea inexistenţei raportului de cauzalitate dintre decesul victimei şi pretinsa agresiune a făptuitorilor , în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în baza unui raport de constatare  medico-legală extrajudiciară încalcă principiul nemijlocirii procesului penal.

 ( Art. 2781 (8) lit. b Cod procedură penală)

 decizia nr. 189/23.02.2007 Curtea de Apel Ploieşti

Prin sentinţa penală nr.414 pronunţată la 29 decembrie 2006 de Tribunalul Dâmboviţa, a fost respinsă ca nefondată plângerea  formulată de petenta DR împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a făptuitorilor DG şi DNC, pentru comiterea câte unei infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art.183 Cod penal.

S-a menţinut rezoluţia atacată iar petenta a fost obligată la plata sumei  de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii deoarece între activitatea făptuitorilor şi rezultatul letal produs nu există legătură de cauzalitate.

S-a reţinut că în noaptea de 6/7 aprilie 2006, făptuitorii DG şi DNC, după o ceartă cu victima, au îmbrâncit-o iar aceasta a căzut la pământ

După reîntoarcerea în locuinţă, victima s-a plâns soţiei sale DR de dureri de cap, fiind transportată la spital, unde după 10 zile a decedat.

Examinând plângerea formulată conform art. 2781 Cod procedură penală, instanţa de fond a constatat că ea nu este fondată, întrucât din raportul de constatare medico-legală necroptică aflat la dosarul de urmărire penală rezultă fără dubiu că moartea lui  Dincă Ion nu a fost violentă, fiind cauzată de insuficienţa cardio-respiratorie acută, consecinţa unui accident vascular hemoragic, astfel încât nu există raport de cauzalitate între acţiunea celor doi făptuitori şi decesul victimei.

A mai motivat instanţa de fond că depoziţiile celor doi martori FON  şi LMG din care rezultă că victima a fost lovită de ambii făptuitori, cu pumnii şi picioarele, şi căzând la plământ, s-a lovit de două ori cu capul de asfalt- sunt probe singulare, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs persoana vătămată DR,  aceasta solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi pe fond trimiterea  cauzei la parchetul competent să înceapă urmărirea penală a celor doi făptuitori, pentru comiterea infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art.183 C.pen., prin completarea probatoriilor cu depunerea la dosar a întregului raport de constatare medico-legală şi a certificatului medico-legal; a documentelor emise de medicul de familie, audierea martorilor oculari ICM, LMG, FON neaudiaţi de procuror; reaudierea martorilor SS şi SC, care au fost de asemenea de faţă la incident.

Prin decizia nr. 189 din 23.02.2007 Curtea de Apel Ploieşti  a constatat că recursul este fondat.

A reţinut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a format dosarul nr.4761/P/2006 în care organul de urmărire penală a ordonat efectuarea constatării medico-legale a cadavrului lui DI , având drept obiective: felul morţii, cauza ei şi data când a survenit, prezenţa eventualelor semne de violenţă, descrierea lor şi modul de producere, grupa de sânge şi alcoolemia decedatului.

A apreciat că această lucrare,  căreia prin rezoluţia procurorului din 23 august 2006 şi prin sentinţa primei instanţe i s-a dat o valoare probatorie mai mare decât celorlalte probe, nu poate fi valorificată în mod legal în cauza.

Astfel, lucrarea medico-legală nr.43/588/2006 a fost întocmită într-un alt dosar penal(nr.4761/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) , fiind dispusă din oficiu, în temeiul art.15 al. 1 lit.a din regulamentul de aplicare a dispoziţiilor OGR 1/2000, în situaţia decesului, în spital a oricărei persoane  ca urmare a solicitării medicului anatomopatolog .

Totodată, obiectivele fixate de procurorul Parchetului Sectorului 1 Bucureşti, nu au avut în vedere circumstanţele de fapt în care victima a fost agresată, deoarece plângerea penală, declaraţia persoanei vătămate, depoziţiile celor doi făptuitori şi ale celor doi martori care conturează starea de fapt se aflau în dosarul de urmărire penală nr.441/P/2006 la Parchetul Dâmboviţa, iar în dosarul de urmărire penală nr.4761/P/2006 al Parchetului Sectorului 1 Bucureşti, se afla numai xerocopia foii medicale de observaţie nr.13217.

În consecinţă, în dosarul de urmărire penală nr.441/P/2006 finalizat prin rezoluţia atacată, nu s-a ordonat şi efectuat o expertiză medico-legală care să stabilească în mod neechivoc dacă există legătură de cauzalitate între pretinsa agresiune şi decesul victimei.

S-a reţinut că a valorifica  o probă extrajudiciară, ordonată într-o altă cauză şi efectuată exclusiv pe baza unor documente care, parţial lipsesc din dosar şi în plus, a-i recunoaşte valoarea probantă absolută este un procedeu nelegal, încălcând un principiu fundamental ce reglementează procesul penal, acela al nemijlocirii.

Astfel, chiar dacă decesul ca atare a avut drept cauză principală stopul cardio-respirator, dacă se dovedeşte că între agresiune şi deces există raport de cauzalitate şi  atunci când moartea survine ca rezultat al concursului dintre activitatea agresorilor şi starea de boală preexistentă, agresorii trebuie să răspundă penal pentru fapta lor, în condiţiile legii.

În consecinţă, în temeiul art.38515 al.1 pct.2 rap. la art.3856 (3) C.pr.pen.a  admis recursul, a casat hotărârea atacată, a admis plângerea şi în baza art.2781 alin.8 lit.b C.pr.pen. , a desfiinţat rezoluţia pronunţată la 23.08.2006 în dosarul nr.441/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor doi făptuitori: DG şi DNC, sub aspectul comiterii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, fapte prev. şi ped. de art.183 Cod penal, prin completarea probatoriilor, organul de urmărire penală urmând a stabili dacă există legătură de cauzalitate între pretinsa agresiune şi deces pe bază de înscrisuri (fişa medicală a persoanei decedată, aflată la medicul de familie), precum şi pe baza unei expertize medico-legale între obiectivele căreia să figureze şi raportul de cauzalitate dintre pretinsa agresiune la care se referăr declaraţiile martorilor SSC , FON şi LMG, precum şi declaraţiile făptuitorilor şi decesul victimei.

Domenii speta

Spete similare