Încetarea contractului de munca încheiat pe durata determinata

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.9/86/2011 la data de 30.12.2010, contestatoarea C. D. a chemat în judecată intimata SC A. U. C.  SA Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată intimata la anularea deciziei de concediere nr.442/2.12.2010, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi ce I s-ar fi cuvenit, de la data de 2.12.2010 şi până la reintegrarea efectivă; în subsidiar să se constate că a operat o concediere colectivă în sensul dispoziţiilor art.68 din codul muncii şi obligarea intimatei la acordarea drepturilor stabilite conform art.4.100 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat contestatoarea că a fost angajată prin transfer de la fosta SC Electrica SA în cadrul intimatei în urma divizării SC Electrica SA, fără acordul său. Consideră contestatoarea ca fiind nelegală concedierea întrucât nu corespunde dispoziţiilor contractului colectiv de muncă art.4.07 pct. B alin. b, societatea având obligaţia de a-i găsi un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională. Consideră că îndeplinea condiţiile pentru a i se oferi alt post în cadrul intimatei, ceea ce nu s-a întâmplat.

A mai arătat contestatoarea că la aplicarea măsurii de disponibilizare nu s-a ţinut cont de faptul că avea o vechime de 20 de ani în unitate, în unitate menţinându-se salariaţi mult mai tineri, cu o pregătire mai sumară şi care iniţial fuseseră angajaţi pe o perioadă determinată.

În drept contestatoarea a invocat dispoziţiile art.283 alin.1, 284 Codul muncii.

În dovedire contestatoarea a înţeles să invoce proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată arătând că între această societate şi SC EON Moldova Furnizare SA s-a încheiat un contract de mandat comercial în baza căruia a fost împuternicită să încaseze facturile emise de către SC Eon Moldova Furnizare SA, contract care a încetat la data de 30.11.2010, astfel încât postul de casier al contestatoarei a devenit inutil, astfel încât desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală şi serioasă şi este efectivă, în cadrul societăţii nu mai există postul de casier şi nici nu există un alt loc de muncă vacant compatibil cu pregătirea profesională a contestatoarei. A considerat intimata că a respectat prevederile legale în materie, iar în cazul de faţă nu este vorba de o concediere colectivă fiind vorba de 6 angajaţi disponibilizaţi de la punctul de lucru unde îşi desfăşura activitatea contestatoarea.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 31.01.2011 contestatoarea a depus la dosar precizări prin care a solicitat ca instanţa să constate că în realitate a operat o concediere colectivă în sensul art.68 codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1038 din 23 mai 2011 Tribunalul Suceava  a admis contestaţia având ca obiect „contestaţie decizie de concediere” privind pe contestatoarea C. D. în contradictoriu cu intimata SC A. U. C. SA BUCUREŞTI.

A anulat decizia de concediere nr.442/2.12.2010 emisă de intimată.

A reintegrat contestatoarea în funcţia deţinută anterior şi obligă intimata la plata către aceasta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat începând cu data de 2.12.2010 şi până la reintegrarea efectivă.

A obligat intimata să-i plătească contestatoarei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Conform contractului individual de muncă nr.2691/28.11.2002, contestatoarea a fost salariata intimatei, în funcţia de operator calculator – casier, începând cu data de 1.11.2002 pe perioadă nedeterminată.

Prin decizia nr.442/2.12.2010, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu contestatoarea, începând cu data de 2.12.2010, conform prevederilor art.65 alin.1 din codul muncii.

Intimata a motivat această decizie prin aceea că, potrivit adresei nr. 3096/28.10.2010, emisă de E.ON Moldova Furnizare SA, începând cu data de 30.11.2010, s-a revocat mandatul în ceea ce priveşte executarea activităţii de încasare a facturilor prin casieriile din Sucursala Moldova.

Având în vedere această împrejurare a apreciat intimata că postul de casier ocupat de contestatoare a devenit inutil şi prin urmare a trebuit să fie desfiinţat.

Contestatoarea a susţinut că desfiinţarea postului său nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală şi serioasă întrucât imediat după concedierea sa intimata a angajat alte persoane pe postul de operator calculator, postul pentru care ea avea calificarea necesară.

În apărare, intimata a arătat că nu a putut să o angajeze pe un alt post respectiv „operator întreţinere preluare date” întrucât presupune o calificare pe care aceasta nu o posedă încât a fost nevoită să angajeze o persoană calificată.

Apărările intimatei nu au fost primite însă pentru următoarele argumente:

Începând cu data de 1.06.1998 contestatoarea a îndeplinit funcţia de operator calculator casier iar în cadrul societăţii intimate a continuat să ocupe această funcţie începând cu data de 1.11.2002 când a fost angajată prin transfer.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă (f.85), intimata a modificat funcţia/meseria contestatoarei din operator calculator – casier în cea de casier încasator, începând cu data de 1.05.2009 însă fişa postului şi salariul au rămas neschimbate.

Motivat de faptul că începând cu data de 30.11.2010 SC E.ON Moldova Furnizare SA a revocat contractul de mandat comercial încheiat cu societatea intimată în ceea ce priveşte executarea activităţii de încasare a facturilor prin casieriile din Sucursala Moldova, intimata a luat măsura concedierii contestatoarei.

Din cuprinsul contractului de muncă şi al actului adiţional la acesta nu a rezultat însă că durata raporturilor de muncă dintre părţi este condiţionată de perioada de valabilitate a contractului de mandat comercial nr.49/3.03.2009 încheiat între intimată şi SC E.ON Moldova Furnizare SA.

Pe de altă parte, din Organigrama punctului de lucru Suceava (f.81, 82), a rezultat că după disponibilizarea celor 5 persoane, printre care şi contestatoarea, care au ocupat iniţial funcţia de operator calculator şi ulterior pe cea de casier (prin schimbarea denumirii funcţiei/meseriei), în perioada 3.01.2011 – 1.02.2011, intimata a angajat un număr de 10 persoane pe postul de funcţionari administrativi.

Din compararea fişei postului contestatoarei cu cele ale persoanelor nou încadrate inclusiv cu persoanele care au ocupat funcţia de operator validare date, nu a rezultat că activitatea desfăşurată de acestea din urmă presupune o calificare pe care contestatoarea nu ar fi avut-o fiind vorba de aceleaşi studii medii şi cunoştinţe de operare calculator.

De altfel, în cuprinsul deciziei de concediere intimata nu a invocat acest motiv ci doar prin întâmpinarea depusă la dosar, or, potrivit dispoziţiilor art.77 din codul muncii, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele menţionate în decizia de concediere.

Art.65 din codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezentând încetarea contractului de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat.

La alin.2 al celuiaţi articol se arată că „desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză serioasă aceasta însemnând că locul de muncă este suprimat din structura angajatorului când nu se mai regăseşte în organigramă ori statul de funcţii.

Aceasta nu este efectivă dacă este urmată de reînfiinţarea după scurt timp, a aceluiaşi loc de muncă şi nici schimbarea denumirii postului nu poate fi considerată o desfiinţare efectivă a locului de muncă.

Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv adică este impusă de dificultăţile economice sau transformări tehnologice şi este serioasă când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii angajatorului.

Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din: programul de restructurare şi reorganizare a societăţii, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele şi statele de funcţii ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii.

În speţă, chiar dacă în structura intimatei, la punctul de lucru Suceava, localitatea Gura Humorului, conform noii organigrame, nu mai exista nici un post de casier, contestatoarei i se putea oferi un nou post – operator validare date.

Susţinerea intimatei că această funcţie „presupune o calificare pe care contestatoarea nu o posedă”, nu este susţinută de probe, or, contestatoarea, dimpotrivă a dovedit că anterior schimbării denumirii funcţiei/meseriei sale în cea de casier a îndeplinit atribuţii specifice funcţiei de operator calculator – casier, fişa postului său rămânând neschimbată până în momentul concedierii.

Aşadar, demersul intimatei de a angaja pe postul de operator validare date, alte persoane venite prin transfer formează convingerea instanţei în sensul nelegalităţii măsurii concedierii contestatoarei.

Nu poate fi vorba de o reorganizare reală a societăţii intimate în condiţiile în care numărul de posturi se suplimentează după concedierea salariatului iar atribuţiile personalului angajat ulterior concedierii sunt aceleaşi ca cele ale contestatoarei.

Susţinerea contestatoarei în sensul că în speţă este vorba de o concediere colectivă nu este fondată urmând a fi respinsă ca atare, condiţiile prevăzute de art. 68 din codul muncii nefiind îndeplinite.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin.1,2 din codul muncii instanţa a dispus anularea măsurii concedierii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere cu obligarea intimatei la plata către aceasta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat începând cu data de 2.12.2010 şi până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC A. U. C. SA Bucureşti invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.

În dezvoltarea acestor motive întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că prima instanţă se afla în eroare atunci când  reţine că societatea intimată avea posibilitatea menţinerii pe posturi a celor cinci angajaţi deoarece contractul de mandat comercial încheiat cu SC EON  Furnizare MOLDOVA a încetat.

Mai arată că în Codul muncii nu este reglementată o astfel de situaţie în care dacă un contract de mandat încetează angajaţii care au lucrat în derularea acestuia sunt angajaţi pe alte posturi din unitate.

Susţine că angajarea altor 10 persoane la scurt timp după concedierea reclamantei se justifică deoarece în urma licitaţiei cu S.C. EON  Furnizare MOLDOVA S.A. intimata recurentă a obţinut un contract.

Recurenta consideră că în cazul contestatoarei sunt îndeplinite condiţiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, concedierea având o cauză reală efectivă şi serioasă.

Prin întâmpinare, contestatoarea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că durata raporturilor de muncă dintre părţi nu a fost condiţionată de perioada de valabilitate a contractului de mandat nr. 49/3.03.2009 şi că acestea trebuie analizate prin prisma contractului colectiv de muncă ce-i impune angajatorului obligaţia de a-i găsi angajatului căruia i s-a desfiinţat locul de muncă un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională.

Ori recurenta nu a procedat conform prevederilor contractuale ci a angajat mai multe persoane după desfiinţarea locului său de muncă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) codul muncii, desfiinţarea locului de muncă în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de  persoana salariatului prevăzută la alin. 1 al aceluiaşi articol, trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Cauza reală şi serioasă se referă la desfiinţarea locului de muncă şi concedierea salariatului ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Ori, aşa cum rezultă din decizia contestată concedierea intimatei C. D. a survenit ca urmare a revocării parţiale a contractului de mandat comercial nr. 49/3.03.2009 încheiat între S.C.EON  Furnizare MOLDOVA S.A. şi S.C. A. U. C. 2002 S.A., situaţie care nu reprezintă o cauză reală şi serioasă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 65 alin. 2 Codul muncii.

Revocarea parţială a contractului de mandat comercial mai sus amintit nu poate reprezenta un motiv care să ducă la încetarea contractului de muncă al contestatoarei intimate aşa cum susţine recurenta atât timp cât aceasta a fost angajată cu mult timp înaintea începerii derulării contractului de mandat, respectiv la data de 28.11.2002, contractul de mandat fiind încheiat abia la 3.03.2009.

Mai mult, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă al contestatoarei intimate, acesta s-a încheiat pe perioadă nedeterminată şi nu determinată, doar pe timpul derulării contractului de mandat încheiat între  S.C. EON  Furnizare MOLDOVA S.A. şi S.C. A. U. C. 2002 S.A.

Faţă de această situaţie, instanţa de recurs apreciază că societatea recurentă nu a dispus concedierea contestatoarei în mod legal, nefiind respectate condiţiile impuse de concedierea individuală prevăzută de art. 65 Codul muncii, în sensul că desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Nu se poate reţine că încetarea contractului de muncă al reclamantei ar fi fost impusă de vreo măsură de eficientizare a activităţii societăţii atât timp cât societatea avea nevoie de personal deoarece a făcut angajări, fiind lipsit de relevanţă aspectul că angajarea nu s-a făcut pe postul deţinut de contestatoare.

Or reducerea activităţii, motivată de revocarea parţială a contractului de mandat comercial nr. 49 din 3.03.2009 nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat.

Reorganizarea nu poate fi reală atât timp cât desfacerea contractului de muncă al unui salariat este urmată de  încadrarea altuia din afara unităţii, indiferent pe ce post.

Faţă de cele ce preced, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca nefondat.

În baza art. 272 Cod procedură civilă, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor  de judecată constând în onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare