Pensionar. Cota gratuită de energie electrică. Contract colectiv de muncă care reglementează condiţiile de acordare. Relevanţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 12085/86/2011 la data de 20.09.2011, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta E.ON Moldova Distribuţie SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i fie recunoscute drepturile ce i se cuvin conform HG nr. 1041 şi 1461/2003 potrivit cărora trebuie să i se acorde cota gratuită de energie electrică; obligarea pârâtei la acordarea cotelor cuvenite potrivit HG nr. 1041 şi 1461/2003; obligarea pârâtei la calcularea şi plata retroactivă a sumelor care i se cuveneau din momentul ieşirii la pensie şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În motivarea acţiunii arată că în perioadele 2.10.1982 – 15.11.1984, 6.10.1986 – 15.10.2010 a fost angajat al SC Distribuţie şi furnizare a energiei electrice „Electrica” SA fiind îndreptăţit la acordarea cotei gratuite de energie electrică care i se cuvine potrivit HG nr. 1041 şi 1461/2003, ţinând cont de faptul că a desfăşurat o activitate neîntreruptă de 25 de ani şi 11 luni şi de faptul că îndeplineşte cumulativ condiţiile referitoare la vechimea în muncă mai mare de 15 ani, respectiv ultimii 10 ani consecutivi lucraţi în cadrul pârâtei înainte de pensionare. De asemenea, consideră că este îndreptăţit la plata retroactivă a acestor drepturi, începând cu data de 15.10.2010.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile HG nr. 1041 şi 1461/2003.

În dovedire a depus înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a înţeles să invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune motivat de faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, ţinând cont de natura pretenţiilor reclamantului, incident fiind termenul de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, iar nu termenul general de 3 ani referitor la plata drepturilor salariale, prevăzut la art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii. Solicitarea are în vedere neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, clauze care nu se regăsesc în contractele individuale, aceste drepturi nu sunt de natură salariale în accepţiunea art. 159 codul muncii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât reclamantul nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de ajutor, respectiv să se fi pensionat până la data de 30.09.2000. Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul ajutorului semnat în temeiul art. 182 alin. 4 din CCM la data de 21.07.2010 între conducerea E.ON Moldova Distribuţie SA şi Federaţia naţională a sindicatelor din electricitate „Univers” lămureşte şi noţiunea de pensionar, „prin pensionare, din sintagma folosită la art. 2, se înţelege doar salariatul căruia raporturile de muncă cu E.ON Moldova Distribuţie SA i-au încetat de drept, în temeiul unei decizii de pensionare emise de Casa judeţeană de pensii”, condiţie pe care reclamantul nu o îndeplineşte, temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă dintre părţi fiind diferit de încetarea de drept. De asemenea, cererea este nefondată după data de 30.06.2011 datorită lipsei unui CCM la nivel de unitate care să stabilească un asemenea drept, faţă de acest aspect, lipseşte temeiul de drept al acordării ajutorului.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile Codului muncii.

În dovedire a înţeles să se folosească de probele cu înscrisuri şi în măsura în care va fi necesar, de alte probe, respectiv, martori, expertiză.

Prin sentinţa civilă nr. 467 din 21 februarie 2012, Tribunalul Suceava  a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă; a respins, ca nefondată, acţiunea având ca obiect „drepturi băneşti” privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta SC ,,E.ON Moldova Distribuţie SA” Iaşi.

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi, asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, judecarea în fond a pricinii. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, instanţa a apreciat-o ca nefondată, urmând a o respinge ca atare. Astfel, în acest sens, s-a analizat natura sumelor solicitate de reclamant. Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 1041/2003, se acordă o cotă de energie electrică gratuită de 1200 KW/an persoanelor îndreptăţite. Art. 155 din Codul muncii stipulează „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri”. Din modalitatea de redactare a acestor texte legale, rezultă fără dubiu că, aceste ajutoare materiale, stabilite prin raportare la un salariu de bază, caracterizate de periodicitate au natura unor drepturi de natură salarială şi nu aceea a unui ajutor social. Dispoziţia cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privinţa acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă şi anume aceea cuprinsă la lit. c a art. 283 din Codul muncii. De altfel, legiuitorul, la art. 166 alin. 1 Codul muncii, a statuat că, „dreptul la acţiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”. Acest din urmă text de lege îşi găseşte însă incidenţa în cauză; dat fiind faptul că drepturile băneşti sunt caracterizate de periodicitate şi au fost solicitate în termen de 3 ani, este evident că excepţia analizată nu poate fi apreciată ca întemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, aşa cum reiese din copia carnetului de muncă depus la dosar (filele 11-22 ds. fond), reclamantul a avut calitatea de angajat al IRE Suceava, şi ulterior, al SC E ON Moldova Distribuţie SA. La data de 15.10.2010, relaţiile de muncă dintre părţi au încetat, prin acordul acestora (fila 25 ds. fond). La data de 05.01.2011 reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie, fiindu-i acordată pensia pentru limită de vârstă. Prin HG  nr. 1041/2003 s-a acordat persoanelor pensionate din unităţi care au aparţinut fostului Minister al energiei electrice, Regiei autonome de electricitate "Renel", Companiei naţionale de electricitate - S.A o facilitate sub forma alocării a 1200 kWh/an energie electrică gratuită, sub condiţia ca, printre altele, aceste persoane să se fi pensionat anterior datei de 30.09.2000. Prin HG nr. 1461/2003 a fost modificat art. 3 din HG 1061, în sensul că persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 din societăţile desprinse prin acte normative din cadrul fostului Minister al energiei electrice, fostei Regii autonome de electricitate <<Renel>>, Companiei naţionale de electricitate - S.A. şi, ulterior acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societăţile respective aveau prevăzute pentru angajaţii lor astfel de facilităţi prin contractele colective de muncă. Dată fiind data pensionării reclamantului, este evident că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3, anterior menţionat. Este de observat că prevederile acestui articol condiţionează acordarea de cotă gratuită de energie electrică de existenţa unor astfel de facilităţi în contractele colective de muncă încheiate la nivelul societăţii menţionate, fără a mai face trimitere, ca în cazul formei anterioare modificării, la prevederile art. 1 şi 2 din HG 1041. Prin urmare, vocaţia reclamantului la a primi cota menţionată are a fi raportată, în mod exclusiv, la dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul fostei unităţi angajatoare. Din examinarea dispoziţiilor art. 182 din acest contract (fila 42-44 ds fond), coroborate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor din contract (fila 39 ds fond), instanţa a observat că o facilitate de tipul ajutorului material sub forma unei cote anuale gratuite de energie electrică de 1200 kw/an este acordată şi salariaţilor care s-au pensionat din cadrul pârâtei. Însă, Regulamentul amintit, la art. 3, defineşte şi noţiunea de „pensionare din” cadrul intimatei, în sensul că aceasta vizează doar salariaţii cu privire la care raporturile de muncă cu pârâta au încetat de drept, în temeiul unei decizii de pensionare. Însă, aşa cum reiese din înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 25 ds fond), raporturile de muncă dintre părţi au încetat ca urmare a acordului acestora, şi nu de drept, prin emiterea deciziei de pensionare. De asemenea, se poate observa că reclamantul a fost pensionat ulterior, încetării raporturilor de muncă, nefiind o corelaţie între cele două evenimente. Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantul nu intră în sfera persoanelor îndreptăţite la ajutorul financiar solicitat şi, prin urmare, pretenţiile sale au a fi respinse ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C. I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la recunoaşterea drepturilor ce i se cuvin potrivit HG nr. 1041 şi 1461/2003 publicate în MO nr. 637/8.09.2003 şi 902/17.02.2003 raportat la CCM şi implicit acordarea cotei gratuite de energie cuvenită anual, inclusiv plata retroactivă de la data pensionării. În motivare, a arătat că în mod greşit instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare, mai precis nu ar îndeplini condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul ajutorului prevăzut de art. 182 din CCM. În baza HG nr. 1041 şi 1461/2003 publicate în nr. 637/8.09.2003 şi 902/17.02.2003 din MO, precum şi potrivit art. 182 din CCM beneficiază de acest drept persoanele pensionate din unităţile care au aparţinut fostului Minister al energiei electrice, Regiei autonome de electricitate „Renel”, Companiei naţionale de electricitate SA, care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 182 CCM şi de HG nr. 1041 şi 1461/2003, neprecizând modalitatea de pensionare, dacă s-a ieşit la pensie prin acord sau nu. Ţinând cont că decizia de pensionare i-a fost emisă de către Casa judeţeană de pensii Suceava, iar raporturile de muncă cu pârâtul i-au încetat la data de 15.10.2010, ulterior a fost pus în plata pensiei de către Casa judeţeană de pensii Suceava. Apreciază că poate beneficia de drepturile solicitate de art. 182 CCM şi de HG 1041 şi 1461/2003, făcând trimitere chiar la Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul ajutorului prevăzut la art. 182 din CCM aplicabil la nivel de unitate art. 2 şi 3. Mai mult decât atât, dispoziţiile prevăzute în CCM nu disting, nu precizează modalitatea de încetare a CCM, ci doar îndeplinirea condiţiilor ca cel ce solicită acest drept să fi fost angajat al pârâtului, pensionar şi să îndeplinească o condiţie de vechime. Chiar în Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul ajutorului prevăzut de art. 182 CCM aplicabil la nivel de unitate definesc noţiunea de pensionare, el încadrându-se perfect şi în această dispoziţie legală.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa îl constată a fi neîntemeiat.

Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat soluţia primei instanţe doar cu privire la aspectele legate de fondul acţiunii formulate, respectiv îndreptăţirea sa la acordarea cotei anuale de energie gratuită.

Procedând la verificarea susţinerilor reclamatului în raport de dispoziţiile legale şi contractuale invocate, Curtea constată că soluţia primei instanţe este corectă, având în vedere faptul că dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 182 din CCM la nivel de unitate, prevede că dreptul la cota de energie se acordă salariaţilor care au încetat raporturile de muncă cu unitatea de drept, prin pensionare, or, în speţă, raporturile de muncă cu unitatea ale reclamantului au încetat prin acord, anterior pensionării. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de 15.10.2010, prin acordul părţilor, iar la data de 09.12.2010 acesta a dobândit calitatea de pensionar, astfel cum rezultă din decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 302978/05.01.2011. Faţă de cuprinsul documentelor prezentate în copie de către reclamant, instanţa a apreciat că reclamantul nu poate beneficia de „cota de energie electrică gratuită de 1.200 kWh/an, pentru consumul casnic” prevăzută de art. 1 din HG nr. 1041/2003, astfel cum a fost completată prin HG nr. 1461/2003. Deşi recurentul a susţinut că nici actele normative menţionate anterior şi nici contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii nu prevăd distincţii legate de modul de încetare a raporturilor de muncă, instanţa constată că art. 1 alin. 4 din HG nr. 1041 astfel cum a fost completat prin HG nr. 1461/2003 menţionează că „Persoanele pensionate din activitatea proprie a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice <<Termoelectrica>> - S.A., Societăţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice <<Electrica>> - S.A., Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice <<Hidroelectrica>> - S.A., Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice <<Transelectrica>> - S.A. beneficiază de cota gratuită de energie electrică dacă au o vechime în aceste unităţi de minimum 15 ani sau ultimii 10 ani consecutivi în aceste unităţi înainte de pensionare.” Faţă de precizarea cuprinsă în partea introductivă a alin. 4, citat anterior, instanţa apreciază că însuşi legiuitorul a avut în vedere modalitatea de încetare a raporturilor de muncă dintre beneficiar şi angajatorii enumeraţi ca şi condiţie pentru acordarea cotei de energie gratuită, astfel că în mod corect prima instanţă a respins solicitările reclamantului, datorită faptului că raporturile dintre acesta şi unitatea pârâtă au încetat prin acordul părţilor.

Pentru considerentele arătate, constatând că motivele invocate în susţinerea recursului sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare