Legea nr. 85/2006, republicată. Deschiderea procedurii insolvenţiei la cererea creditorilor

Legea nr. 85/2006, republicată. Deschiderea procedurii insolvenţiei la cererea creditorilor.

Verificarea admisibilităţii cererii sub aspectul caracterului creanţei invocate – certă, lichidă şi exigibilă, precum şi sub aspectul constatării stării de insolvenţă a debitoarei.

Răsturnarea prezumţiei de insolvenţă presupune dovada certă că debitoarea are fonduri băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide, exigibile. Efectuarea unor plăţi curente sau promisiuni de eliberare a unor cecuri nu constituie o asemenea dovadă.

Prin Sentinţa nr. 630/14 aprilie 2011, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureş nr. 972/1371/2011 a admis contestaţia  privind starea de insolvenţă promovată de debitoarea SC U. SRL Târgu-Mureş şi a respins cererea creditoarei SC M. MUREŞ SRL, privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că creditoarea a invocat faţă de debitoare, o creanţă în cuantum de 46.981,20 lei preţ şi 2.678,21 lei penalităţi de întârziere, calculate până la data de 31.07.2010 şi 50.296,67 lei penalităţi de întârziere calculate potrivit Ordonanţei nr. 10963/2010, aferentă perioadei 01.08.2010 – 02.03.2011. Debitoarea a fost somată să plătească sumele precizate, în favoarea SC G.T. SRL, societate care a fuzionat cu SC M. MUREŞ SRL, potrivit Încheierii nr. 2/C/2011 a Tribunalului Comercial Mureş, având astfel ca societate continuatoare SC M. MUREŞ SRL. În ceea ce  priveşte creanţa de 46.981 lei, aceasta s-a constatat că rezultă din facturile nr. 175239/31.05.2010 şi nr. 175184/30.06.2010, facturi acceptate de debitoare pentru care în contractul încheiat între părţi, s-a stabilit un termen de plată  de 30 de zile de la data emiterii facturilor, data scadentă fiind deja în 2010, nu la data rămânerii irevocabile a Ordonanţei nr. 10963/2010, aşa cum susţine în mod greşit debitoarea. Judecătorul sindic a mai constatat  neclarităţi legate de modul de calcul al penalităţilor de întârziere, însă a reţinut din balanţa analitică de verificare din 11.03.2011 – 23.03.2011, faptul că debitoarea deţine disponibilităţi băneşti în conturile bancare şi în perioada de referinţă a avut un rulaj de 158.845 lei. În aceste condiţii, creditoarea a promovat cerere de executare  silită, fiind emisă şi Dispoziţia de poprire la 09.02.2011, astfel că judecătorul sindic a apreciat că deşi creditoarea are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă potrivit Ordonanţei nr. 10963/2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, scadentă la mai mult de 90 de zile, la care se adaugă penalităţile de întârziere în cuantum de 57.343 lei calculate la 02.04.2011, debitoarea nu este în stare de insolvenţă.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea SC M. MUREŞ SRL (fostă SC G.T.SRL), solicitându-se modificarea în tot în sensul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea-intimată, motivându-se că nu se poate reţine faptul că debitoarea deţine disponibilităţi în conturile bancare, deoarece la 9.02.2011, anterior perioadei 23.03.2011, s-au poprit conturile bancare ale debitoarei şi din actul „Situaţia plăţilor efectuate în cursul anului 2011” rezultă că toate plăţile în sumă de 387.539,77 lei au fost efectuate după data instituirii popririi, prin urmare, unii creditori sunt plătiţi preferenţial. S-a mai învederat că nu este singura creditoare care a apelat în anii 2010 şi 2011 la recuperarea creanţelor prin executare silită, iar debitoarea nu a depus o listă a tuturor creditorilor cu sumele datorate la data convenţiei pentru o analiză concludentă a stării de insolvenţă. S-a subliniat că datoria de 534.927,70 lei, potrivit actelor din dosarul execuţional 478, 489, 501/E/2010, 32, 66/E/2011 era scadentă şi la data judecării cauzei, iar atitudinea debitoarei nu a fost sinceră.

De asemenea, s-a precizat că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că s-au putut plăti datoriile exigibile angajate dar nici sumele pentru care a început executarea silită, cu atât mai mult cu cât s-a majorat cuantumul sumei iniţiale, totalul creanţei fiind de 349.884,23 lei, sumă care nu cuprinde o majorare a penalităţilor de întârziere. S-a mai învederat că judecătorul sindic a confundat suma de 249.911,15 lei cu penalităţile de întârziere, deşi creditoarea a precizat creanţa conform art. 132 alin. 2 ind. 2 Cod procedură civilă la suma de 349.884,23 lei constând în două titluri executorii a două societăţi comerciale care în urma fuziunii prin absorbţie sunt în patrimoniul uneia singure.

Intimata-debitoare SC U. SRL Târgu-Mureş a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului creditoarei, susţinând că creditoarea a introdus elemente noi, a produs probe noi care puteau fi depuse în faţa primei instanţe, precizând că prin întâmpinare creditoarea şi-a modificat cuantumul sumei iniţiale cu încă 249.911,15 lei, or, prin întâmpinare nu se pot formula pretenţii şi nici în faţa instanţei de recurs, ci doar prin precizare de acţiune.

S-a mai susţinut că suma de 46.981,20 lei a fost achitată direct prin SC A.B.G. şi s-au depus o serie de acte (contract de mandat comercial, situaţia realizării contractelor pe categorii de lucrări în anul 2011, aflate în derulare, situaţia plăţilor efectuate în perioada  aprilie-septembrie 2011, Bilanţ contabil la 30.06.2011), pentru a dovedi faptul că nu se află în insolvenţă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prev. art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat.

Judecătorul sindic a fost investit cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC U. SRL, la data de 2 martie 2011, pentru o creanţă  certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum a reţinut şi în considerente.

Potrivit Încheierii de şedinţă din 7 martie 2011, s-a consemnat că pe rolul instanţei  se mai află înregistrată o altă cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei, faţă de aceeaşi debitoare, fiind vorba despre dosarul nr. 866/1371/2011 cu termen de judecată la 17 martie 2011, aspect faţă de care debitoarea s-a apărat în sensul că, creditoarea SC P. SRL, din acel dosar a renunţat la judecată.

Judecătorul sindic nu a făcut o analiză suficient de amănunţită asupra elementelor care caracterizează o stare de insolvenţă în raport de actele financiar-contabile şi aspectele invocate de debitoare în contestaţia acesteia.

În motivarea contestaţiei, debitoarea invocă faptul că nu a putut efectua plăţile către creditoare din cauza faptului că, la rândul său, beneficiarul nu a achitat lucrările şi că, faţă de data la care Ordonanţa nr. 10963/2010 a rămas definitivă prin legalizare, 24.02.2011, cele 20 de zile dispuse pentru efectuarea plăţii au expirat la 16.03.2011, astfel că cererea creditoarei este prematură. Debitoarea a mai invocat în contestaţie plăţi în contul creanţei efectuate în perioada 5.01.-28.01.2011 în sumă de 387.539,77 lei, cu precizarea că dispune de sumele de bani dar nu în mod constant, ci în salturi, din cauza lucrărilor specifice pe care le efectuează.

Niciunul din argumentele prezentate în motivarea contestaţiei nu răstoarnă prezumţia insolvenţei faţă de textul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, rep. În primul rând debitoarea nu a făcut dovada că are fonduri băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, faptul că beneficiarul nu şi-a plătit lucrările şi că a făcut plăţi curente nu este o dovadă a existenţei fondurilor ce ar putea acoperi plata datoriilor. În  plus, termenul de 90 de zile de la scadenţă a trecut, deoarece, acest termen nu se calculează aşa cum pretinde debitoarea, de la data legalizării Ordonanţei nr. 10963/2010, ci de la scadenţa facturilor prezentate de creditoare, obţinerea somaţiei fiind rezultatul unui demers procedural în vederea executării sumelor ce reprezintă contravaloarea facturilor. Susţinerea debitoarei nu are nici un fundament juridic. De asemenea, debitoarea nu face dovada faptului că va putea plăti creanţa pretinsă împotriva sa din moment ce din dosarul execuţional nr. 2434/320/2010 rezultă că, cel puţin la BRD Mureş s-a înfiinţat poprire asupra conturilor debitoarei pentru datorii faţă de AFP Târgu-Mureş care, adunate cu suma până la concurenţa căreia s-a cerut poprirea în dosarul execuţional aceea de 177.338,46 lei, depăşeşte cu mult disponibilul bănesc din conturile bancare, de fapt, rulajul de 158.845 lei avut în vedere de judecătorul sindic. În plus, rulajul nu reprezintă o dovadă a disponibilităţilor băneşti avute în vedere de legiuitor, la analizarea stării de insolvenţă.

Creditoarea a formulat întâmpinare faţă de contestaţia debitoarei, arătând printre altele că măreşte cuantumul sumei cu valoarea creanţei din dosarul execuţional nr. 478/E/2010 cuprinsă în dispoziţia de poprire, respectiv, sumele calculare de executorul judecătoresc până la 9.02.2011, respectiv, 249.911,15 lei.

Faptul că nu s-a formulat în mod expres o cerere de precizare şi că majorarea câtimii pretenţiilor creditoarei s-a făcut cu ocazia întâmpinării, nu înlătură efectul acestui demers procedural, iar interpretarea dată de debitoare este de un formalism excesiv. Cert este că nu se poate anula dreptul creditoarei de a-şi majora pretenţiile, în măsura dovedirii lor, doar pentru simplul fapt că majorarea s-a precizat în motivarea întâmpinării, faţă şi de procedura specială execuţională în cadrul căreia se formulează asemenea cereri, aşa cum este reglementată de Legea nr.  85/2006, rep., în mare parte derogatorie de la dreptul comun în materie. Nu se poate accepta apărarea debitoarei potrivit căreia s-au introdus documente şi probe noi în recurs, deoarece pe lângă majorarea pretenţiilor, creditoarea a depus la dosarul judecătorului sindic şi  copia de pe dispoziţia de poprire până la concurenţa sumei de 249.911,15 lei (fila 61 dosar fond), înscrisurile depuse referindu-se şi la instituţiile bancare cărora li s-a comunicat prin executor, dispoziţia de poprire nr. 478/E/2010.

Faptul că s-a făcut o plată în cuantum de 4.981 lei către SC M. MUREŞ SRL, la data de 19.04.2011 din partea plătitorului SC A.B.G. Austria cu titlu de penalităţi de întârziere pentru debitoarea SC U. SRL Târgu-Mureş (în dosar execuţional nr. 478/E/2010), după data formulării contestaţiei şi într-un dosar execuţional, nu poate să răstoarne prezumţia de insolvenţă a debitoarei. La fel şi promisiunile de eliberare a unor cecuri potrivit adreselor depuse de debitoarea-intimată la dosarul de recurs, nu sunt o dovadă a fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor societăţii.

Faţă de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă coroborat cu art. 8 din Legea nr. 85/2006, rep., constatând că instanţa a apreciat că nu este îndeplinită una din condiţiile obligatorii pentru deschiderea procedurii, respectiv, starea de insolvenţă, şi, practic, nu a intrat în cercetarea fondului, apreciere greşită pentru motivele arătate, Curtea a dispus casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare, judecătorul sindic va deschide procedura insolvenţei debitoarei faţă de care creditoarea are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, peste valoarea prag prevăzută de lege, iar prezumţia de insolvenţă nu a fost răsturnată - instanţa de recurs neputându-se substitui atribuţiilor judecătorului sindic în vederea efectuării demersurilor procedurale necesare deschiderii procedurii insolvenţei.

Domenii speta

Spete similare