Ordinea de soluţionare a excepţiilor: excepţia lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recuzare

Ordinea de soluţionare a excepţiilor: excepţia lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recuzare.

Anterior acordării cuvântului părţilor cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorei în procedura insolvenţei, judecătorul sindic era ţinut să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale a aceleiaşi creditoare în formularea cererii de recuzare.

Prin Sentinţa nr. 798/18 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 2291/99/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, judecătorul sindic a hotărât: confirmarea planului de reorganizare a debitoarei SC F. SA, propus de administratorii judiciari S. IPURL şi C.I.T. SPRL; plata onorariului practicienilor de insolvenţă numiţi în temeiul disp. art.101 din Legea nr. 85/2006, în sumă de 9.920 lei (TVA inclus), către C.H. IPURL, la care se adaugă cheltuielile de transport în sumă de 450 lei şi suma de 10.882,50 lei, incluzând onorariu, cheltuieli de cazare şi transport, precum şi TVA, către practicianul de insolvenţă A.M.C.; conducerea activităţii curente a debitoarei, începând cu data confirmării planului, de către administratorul special M.R., sub supravegherea administratorilor judiciari; punerea în aplicare a planului de reorganizare numai după inventarierea de către administratorii judiciari a tuturor bunurilor, urmată de evaluarea acestora, individual şi în bloc; vânzarea se va efectua – după întocmirea regulamentului de vânzare – cu aprobarea creditorilor şi a adunării creditorilor, interzicându-se vânzarea sub formă de pachete cu preţ global, în care bunurile să nu fie individualizate; obligaţia administratorului judiciar de a înregistra un raport (şi de a-l publica în B.P.I.), cerând intrarea debitoarei în faliment, dacă aceasta nu se conformează planului sau înregistrează pierderi care periclitează realizarea planului de reorganizare; obligaţia administratorului judiciar de a înregistra la grefa instanţei un raport trimestrial asupra situaţiei financiare a averii debitorului (însoţit de dovada notificării tuturor creditorilor, prin B.P.I.), lista încasărilor şi a plăţilor, lista cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii (însoţite de aprobarea comitetului creditorilor); obligaţia administratorului judiciar de a convoca adunarea generală a creditorilor (în maxim 5 zile de la data şedinţei comitetului creditorilor), pentru a adopta măsurile ce se impun, în situaţia în care comitetul creditorilor nu aprobă raportul şi situaţia privind cheltuielile efectuate.

În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• adunarea creditorilor, legal constituită la data de 8 septembrie 2010, prin întrunirea unui procentaj de 85,6799% din totalul creanţelor garantate înscrise la masa credală, cu drept de vot, a acceptat planul de reorganizare înregistrat la dosar la data de 23 iunie 2010 – 3 categorii de creditori, din cele 4 categorii care au votat, acceptând planul, iar categorii defavorizate nu au existat;

• judecătorul sindic a constatat că planul respectă disp. art. 95 din Legea nr. 85/2006, a reţinut concluziile practicienilor în insolvenţă A.M.C. şi C.H. IPURL – numiţi pentru a se pronunţa cu privire la posibilitatea de realizare a planului de reorganizare – şi a analizat cererea administratorilor judiciari C.I.T. SPRL şi S. IPURL, de confirmare a planului de reorganziare, ţinând seama şi de faptul că planul este viabil şi realizabil, precum şi de solicitarea comitetul creditorilor, în sensul confirmării acestui plan.

Împotriva Sentinţei nr. 798/18 mai 2011 au declarat recurs  administratorii judiciari C.I.T. SPRL şi S. IPURL, precum şi creditoarea SC M.E.I. SA.

Administratorii judiciari au invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., art. 17, art. 95 alin. 6 lit A, art. 103, art. 105,art. 106, art. 117, art. 118 din Legea nr. 85/2006, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii în parte, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind conducerea activităţii debitoarei de către un administrator special, efectuarea vânzărilor doar cu aprobarea comitetului creditorilor şi adunării creditorilor, în mod cumulativ, obligarea administratorului judiciar de a solicita intrarea debitoarei în faliment, obligarea administratorului judiciar de a convoca adunarea creditorilor în cazul în care comitetul creditorilor nu aprobă raportul trimestrial. În esenţă, recurenţii a susţinut următoarele motive: judecătorul sindic poate confirma ori respinge planul de reorganizare, dar nu îl poate modifica, planul fiind interpretat de facto ca un contract, iar judecătorul sindic nu poate suplini A.ul de voinţă al părţilor intervenind în convenţia acestora; confirmarea parţială a planului de reorganizare nu este reglementată de lege, iar prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a intervenit asupra fondului planului votat şi asumat de creditori; aceştia au stabilit că activitatea debitoarei va fi condusă în tot de administratorii judiciari (nu de administratorul special) – iar prin Sentinţa nr. 299/25 noiembrie 2008 judecătorul sindic a ridicat dreptul de administrare al debitoarei şi l-a A.at administratorului judiciar, învestindu-l legal, pe acesta din urmă, cu conducerea activităţii debitoarei; legiuitorul a decis ca organul care votează asupra raportului privind evaluarea bunurilor şi asupra metodei de valorificare să fie adunarea creditorilor şi nu comitetul creditorilor, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar trebuie doar să prezinte (nu să supună aprobării) comitetului creditorilor raportul, competenţa decizională în cadrul procedurii insolvenţei revenind exclusiv adunării creditorilor; art.105 alin.1 din Legea nr. 85/2006 A.ă dreptul administratorului judiciar, comitetului creditorilor sau oricăruia dintre creditori, precum şi administratorului special, de a solicita aprobarea intrării în faliment, legea neinstituind o obligaţie, în acest sens; acelaşi argument a fost invocat – cu referire la art. 106 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 – faţă de dispoziţia privind obligarea administratorului judiciar de a convoca adunarea generală a creditorilor.

Creditoarea SC M.E.I. SA a invocat disp. art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 31 alin. 3, art. 67, art. 68 Cod proc. civ., art. 52 din Legea nr. 85/2006, solicitând a se dispune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe. În esenţă, recurenta a formulat următoarele motive: în şedinţa publică din 18 mai 2011, a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic solicitând a se înainta dosarul completului ce se va constitui în vederea soluţionării cererii, dar după depunerea acesteia, administratorul judiciar C.I.T. SPRL a depus, la rândul lui, un act denumit „tabel definitiv”- deşi definitivarea tabelului avusese loc cu câteva luni în urmă -, recurenta nemaiavând calitatea de creditoare pe motiv că a operat compensarea între creanţa ei şi creanţa SC F. SA; totodată, pe baza actului depus, administratorul judiciar a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC M.E.I. SA, pusă în discuţie de judecătorul sindic care s-a pronunţat asupra acestei excepţii, admiţând-o, deşi la dosar fusese depusă o cerere de recuzare; în ce priveşte compensarea, recurenta arată că debitoarea nu avea dreptul de a o invoca – doar creditoarea având acest drept -, iar depunerea unui tabel de creanţe la peste 6 luni de la publicarea tabelului definitiv, cu motivul invocării compensării a două creanţe, este o măsură nelegală; înlăturarea unui creditor de pe tabel nu poate fi făcută decât printr-o hotărâre pronunţată de instanţa învestită de unul dintre creditori; stabilirea existenţei şi cuantificarea ipoteticei creanţe deţinute de debitoare fac obiectul dos. nr. 1994/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, astfel că nu se poate pune problema compensării; judecătorul sindic nu a respectat dreptul la apărare al salariaţilor disponibilizaţi, neA.ând cuvântul avocatului, cu împuternicire la dosar, prin care cei doi reprezentanţi ai salariaţilor disponibilizaţi îşi exercitau drepturile procesuale (nici după ce aceştia au arătat că sunt mandataţi să recupereze creanţele salariaţilor disponibilizaţi şi, implicit, să împuternicească un avocat pentru a-i reprezenta); dispozitivul hotărârii nu conţine menţiunea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active puse în discuţia părţilor şi admise de instanţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

Analizând cu precădere aspectele procedurale invocate ca motive de recurs, Curtea a constat că, la pct. 1 din cererea de recurs, SC M.E.I. SA critică tocmai dispoziţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, puse în discuţie de prima instanţă ca urmare a invocării acestei excepţii de către administratorul judiciar C.I.T. SPRL, recurenta susţinând că nelegalitatea hotărârii este determinată de soluţionarea excepţiei în condiţiile în care ea depusese la dosar o cerere de recuzare ce trebuia tranşată de un alt complet de judecată. Aşadar, recurenta afirmă că judecătorul sindic s-a pronunţat asupra excepţiei şi, în plus, recunoaşte că această dispoziţie produce efecte juridice, de vreme ce o atacă, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, tocmai pentru faptul că a avut loc soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditoarei, în contextul în care aceasta formulase o cerere de recuzare a judecătorului sindic.

În consecinţă, motivul expus la pct. 4 din cererea de recurs – dispozitivul hotărârii nu conţine menţiunea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active nu poate duce la admiterea căii extraordinare de atac.

În al doilea rând, Curtea a reţinut, cu referire la motivul cuprins la pct. 1 din cererea de recurs, întemeiat pe disp. art. 31 alin. 3 Cod proc. civ., că în şedinţa publică din 18 mai 2011, SC M.E.I. SA a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic, cum, de altfel, s-a consemnat în capătul Sentinţei nr. 798/18 mai 2011.

Tot în acea şedinţă publică s-a depus, de către administratorul judiciar C.I.T. SPRL, tabelul definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei, cu precizarea că SC M.E.I. SA nu mai are calitatea de creditor în procedură, ca urmare a compensării unor creanţe reciproce pe care le au cele două societăţi. În capătul Sentinţei nr. 798/18 mai 2011 se reţine, expres, că faţă de aceste aspecte, administratorul judiciar invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei în prezenta procedură şi, în consecinţă, în formularea cererii de recuzare. La rândul ei, recurenta SC M.E.I. SA a confirmat consemnările anterior redate, în motivele căii de atac arătând, în mod clar, că administratorul judiciar a depus un act denumit „tabel definitiv” (deşi definitivarea tabelului avusese loc cu câteva luni în urmă) şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC M.E.I. SA.

Curtea constată, aşadar, că, la data de 18 mai 2011, pe de o parte, la dosarul cauzei s-a depus o cerere de recuzare a judecătorului sindic şi, pe de altă parte, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active de a formula cererea de recuzare.

Ordinea în care au fost consemnate excepţiile invocate de administratorul judiciar – mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei şi, apoi, excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recuzare  – nu determină ordinea procedurală de soluţionare a acestor excepţii. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât la dosar exista o cerere de recuzare, depusă de o creditoare – chiar dacă temeiul acesteia îl constituia art. 27 pct. 9 Cod proc. civ., creditoarea arătând că această cerere vizează existenţa unor relaţii directe de duşmănie între judecătorul sindic şi creditoare, afirmând, totodată, că a înţeles să formuleze în decursul celor aproximativ 2 ani de judecată nenumărate cereri de recuzare  – ce nu putea fi analizată ori înlăturată de magistratul cauzei, iar administratorul judiciar a invocat lipsa calităţii procesuale a acestei creditoare de a formula cerere de recuzare.

Prin urmare, anterior Acordării cuvântului părţilor prezente cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC M.E.I. SA în procedura insolvenţei şi a soluţionării acestei excepţii, fără a se lua nicio dispoziţie procedurală referitoare la cererea de recuzare – deşi până la momentul pronunţării soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, SC M.E.I. SA şi-a păstrat calitatea de creditoare, beneficiind de drepturi şi având obligaţii procedurale -, judecătorul sindic era ţinut să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale a SC M.E.I. SA în formularea cererii de recuzare. O asemenea soluţie se impunea şi în contextul în care, cu ocazia soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei, prima instanţă nu a făcut nicio referire la calitatea de a formula cerere de recuzare, din considerente nerezultând, aşadar, că odată cu analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în procedura insolvenţei, instanţa a avut în vedere şi excepţia lipsei calităţii de formulare a cererii de recuzare. Numai în funcţie de dispoziţia dată cu privire la această excepţie se putea trece – în cazul admiterii – la discutarea celorlalte aspecte ale cauzei (de procedură şi de fond) sau – în cazul respingerii - urma să se dispună măsurile procedurale necesare soluţionării cererii de recuzare.

În fine, din studiu dosarului de insolvenţă, Curtea a reţinut şi faptul că există o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv Sentinţa nr. 2647/C/27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dos. nr. 2291/99/2007/a10, prin care s-a confirmat calitatea procesuală a SC M.E.I. SA în procedura insolvenţei, de vreme ce judecătorul sindic a modificat raportul de activitate nr. 3694/30 mai 2011, întocmit de administratorii judiciari ai SC F. SA, în sensul înlăturării menţiunilor referitoare la măsura compensării legale a creanţei recunoscute contestatoarei, în cuantum de 476,52 lei, cu creanţe ale debitoarei în contra contestatoarei şi, implicit, a înlăturării contestatoarei de la masa credală a insolvenţei. Aşa fiind, Curtea a constat că Sentinţa nr. 798/18 mai 2011 şi Sentinţa nr. 2647/C/27 octombrie 2011 conţin dispoziţii contradictorii cu privire la calitatea procesuală de creditoare a SC M.E.I. SA, situaţie juridică ce, faţă de scopul şi derularea procedurii reorganizării, nu poate fi ignorată – tocmai pentru a nu tergiversa desfăşurarea etapei confirmării planului (cu eventuala exercitare a unor căi extraordinare de atac).

Având în vedere aspectele anterior expuse – care fac de prisos analiza celorlalte probleme, de fapt şi de drept, invocate atât de administratorii judiciari, cât şi de creditoare -, Curtea a admis recursurile, a dispus casarea Sentinţei nr. 798/18 mai 2011 şi a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Specializat Mureş – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza a II-a, alin. 3 teza a II-a, art. 304 pct.5 Cod proc. civ.

Domenii speta

Spete similare