Hotărâre de condamnare definitivă; Contestaţie la executare - art. 461 lit. c Cod procedură penală; Recursul contestatorului condamnat respins ca nefondat

Prin sentinţa penală nr. 80/18.02.2008 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia  la executare  formulată de  condamnatul B. M. şi a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se fi pronunţat astfel instanţa de a fond a  reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146/12.03.2004 a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin decizia penală nr.1148/22.02.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul B. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se mai arată că urmare a condamnării  Serviciul de Probaţiune a  stabilit ca inculpatul  să se prezinte  din 3 în 3 luni, situaţie defavorabilă pentru condamnat, întrucât acesta lucrează în străinătate.

Condamnatul  prin contestaţie a solicitat ca legătura cu serviciul de Probaţiune  să se ţină telefonic  şi doar o dată pe an  să fie personal  la acest serviciu ( 10 august).

 Se reţine de instanţa de fond faţă de cele solicitate că această cerere presupune  modificarea planului de supraveghere  a hotărârii de condamnare,  aspect pe care legea nu-l permite.

Împotriva acestei hotărâri  în termenul prevăzut de lege  a declarat recurs  condamnatul-contestator

 Prin motivele de recurs  se  susţine că, contestatorul  beneficiază de 15 zile  de concediu de odihnă  pe an fiind în imposibilitatea  obiectivă de a se  prezenta la Serviciul  Probaţiune  în condiţiile stabilitate de  hotărâre şi acest serviciu.

Se solicită admiterea contestaţiei  şi în baza  art.461  lit. c Cod procedură penală să se dispună modificarea dispoziţiei prin care s-a stabilit  ca recurentul să se prezinte  din 3 în 3 luni la  Serviciul de Probaţiune  de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Recursul este nefondat.

Din verificarea hotărârii pronunţate şi analiza probelor de la dosar, Curtea a constatat că  soluţia dată este temeinică şi legală.

Cererea formulată de contestator şi motivată pe cauze obiective echivalează cu modificarea planului de supraveghere  pentru care la momentul dozării şi individualizării pedepsei instanţa de fond  a avut în vedere  criteriile  prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptei, persoana inculpatului, gradul de pericol social  iar măsura sancţionatorie dispusă de instanţa de fond face parte  dintr-un tot unitar şi care în principal vizează unele aspecte de coerciţie şi disconfort postcondamnatorie. Umblându-se la acest sistem ce defineşte  sancţiunea aplicată  inculpatului ar însemna modificarea hotărârii,  în a cărei  executare se  află şi aceasta  în afara unui cadru legal, slăbindu-se astfel  şi forţa sancţiunii  aplicate în raport cu însăşi persoana  contestatorului şi a mediului social.

Pe de altă parte este de observat că motivele invocate nu se referă la unele nelămuriri cu privire la hotărârea care se exercită ( art. 461 lit. c teza I) întrucât dispozitivul sentinţei este clar şi fără echivoc, iar împiedicarea la executare ( art. 461 lit. c, teza I) nu se constată, că aceasta ar genera dintr-o dispoziţie legală încălcată şi are îi aduce prejudiciu condamnatului pe timpul executării pedepsei.

Condamnatul invocă probleme strict personale pe care instanţa la judecata pe fond nu le-a cunoscut şi de care ar fi putut ţine cont mai mult sau mai puţin la individualizare, aşa încât motivele personale invocate nu pot constitui un cadru legal de notificare a programului de supraveghere în cazul unei hotărâri definitive.

Faptul că, condamnatul trebuie să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune reprezintă nu numai o obligaţie  dar şi o constrângere  precum şi chemarea  la a se alinia  la un ordin, la o disciplină  cerută de lege.

În acest context  obligaţia de a se prezenta la  Serviciul de Probaţiune  este o măsură de supraveghere prevăzută de art.86 3 alin.1 lit. a  Cod procedură penală care odată ce instanţă a validat-o  şi a dispus-o devine imperativă şi nu poate fi modificată decât  în cadrul unui ciclu de judecată ( fond, apel,  recurs) dar nu pe calea contestaţiei la executare.

În acest context Curtea de Apel a apreciat că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi pe cale de consecinţă a respins recursul contestatorului ca nefondat prin Decizia penală nr. 281/R/16.05.20908.

Domenii speta

Spete similare