Recurs. Incidenta cazului de casare prev.de art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedura penala - care se refera exclusiv la individualizarea pedepsei, prin luarea în considerare a dispozitiilor prevazute de art. 72 din codul penal.

Recurs. Incidenta cazului de casare prev.de art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedura penala - care se refera exclusiv la individualizarea pedepsei, prin luarea în considerare a dispozitiilor prevazute de art. 72 din codul penal.

În raport cu dispozitiile art.72 din Codul penal, la stabilirea duratei pedepsei, un aspect care se circumscrie unuia dintre criteriile obligatorii reglementate în acele dispozitii, este "persoana infractorului".

Art. 80 alin.2 din Codul penal - în caz de concurs între circumstantele agravante si atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia  Penala nr. 736/R/4 aprilie 2011)

Prin sentinta penala nr.131/F din data de 15 februarie 2011, pronuntata în Dosarul nr. 26734/303/2010, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a hotarât astfel:

În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. i cu aplic. art.37 alin.1 lit. a din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedura penala, a condamnat pe inculpatul L. S. (fiul lui P. si M.) la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art.864 rap. la art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr.715/2009 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti (ramasa definitiva la data de 10 iulie 2009) si a cumulat aceasta pedeapsa cu pedeapsa anterior mentionata, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art.208 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedura penala, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

În temeiul art.864 rap. la art. 83 din Codul penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr. 715/2009 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti (ramasa definitiva la data de 10 iulie 2009) si a cumulat aceasta pedeapsa cu pedeapsa anterior mentionata, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a si art.34 lit. b din Codul penal, a contopit cele doua pedepse rezultante, de 6 ani si 6 luni închisoare si respectiv de 4 ani si 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani si 6 luni închisoare.

A facut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.

În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus perioada executata, începând cu data de 14 februarie 2009 si pâna la data de 10 aprilie 2009.

A constatat ca inculpatul este arestat în alta cauza.

A obligat pe inculpat la plata de despagubiri civile, reprezentând daune materiale, în suma de 100 lei, catre partea civila M. M. I. si respectiv în suma de 700 lei, catre partea civila P. C. M.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr. 4520/P/2010 din data de 30 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lânga instanta respectiva, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 208 alin.1 - art.209 alin. 1 lit. i din Codul penal si de art. 208 alin. 1 din Codul penal, ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, retinându-se urmatoarea situatie de fapt:

În vara anului 2009, inculpatul a locuit pe Strada L. nr.10 din sectorul , ocazie cu care a aflat ca, pe strada învecinata, respectiv Strada P. nr.5, exista o casa nelocuita, deoarece proprietarul a decedat. Din cauza unor dispute de ordin familial, inculpatul a decis sa se deplaseze la acea casa, a escaladat gardul din lemn si a patruns înauntru, pe fereastra primului corp al cladirii, unde a ramas peste noapte. În acest mod a procedat mai multe nopti, iar, la începutul lunii martie 2010, a luat din respectiva casa un aragaz tip plita cu trei ochiuri, pe care l-a vândut unor necunoscuti, cu banii astfel obtinuti procurându-si droguri pentru consum.

De asemenea, la data de 08 mai 2010, în jurul orei 1315, inculpatul a mers în vizita la locuinta familiei P., situata în Strada L. nr.10 din sectorul , pe care o cunostea ca urmare a relatiei fratelui sau, L. I., cu o persoana numita A., ruda a partii vatamate P. C. M. Scopul vizitei sale consta în a verifica starea de functionare a unei imprimante marca HP, pe care inculpatul o lasase anterior la locuinta acelei familii. Dupa ce a intrat în curtea imobilului, inculpatul a discutat circa 15 minute cu partea vatamata si cu martora D. E., concubina acesteia si, într-un moment în care a ramas singur, a sustras doua telefoane mobile, dupa care a plecat de la fata locului. Ulterior, inculpatul a vândut cele doua telefoane mobile, cu sumele de 120 lei si respectiv 200 lei, pe care le-a folosit pentru a-si cumpara droguri.

Inculpatul a solicitat ca judecata sa se desfasoare conform procedurii de recunoastere a vinovatiei, prevazuta de art.3201 din Codul de procedura penala, declarând ca recunoaste în totalitate faptele mentionate în rechizitoriu si ca nu are alte probe în afara celor administrate în faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si nu le contesta.

Analizând acest probatoriu (anterior mentionat), Judecatoria a constatat ca vinovatia inculpatului este pe deplin dovedita.

În raport cu datele celor doua fapte, Judecatoria a constatat ca fiecare dintre ele a fost savârsita înauntrul termenului de încercare stabilit prin Sentinta penala nr.715/2009 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti (ramasa definitiva la data de 10 iulie 2009), astfel încât, pe de o parte, a retinut, cu privire la ambele infractiuni, incidenta starii de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art. 37 alin.1 lit. a din Codul penal, iar, pe de alta parte, facând aplicarea dispozitiilor art. 864 rap. la art. 83 din Codul penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentinta respectiva si a cumulat acea pedeapsa cu fiecare dintre pedepsele aplicate în prezenta cauza.

La individualizarea acestor ultime pedepse, Judecatoria a avut în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, perseverenta infractionala a inculpatului, care este recidivist, precum si atitudinea sa procesuala sincera.

Totodata, Judecatoria a dispus, conform art.33 lit.a si art.34 lit.b din Codul penal, contopirea pedepselor astfel rezultate si executarea de catre inculpat, în regim de detentie, a pedepsei celei mai grele.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs în termenul legal (la data de 28 februarie 2011) inculpatul L. S.

Recurentul inculpat, care a beneficiat de asistenta juridica a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepselor la care a fost condamnat în prima instanta, printr-un efect sporit acordat dispozitiilor art.3201 din Codul de procedura penala, dar si prin aplicarea, în favoarea sa, de circumstante atenuante judiciare.

Analizând sentinta atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivul astfel invocat, precum si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat,

Curtea constata în prealabil ca, în urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute în normele de incriminare, ca urmare a aplicarii corecte în speta a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, infractiunile retinute în sarcina inculpatului sunt pedepsibile cu închisoare de la 2 ani la 10 ani (în cazul celei dintâi) si respectiv cu închisoare de la 8 luni la 8 ani (în cazul celei de-a doua).

Raportat la aceste limite, dar si la împrejurarile concrete de savârsire a faptelor ce fac obiectul judecatii, Curtea constata ca pedepsele stabilite prin sentinta penala recurata sunt excesive, în conditiile în care faptele respective prezinta un grad minim de pericol social.

Astfel, prima fapta de furt a fost savârsita într-o casa nelocuita si a avut ca obiect material un bun uzat, cu o valoare modica (o plita tip aragaz cu trei ochiuri).

De asemenea, cea de-a doua fapta de furt a fost savârsita în locuinta unor cunoscuti ai inculpatului (care i-au permis accesul) si a constat în sustragerea unor bunuri putin valoroase (doua telefoane mobile).

În consecinta, Curtea, având în vedere aspectele anterior mentionate, dar si împrejurarea ca inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru trei infractiuni de tâlharie si savârsind noile infractiuni înauntrul termenului de încercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante aplicate pentru acele infractiuni, apreciaza ca stabilirea în cauza a unor pedepse situate usor peste limitele minime anterior mentionate (2 ani si 6 luni închisoare, pentru prima infractiune si respectiv 1 an închisoare, pentru cea de-a doua infractiune) este suficienta pentru a asigura realizarea scopului punitiv, dar si educativ-preventiv, la care face referire art.52 din Codul penal, cu atât mai mult cu cât, prin revocarea beneficiului suspendarii sub supraveghere, potrivit art.864 rap. la art.83 din Codul penal, inculpatul urmeaza sa execute, prin cumul cu fiecare dintre pedepsele respective, si pedeapsa precedenta de 3 ani închisoare.

În schimb, Curtea constata ca inculpatului nu îi pot fi acordate circumstante atenuante judiciare, în conditiile art.74 alin.1 lit. a-c din Codul penal (conform solicitarii sale din recurs), cu consecinta coborârii pedepselor sub limitele minime deja evidentiate (care nici nu ar fi obligatorie, potrivit art. 80 alin. 2 din Codul penal, având în vedere existenta a doua cauze legale de agravare a raspunderii penale, respectiv starea de recidiva si concursul de infractiuni), întrucât acesta nu a avut anterior o conduita buna, ci, dimpotriva, a savârsit infractiuni chiar mai grave decât cele deduse judecatii, recidivând la scurt timp de la ramânerea definitiva a hotarârii precedente de condamnare, pe fondul consumului declarat de droguri si în pofida beneficiului care i-a fost acordat prin acea hotarâre (suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei), nu a acoperit nici pâna în prezent prejudiciul cauzat prin faptele sale, iar conduita procesuala (într-adevar sincera si cooperanta) a fost determinata, în mare parte, fie de depistarea urmelor lui papilare la locul savârsirii primei infractiuni, fie de identificarea sa indubitabila, ca autor al celei de-a doua infractiuni, de catre partea vatamata si un martor.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul L. S., va casa, doar în parte, sentinta penala atacata si, rejudecând cauza în fond, va hotarî în sensul celor anterior mentionate, urmând ca, în final, prin aplicarea dispozitiilor art. 33 lit.a rap. la art. 34 alin.1 lit. b din Codul penal, inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, va deduce din aceasta pedeapsa perioada deja executata de inculpat, conform Sentintei penale nr. 715/2009 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, începând cu data de 14 februarie 2009 si pâna la data de 10 aprilie 2009.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art. 192 alin. 3 rap. la art. 189 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistenta juridica obligatorie a recurentului inculpat, fiind suportat din fondul Ministerului Justitiei.

2

Domenii speta

Spete similare