Plângere contra încheierii de Carte Funciară. Procedura de citare şi de comunicare nelegal îndeplinită datorită adresei incomplete comunicată de petenţi. Inadmisibilitatea invocării propriei culpe pentru a obţine repunerea în termenul de exercitare a...

SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ

MATERIE: DREPT PROCEDURĂ CIVILĂ

OBIECTUL:

Plângere contra încheierii de Carte Funciară. Procedura de citare şi de comunicare nelegal îndeplinită datorită adresei incomplete comunicată de petenţi. Inadmisibilitatea invocării propriei culpe pentru a obţine repunerea în termenul de exercitare a căii de atac..

Temei legal:art.108 alin.4 Cod procedură civilă.

Sursa secundară:Curtea de Apel Oradea

(Decizia civilă nr.1703/R din 26 noiembrie 2009)

(dosar 2510/271/2008)

Prin sentinţa civilă nr.6185/31.10.2008 pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii M. M. A. şi I. N., în contradictoriu cu intimaţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B.,  S. G. şi V. P.E. şi V.D. L..

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut  că prin încheierea 78100/26.11.2007 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B., s-a dispus intabularea  dreptului de proprietate în favoarea intimaţilor de rd.2-3 asupra imobilului cu nr. cadastral 5810 în suprafaţă de 9539 mp, iar la baza efectuării acestei operaţiuni a stat documentaţia tehnică întocmită de S. G.Et. şi titlul de proprietate 3384/1999 eliberat în favoarea intimaţilor.

A constatat ca L.7/1996,  dă posibilitatea oricărei persoane interesate de a proceda la  intabularea sau înscrierea provizorie a drepturilor ce fac obiectul cărţii funciare, si fiind vorba de un act de administrare, el poate fi întreprins şi de un coproprietar, fără a fi necesar consimţământul tuturor coproprietarilor.

Aşa fiind,  faptul că ceilalţi coproprietari nu şi-au exprimat în mod expres acordul în vederea întabulării titlului de proprietate nu poate duce la desfiinţarea operaţiunii de carte funciară, astfel încât aceste motive nu pot fi primite.

A constatat ca valabilitatea unei operaţiuni juridice se analizează în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul efectuării sale iar operaţiunea de întabulare în cartea funciară, are la bază un anumit act juridic şi o documentaţie tehnică diferenţiate în funcţie de imobilul la care se referă.

A precizat ca documentaţia tehnică a fost întocmită la 23.07.2003, fiind vizată de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B. sub nr. 5163, iar la acel moment procedura administrativă de  efectuare a operaţiunilor în cartea funciară era reglementată de Ordinul nr.946/2000 emis de preşedintele ONCPI. 

In raport de p ct.5 din acest ordin, a retinut ca  înscrierea cu caracter nedefinitiv în cartea funciară, se realiza pe baza actului notarial şi a documentaţiei tehnice cadastrale, în cazul titlurilor de proprietate emise  în baza L18/1991, impunându-se  o verificare suplimentară de către o persoană fizică autorizată din punctul de vedere al corespondenţei cu prevederile normelor tehnice pentru introducerea cadastrului

A retinut ca aceste dispoziţii, prin comparatie cu cele cuprinse în Ordinul nr.635/2006,  conduc la concluzia certă că diferă esenţial conţinutul lor în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru intabularea unui titlu de proprietate, si fata de faptul ca în cuprinsul Ordinului 946/2000,  nu erau inserate condiţiile la care fac referire petenţii şi că au fost respectate în întregime prevederile cuprinse în acesta,a considerat  că plângerea este nefondată, urmând  fiind respinsă.Împotriva acestei sentinţe reclamanţii M.M. A. şi I. N. au declarat apel, solicitând instanţei al admite, respectiv a admite plângerea aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr.197/A din 1 iunie 2009, Tribunalul Bihor a admis excepţia de tardivitate a apelului invocată de intimaţi şi în consecinţă:

A respins apelul exercitat de apelanţii M. M. – A.şi I.N.,  în contradictoriu cu intimaţii Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,  S. J.,  S. G., V. P.E. şi V. D. L.,  împotriva sentinţei civile nr. 6185/13.10.2008, pronunţată de Judecătoria Oradea, ca tardiv.

A dispus obligarea apelanţilor la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor V. P. E.şi V. D. L..

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut . şi I. N. , a avut loc la data de 20 noi.2008,  iar apelul  este declarat la data de 16 dec.2008, motiv pentru care instanţa, in baza art. 102,103, 284 si 92,al.4 Cod procedură civilă, a admis exceptia de tardivitate a apelului si a  respins ca tardiv apelul declarat de apelanti.

Astfel, tribunalul a apreciat că, comunicarea sentintei apelate, s-a facut prin afisare, la adresa indicata de reclamantii apelanti, iar culpa le apartine, deoarece pe parcursul desfasurarii procesului la instanta de fond, nu au indicat corect adresa la care sa le fie comunicata hotararea.

 In atare situatie, s-a apreciat de tribunal că, comunicarea s-a facut corect prin afisare conform dis part 92, al.4 Cod procedură civilă.

Termenele încep sa curgă de la data comunicării actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel, (art. 102c.pr.civ), iar art .103 Cod procedură civilă, prevede ca neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui act de procedura, in termenul, legal, atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel.

Din  procesul –verbal întocmit de agentul constatator, aflat la dosar, s-a reţinut că rezultă,  că data de 20 noie.2008, este  momentul  de comunicare a hotărârii apelate, iar data cand a fost declarat apelul este 16.dec.2008, deci,  cu mult peste termenul prevăzut de art 284 c.pr.civ.

 In atare situaţie, instanţa de apel a constatat că apelul  declarat de apelanti, este tardiv, nefiind introduse in termenul prevăzut de lege, 15 zile de la comunicarea hotărârii apelate, motiv pentru care a fost respins potrivit dispozitivului, operand astfel decăderea ca sancţiune procedurala, pentru neexercitarea caii de atac in  termenul imperativ prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs I. N. şi M.M. A., solicitând admiterea recursului, casarea şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:

-prin hotărârea instanţei de apel, s-a reţinut tardivitatea apelului, fără a se avea în vedere faptul că procedura comunicării hotărârii cu recurentul a fost viciată, fapt ce duce la nulitatea actelor de procedură, fiind nul actul de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă;

-în cazul recurentului, a fost indicat doar numărul casei –compusă din 12 apartamente- iar din dovada procedurii de comunicare a sentinţei nu rezultă că agentul procedural ar fi afişat dovada comunicării pe uşa principală a clădirii.

În drept sunt invocate dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.

Intimaţii pârâţi V., prin reprezentantul lor, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:

Comunicarea hotărârii primei instanţe a fost realizată cu reclamantul I. N. la domiciliul acestuia indicat în cererea introductivă de instanţă, respectiv Oradea, strada Republicii, nr.87, comunicarea fiind efectuată la data de 20.11.2008.

Abia în cererea de apel, înregistrată la instanţă la data de 16 decembrie 2008, este indicat şi numărul  apartamentului, alături de nr.administrativ al clădirii în care se află domiciliul recurentului.

S-a reţinut că, în speţă, pe actul de procedură (fila 42 din dosarul judecătoriei),apare menţiunea afişat, într-adevăr fără a se indica nr.apartamentului în care locuieşte recurentul, dar acesta nu a făcut o atare precizare în cererea sa introductivă, agentul procedural procedând în condiţiile statornicite de art.92 alin.4 din Codul de procedură civilă, conform căruia, în cazul clădirilor cu mai multe apartamente, agentul procedural, va afişa actul „dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii”.

În atare situaţie, criticile au fost găsite de instanţa de recurs ca fiind neîntemeiate, corect procedând tribunalul prin pronunţarea soluţiei de respingere a apelului ca tardiv introdus.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.

Reţinând culpa procesuală a recurenţilor M. M.A, şi I.N., în baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa de recurs i-a obligat să le  plătească intimaţilor V. P. E.şi V. D. L., suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând valoarea onorariului avocaţial în recurs.

Domenii speta

Spete similare