Drept procesual civil

Părţile nu au la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obţine recalcularea taxei judiciare de timbru stabilită de o instanţă de judecată învestită de acestea cu o cerere supusă plăţii acestor taxe, dreptul lor de acces  la instanţă  fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege specială – Legea nr. 146/1997 – a posibilităţii de a supune cenzurii unei alte instanţe, modul de stabilire al taxei datorate.

In plus, determinarea şi achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecăţii în primă instanţă, respectiv, în apel, şi, prin urmare, cercetarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii în cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atribuţia instanţei de judecată de a percepe taxele datorate conform legii pentru iniţierea procesului este una administrativ-fiscală, delegată prin dispoziţii legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, în principal, la acest moment,  bugetele locale.

Domeniu – drept procesual civil

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.1385/3/2011 – DECIZIA CIVILĂ NR.69 A/14.03.2013)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.01.2011, pe rolul Tribunalului Bucureşti  sub nr. 1385/3/2011, reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin M.F.P., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâtul să îi plătească despăgubiri aferente perioadei 05.01.2008-05.01.2011, pentru lipsa de folosinţă şi împiedicarea de a face acte de dispoziţie prin acte autentice asupra terenului în suprafaţă de 2.127 m.p., situat în B., str. D. nr. 22, sectorul 3, proprietatea sa, la valoarea rezultată din expertiza ce va fi dispusă, arătând că acest teren i-a fost recunoscut ca proprietate a sa urmare deciziei civile nr. 351/13.09.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 4911/3/2005, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 3.04.2007 prin decizia civilă nr. 2908 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 846 din 11.04.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă a fost admisă excepţia de netimbrare şi a fost anulată, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Astfel, în şedinţa publică de la data de 11.04.2012, tribunalul a invocat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, asupra căreia a reţinut că, în şedinţa publică de la data de 21.09.2011, tribunalul a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată la suma de 35.511 lei şi timbru judiciar de 5 lei, iar împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca neîntemeiată, în  mod irevocabil, conform încheierii de şedinţă de la data de 25.11.2011.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 14.12.2011, tribunalul a soluţionat cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în sensul că a dispus admiterea în parte a cererii şi a dispus scutirea petentului de plata sumei de 8040 lei din cuantumul total al taxei de timbru de 35.511 lei şi a eşalonat plata diferenţei de 27.441 lei pe o perioadă de 48 de luni, cuantumul unei rate lunare fiind de 571,68 lei, punându-i în vedere reclamantului să facă dovada achitării primei rate în valoare de 571,68 lei la următorul termen de judecată, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată.

Cererea de reexaminare a formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea irevocabilă pronunţată la data de 24.02.2012.

Aşa fiind, reţinând că reclamantul nu s-a conformat obligaţiei stabilită în sarcina sa de face dovada achitării primei rate în valoare de 571,68  lei din taxa de timbru astfel cum a fost eşalonată, văzând şi dispoziţiile art.20 alin. 1, 3 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit sancţionându-se cu anularea cererii, Tribunalul a admis excepţia insuficientei timbrări şi a anulat cererea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

In motivarea cererii de apel apelantul a susţinut că taxa de timbru în cuantum de 35.511 lei reprezintă o îngrădire a accesului său la justiţie, faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi de jurisprudenţă CEDO.

 Arată apelantul că prezenta acţiune în pretenţii izvorăşte din împiedicarea de către pârât a intabulării terenului retrocedat  prin revendicare, proces în care a beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997, intabularea fiind continuarea firească şi finalitatea actului de justiţie.

Mai susţine apelantul că obiectul cauzei constă într-un prejudiciu divizibil, cuantificat cu o sumă lunară ca echivalent al chiriei, situaţie în care acţiunea putea fi admisă cel puţin în parte, în limita taxei judiciare de timbru de 8040 lei considerată plătită prin ajutorul publica acordat.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Apelantul a depus la dosar înscrisuri.

Examinând sentinţa apelată şi actele dosarului în raport de motivele de apel invocate şi de prevederile legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a statuat în sensul că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu aduc atingere liberului acces la justiţie consacrat de normele constituţionale, fiind analizată şi jurisprudenţa CEDO în această materie.

De altfel, Curtea trebuie să remarce că apelantul reiterează acest aspect prin motivele de apel în condiţiile în care în faza fondului a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect, respinsă prin Decizia nr.341/10.04.2012 a Curţii Constituţionale, decizie definitivă şi general obligatorie.

 Legea taxelor judiciare de timbru prevede expres regula plăţii anticipate a taxelor, stabilind totodată că “dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”, sancţiunea incidentă în cazul nerespectării obligaţiei până la termenul stabilit fiind „anularea acţiunii sau a cererii” (art. 20 alin.1-2).  Partea nemulţumită de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru are la îndemână procedura instituită de art. 18 din acelaşi act normativ. Potrivit acestui text legal, „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate” (alin.2), iar “Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă” (alin.3).

Legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. 2 din Constituţie. Or, nu se poate ignora împrejurarea că împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege şi că normele care reglementează căile de atac sunt dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Rezultă deci din analiza acestor texte legale că părţile nu au la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obţine recalcularea taxei judiciare de timbru stabilită de o instanţă de judecată învestită de acestea cu o cerere supusă plăţii acestor taxe, dreptul lor de acces  la instanţă  fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege specială – Legea nr.146/1997 – a posibilităţii de a supune cenzurii unei alte instanţe, modul de stabilire al taxei datorate.

In plus, determinarea şi achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecăţii în primă instanţă, respectiv, în apel, şi, prin urmare, cercetarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii în cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atribuţia instanţei de judecată de a percepe taxele datorate conform legii pentru iniţierea procesului este una administrativ-fiscală, delegată prin dispoziţii legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, în principal, la acest moment,  bugetele locale.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar are oricum obligaţia de a verifica, din oficiu, dacă la instanţa inferioară s-au perceput taxele legal datorate. Astfel, potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997, „în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.”

In caz contrar, dacă taxele percepute au avut un cuantum superior celui legal, diferenţa încasată în plus se poate restitui la cererea părţii interesate, conform procedurilor legale.

Nu vor fi primite aşadar criticile apelantului referitoare la modalitatea de stabilire a timbrajului în condiţiile sus-menţionate, urmând ca analiza legalităţii deciziei să fie subsumată exclusiv chestiunii modului de soluţionare a excepţiei netimbrării cererii de apel, prin prisma motivelor invocate.

Curtea va înlătura în acest context şi susţinerile apelantului referitoare la incidenţa în speţă a scutirilor prev. de art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, având în vedere că scutirile de taxe judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor în justiţie reprezintă situaţii de excepţie, de strictă interpretare, şi care se aplică numai în ceea ce priveşte obiectul scutit.

In ceea ce priveşte critica admiterii excepţiei de netimbrare (a insuficientei timbrări) prin raportare la obiectului divizibil al cererii, respectiv, prin raportare la împrejurarea admiterii unei scutiri de la plata taxei judiciare de timbru până la suma de 8040 lei, Curtea o constată neîntemeiată având în vedere că reclamantul a sesizat instanţa de judecată printr-o acţiune cu un singur capăt de cerere, evaluabil în bani, şi care nu a fost modificat în cursul judecăţii, ulterior unei taxări corespunzătoare, astfel încât această acţiune să poată fi soluţionată în limitele în care taxa de timbru s-a considerat achitată (prin acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii).

Întrucât, cu prilejul dezbaterilor în apel, apelantul-reclamant a invocat prin apărător jurisprudenţa CEDO obligatorie în materia analizată, făcând referire expresă la hotărârea pronunţată în cauza Iorga împotriva României, Curtea constată că atât în cauza invocată, cât şi în cauze similare (Weissman c. României,  Nemeti c. României ) Curtea Europeană a reţinut că nu existau dispoziţii naţionale care să asigure accesul la justiţie, sub aspectul asistenţei judiciare in forma scutirii ori reducerii de la plata taxei judiciare de timbru. Or, prezentul litigiu a fost dedus judecăţii în condiţiile adoptării O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, prin care s-a instituit un mecanism coerent pentru că accesul la justiţie să nu fie obstrucţionat de plata unei taxe de timbru, iar examinarea cerinţei existentei scopului legitim in limitarea dreptului de acces la un tribunal, precum si a existenţei unui grad rezonabil de proporţionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat, nu poate fi făcută decât prin raportare la legea internă actuală.

Instanţa de apel a constatat astfel că reclamantul a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxelor de timbru, cerere admisă în parte prin încheierea din 14.12.2011, încheiere împotriva căreia a formulat şi o cerere de reexaminare, respinsă ca neîntemeiată, irevocabil, prin încheierea din data de 24.02.2012 – neputându-se reţine, în această situaţie, existenţa vreunei încălcări a dispoziţiilor art. 6 par.1 CEDO, prin prisma jurisprudenţei mai sus evocate.

Curtea constată totodată că înscrisurile depuse în apel privesc aspecte legate de fondul pretenţiilor deduse judecăţii, nefiind relevante în privinţa nerespectării obligaţiei de plată a taxei de timbru datorate, în ratele şi cuantumul stabilit pentru fiecare de instanţă.

In consecinţă, Curtea, reţinând prin prisma criticilor formulate în cauză, legalitatea sentinţei atacate, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelant ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare