Dreptul familiei. Minori

Decizie 857 din 13.05.2013


Deschidere procedură adopţie. Posibilitatea instanţei de a suplini consimţământul mamei la adopţie trebuie analizată prin raportare la condiţiile concrete ale cauzei, neprezentarea în mod repetat în faţa organelor administrative şi a instanţe judecătoreşti fiind considerată refuz abuziv de a consimţi la adopţie

Domeniu – dreptul familiei. Minori

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.92/116/2013 – DECIZIA CIVILĂ NR.857/13.05.2013)

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 12.01.2013 şi înregistrată sub nr.92/116/2013, reclamanta D.G.A.S.P.C.C., cu sediul în C., str. B., nr.1, judeţ C., în contradictoriu cu pârâta B.A.-N., domiciliată în C,, str. M,nr.43, judeţ C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună încuviinţarea deschiderii unei noi procedurii a adopţiei pentru copilul B.C., născut la data de 10 august 2007, în C., fiul lui B.A.-N., tatăl necunoscut, CNP 5070810510011 iar drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie îndeplinite respectiv exercitate de către Preşedintele Consiliul Judeţean C..

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că minorul a fost părăsit de mamă în Spitalul Judeţean C. conform procesului verbal de constatare a părăsirii copilului nr.14163/27.08.2007. La internare, mama a declarat că se numeşte B.A.N., născută la la data de 13.03.1974, în U., judeţ I. şi are domiciliul în C., str. M. nr.43, judeţ C.  însă nu a putut fi identificată. 

Prin dispoziţia nr.67/22.10.2007 a D.G.A.S.P.C. s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist D.F. din comuna Ş.V., judeţ C., iar prin sentinţa civilă nr.14/14.11.2007 a Tribunalului Călăraşi s-a dispus plasamentul la acelaşi asistent maternal profesionist, măsură reevaluată în anii 2008-2012 menţinându-se şi în prezent.

Mai arată că de la data instituirii plasamentului şi până în prezent, copilul nu a fost  vizitat de mamă sau de alt membru al familiei decât o singură dată de către o mătuşă aşa cum rezultă din adresa nr.36820/31.10.2012 a Serviciului monitorizare, secretariat şi intervenţiei din cadrul D.G.A.S.P.C. C.. Din adresa nr.3716/04.07.2012 a Direcţiei Comunitare de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului Călăraşi rezultă că pârâta locuieşte în str. M. nr.43, judeţ C. împreună cu B.A. iar din adresele nr.38995/16.10.2012 şi nr.32578/14.09.2012 emise de  Primăria C. rezultă că la adresa menţionată nu locuieşte nici mama copilului şi nici bunica maternă, vecinii necunoscându-le iar din adresa nr.217124/18.10.2012 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Călăraşi, reiese că mama copilului, pârâta în cauză cât şi bunica maternă nu au putut fi identificate, fiind plecate din ţară în Italia.

De asemenea precizează că atât pârâta cât şi bunica maternă au fost invitate la sediul D.G.A.S.P.C. C. pentru clarificarea situaţiei juridice a copilului însă aceste nu s-au prezentat.

Conform adeverinţei medicale nr.43/19.09.2012, copilul este clinic sănătos şi are o dezvoltare normală şi frecventează grupa mare la Şcoala Gimnazială din comuna Ş.-V. judeţ C. conform adeverinţei şcolare nr.72/20.09.2012.

Prin sentinţa civilă nr.44/26.10.2011 a Tribunalului Călăraşi s-a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne.

Învederează că nu s-a putut efectua raportul de anchetă socială de la domiciliul pârâtei şi nici consilierea şi informarea acesteia în vederea exprimării consimţământului la adopţie întrucât este plecată în Italia, într-o locaţie necunoscută.

Având în vedere că plasamentul copilului la asistentul maternal este o măsură de protecţie temporară, consideră că este imperios necesară deschiderea procedurii adopţiei interne, interesul superior al copilului fiind acela de a i se oferi o şansă de a creşte într-o familie, într-un mediu propice dezvoltării sale fizice şi psihice.

Solicită a se lua în considerare dezinteresul pârâtei şi al bunicii materne în clarificarea situaţiei juridice a copilului, prin neprezentarea lor la nici un termen, nici la instituirea măsurii de plasament, conform sentinţei civile nr.14/14.11.2007 a Tribunalului Călăraşi, instanţa trebuind să constate că refuzul mamei de a-şi exprima consimţământul la adopţie este unul abuziv, conform art. 8, alin. 2 din Legea nr. 273/2004, republicată în 2012, astfel ca trebuie suplinit consimţământul acesteia, având în vedere şi faptul că minora a fost părăsită de la naştere de către mamă şi nu a fost niciodată vizitată. Refuzul nejustificat de a consimţi la adopţie al mamei minorului poate fi dedus atât din faptul că aceasta este de negăsit ca urmare a mutării sale de la domiciliul cunoscut, fără a comunica adresa exactă unde locuieşte, dar mai ales din împrejurarea că aceasta  l-a abandonat pe copil imediat după naştere în Spitalul Judeţean Călăraşi şi nu s-a interesat de soarta acestuia, nevizitându-l niciodată.

Pentru aceste motive solicită încuviinţarea deschiderii unei noi proceduri a adopţiei pentru copilul B.C. iar drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean C..

În drept îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 8, alin. 2, art. 26, alin. 1, lit. a, art. 28, alin. 1, 2, 3, art. 29, alin. 1, lit. a, alin. 5, lit. a, b, alin. 6, alin. 8 din Legea 273 /2004 republicată în 2012, art. 467 din Noul Cod Civil, precum şi pe prevederile art. 51, alin. 1, 2, art. 54 din HGR 350/2012. 

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar: raportul privind copilul, copie de pe certificatul de naştere, sentinţa civilă nr.14/14.11.2007 a Tribunalului Călăraşi, adeverinţă medicală, adeverinţa şcolară, dispoziţia nr.67/22.10.2007 privind plasamentul în regim de urgenţă pentru copil la asistent maternal profesionist, raportul de anchetă psihosocială privind copilul nr.44842/06.12.2012, planul individualizat de protecţie, adresele nr.37167 şi nr.37166/26.10.2012 privind prezentarea pârâtei şi a bunicii materne la sediul D.G.A.S.P.C. C. pentru a fi consiliate şi informate cu privire la clarificarea situaţiei copilului, procesul-verbal întocmit de Poliţia Municipiului C., adresa nr.38995/16.10.2012 emisă de Primăria C. din care rezultă că atât pârâta cât şi bunica maternă nu mai locuiesc la adresele menţionate şi nu sunt cunoscute de vecini, adresa nr.36820/31.10.2012 din care rezultă că pârâta nu a menţinut niciodată legătura cu minora de când a fost instituită măsura de protecţie, raportul de evaluare psihologică nr.38317/7.11.2012, sentinţa civilă nr.44/26.10.2011 a Tribunalului Călăraşi, copie pe de extrasul din registrul de naştere al pârâtei, procesul-verbal de constatare a părăsirii copilului şi certificatul medical constatator al copilului. 

Prin sentinţa civilă nr.15/19.02.2013, Tribunalul Călăraşi a respins cererea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art.11 din Legea nr.273/2004 privind adopţia, articol integrat Capitolului 2 – „Condiţiile de fond ale adopţiei” impun ca părinţii fireşti să consimtă la adopţie, iar ale art.15 stabilesc „consimţământul părinţilor fireşti …se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei”. Pe de altă parte art.23 stabileşte că încuviinţarea deschiderii procedurii se face numai dacă: …

b) „părinţii … îşi exprimă consimţământul la adopţie” iar prin alin.2^1 (introdus prin O.U.G. nr.102/2008), - „…în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face menţiune despre constatarea consimţământului … sau, după caz, despre suplinirea consimţământului în condiţiile art.13…” (care prevăd „în mod excepţional instanţa poate trece peste refuzul … de a consimte la adopţia copilului … cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă…”.

În cauză, deşi a fost citată mama – singurul părinte cunoscut – nu s-a prezentat în instanţă.

Tribunalul a apreciat că nu se poate admite cererea introductivă din lipsa consimţământului mamei, consimţământ obligatoriu, astfel cum rezultă atât din litera, cât şi din spiritul legii.

Este adevărat că instanţa poate face aplicarea art.13 din lege, dar apreciem că nu şi aici pentru că nu este îndeplinită ipoteza stabilită de lege – refuzul la consimţământ, şi încă unul abuziv, ipoteză ce s-ar impune a fi verificată probatoriu. Nu este lipsită de importanţă în cauză lipsa consilierii mamei pârâte, ce trebuia efectuată de către reclamantă în conformitate cu dispoziţiile art.14 din lege. 

Aşadar, cererea este nefondată, fiind neîndeplinite cerinţele legii şi prin urmare a fost respinsă în consecinţă.

Instanţa a subliniat că în cauză nu este caz de urgenţă în adoptarea copilului, interesele sale fiind protejate prin măsura de protecţie specială luată deja – plasamentul.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.G.A.S.P.C.C., invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că minorul născut la 10.08.2007 în mun. C., judeţul C., este fiul lui natural şi a lui B.A.N., fiind părăsit de mamă în spital încă de la naştere, împrejurare care rezultă din procesul verbal de constatare a părăsirii copilului întocmit la 27.08.2007.

Deşi mama şi-a declarat numele şi data naşterii şi un domiciliu în oraşul U., nu a putut fi identificată.

Prin dispoziţia nr.67/2007 a Directorului D.G.A.S.P.C. C. s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist, iniţial prin sentinţa civilă nr.14/14.11.2007 a Tribunalului Călăraşi, măsură de protecţie ce a fost reevaluată succesiv în anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, menţinându-se până în prezent.

De la data stabilirii plasamentului, minorul nu a mai fost vizitat de mama sa sau de vreun alt membru al familiei, decât o singură dată de către o mătuşă.

Din adresele nr.3716/2012 şi nr.217124/2012 ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie – Direcţia Comunitară de Evidenţă a Persoanei – Călăraşi a rezultat că mama are domiciliul în str.M. nr.43, împreună cu bunica maternă, B.A., însă niciuna dintre acestea două nu locuieşte la adresa menţionată, nefiind cunoscute de vecini.

De asemenea, a mai rezultat, în urma investigaţiei poliţiei, că nici mama minorului şi nici bunica acestuia nu au fost identificate, rezultând că ambele au plecat din ţară.

Deşi invitate în mod repetat la sediul recurentei pentru clarificarea situaţiei juridice a minorului, mama minorului şi bunica acestuia nu s-au prezentat, iar prin sentinţa civilă nr.44/2011 a Tribunalului Călăraşi s-a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne.

Nu s-a putut efectuat raportul de anchetă socială la domiciliul mamei şi nici consilierea şi informarea acesteia, în vederea exprimării consimţământului la adopţie, deoarece mama copilului este plecată în Italia, într-o locaţie necunoscută.

Faţă de această situaţie de fapt a cauzei, recurenta apreciază că erau incidente dispoziţiile art.1 lit.a şi b şi art.8 alin.2 din Legea nr.273/2004, în sensul că cererea era admisibilă şi nici nu s-a avut în vedere interesul superior al copilului de a creşte şi de a fi educat într-un mediu familial corespunzător.

Deşi înştiinţată în mod repetat să se prezinte în instanţă, fiind citată la 2 termene prin mica publicitate, intimata nu s-a prezentat în instanţă, dovedind un dezinteres total faţă de copil.

În aceste condiţii, situaţia poate fi asimilată unui refuz considerat abuziv care poate fi suplinit de instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va admite recursul având în vedere că, potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.273/2004, se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului.

În prezenta cauză, situaţia de fapt prezentată de recurentă, şi astfel cum a fost reţinută şi de tribunal în prima instanţă, poate fi asimilată unui refuz abuziv de a consimţi la adopţie, deoarece, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, deşi a fost citată şi căutată la singura adresă cunoscută pe raza municipiului C., aceasta a fost de negăsit.

Sub aspect probatoriu, Curtea reţine adresa nr.3716/4.07.2012 a Direcţiei Comunitare de Evidenţa Persoanelor Judeţul C., adresele nr.38995/16.10.2012 şi nr.32578/14.09.2012 ale Primăriei Călăraşi, adresa nr.217124/18.10.2012 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie, adresele nr.37166 nr.37167/26.10.2012 a D.G.A.S.P.C. C., înscrisuri referitoare la demersurile efectuate de recurentă pentru identificarea locului în care se află mama copilului, intimată în prezenta cauză, în vedere informării sale vis-a-vis de procedura de adopţie iniţiată pentru minor şi exprimarea consimţământului în acest sens.

Deşi citată pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă, în faţa Tribunalului Călăraşi, aceasta nu s-a prezentat, situaţie identică şi în prezenta cale de atac, când a fost citată consecutiv la două termene de judecată în vederea exprimării opiniei faţă de deschiderea procedurii adopţiei şi de a-şi exprima acordul cu privire la acesta.

Neprezentarea în mod repetat atât în faţa organelor administrative, respectiv D.G.A.S.P.C. C., cât şi în faţa instanţelor judecătoreşti, fond şi recurs, este considerată un refuz abuziv de a consimţi la adopţie, Curtea constatând că sunt întrunite cerinţele art.8 alin.2, faţă de atitudinea procesuală a intimatei şi faţă de conduita faţă de copil, pe care l-a abandonat, iar ulterior nu l-a mai vizitat.

Astfel fiind, faţă de dispoz.art.312 alin.1 Cod de procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinţa, în sensul că va admite acţiunea, iar în temeiul art.8 alin.2 din Legea nr.273/2004 va încuviinţa deschiderea procedurii de adopţie pentru minorul B.C., născut la 10.08.2007 în mun.C., judeţul C., fiul lui natural şi al lui B.A.N., conform art.8 din Legea nr.273/2004; va delega exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în favoarea Preşedintelui Consiliului Judeţean C..