Recurs litigii cu profesionişti. revizuire – procedura insolvenţei. lipsa de aparare sau apărarea cu viclenie reglementată de art.322 pct.6 cod procedură civilă trebuie să privească litigiul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. REVIZUIRE – PROCEDURA INSOLVENŢEI. LIPSA DE APARARE SAU APĂRAREA CU VICLENIE REGLEMENTATĂ DE ART.322 PCT.6 COD PROCEDURĂ CIVILĂ TREBUIE SĂ PRIVEASCĂ LITIGIUL ÎN CARE S-A PRONUNŢAT SENTINŢA A CĂREI REVIZUIRE SE SOLICITĂ.

-art.322  pct.6  Cod procedură civilă.

Decizia nr.345/04.06.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 408/F/2013 din 13 februarie 2013, Tribunalul Bihor a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta DGFP B.  în contradictoriu cu debitoarea SC M. M. SRL, prin administrator judiciar Cabinet de Insolvenţă S. C. F. împotriva Sentinţei nr.26/F/11.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul 3681/111/2010.

Pentru a pronunţa astfel, examinând cererea prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, raportat la actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, judecător sindic a reţinut următoarele :

Prin Sentinţa nr.26/F/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul 3681/111/2010, a fost confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului modificat al SC M. M. SRL, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.101 alin.5 din L.85/2006, respectiv din 3 categorii de creditori, două categorii au votat pentru aprobarea planului de reorganizare, cu majoritatea din valoarea creanţelor din fiecare categorie, iar creditorul bugetar, revizuenta din prezenta cauză nu şi-a exprimat votul cu privire la aprobarea planului modificat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că la data de 16.12.2011, administratorul judiciar al debitoarei a solicitat confirmarea planului de reorganizare modificat propus de debitoare şi admis de Adunarea Creditorilor la data de 12.12.2011.

În conformitate cu art. 322 pct. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă invocat de revizuentă, revizuirea hotărârii rămase definitive în instanţă de apel sau prin neapelare se poate solicita dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau a omis să se pronunţe asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin prisma acestor dispoziţii legale, s-a reţinut că instanţa de fond s-a limitat să se pronunţe asupra cererii cu care a fost investită, respectiv confirmarea planului de reorganizare modificat propus de debitoare, şi care a fost votat în prealabil de către Adunarea Creditorilor, aspecte faţă de care urmează a respinge ca neîntemeiat acest motiv invocat de către revizuentă.

Faptul că a fost solicitată amânarea cauzei pentru confirmarea planului de reorganizare de către administratorul judiciar, în considerarea faptului că pentru data de 12.01.2012 era fixat recursul declarat în cauză pe rolul C.A.O., astfel cum rezultă din conţinutul practicalei hotărârii nu atrage în cauză incidenţa dispoziţiilor 322 pct.2 din Vechiul Cod procedură civilă, cum greşit susţine revizuenta, întrucât acest aspect vizează doar dispozitivul hotărârii susceptibilă a fi supusă căii de atac extraordinare a revizuirii şi nu un incident procedural, prin care practic a fost respinsă cererea de amânare a soluţionării cererii.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire invocat întemeiat pe dispoziţiile art.322 pct.6 din Vechiul Cod procedură civilă în situaţia în care persoana juridică de drept public sau de utilitate publică nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie, judecătorul sindic reţine că în sprijinul cererii, revizuenta a invocat faptul că pentru data de 12.12.2011, când a avut loc Adunarea Creditorilor pentru votarea planului de reorganizare modificat, nu a fost înştiinţată, fiind notificată la data de 30.11.2011 cu adresa 653/29.11.2011 Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului O.  care nu a avut calitatea de creditoare.

Pentru existenţa incidenţei dispoziţiilor art. 322 pct. 6 din Vechiul Cod de procedură civilă, persoana juridică de drept public trebuie să nu fi fost apărată de loc, sau să fi fost apărată cu viclenie de cei însărcinaţi să o apere, iar în speţă revizuenta face trimitere la conduita administratorului judiciar, care a omis să o notifice pentru a vota planul de reorganizare modificat.

Judecătorul sindic a reţinut că din cuprinsul actelor existente la dosar, revizuenta a avut cunoştinţă de etapele procedurale, fiind legal citată în cauză, inclusiv pentru a vota planul de reorganizare propus de către debitoare, şi avea la dispoziţie posibilitatea de a consulta dosarul cauzei pentru a fi în cunoştinţă despre demersurile procedurale întreprinse în cauză, inclusiv prin publicaţiile efectuate în B.P.I. nr. 13165/07.12.2011, astfel că judecătorul sindic a respins şi cel de-al doilea motiv de revizuire a hotărârii ca nefondat.

Nu în ultimul rând instanţa a reţinut că Procesul-Verbal al Adunării Creditorilor din data de 12.12.2011 prin care s-a votat planul de reorganizare modificat a fost publicat în B.P.I. 13395/13.12.2011, iar revizuenta în caz de vătămare, avea posibilitatea de a uza de dreptul conferit de art. 114 alin. 7 şi 8 din L.85/2006, aspecte faţă de care în cauză nu au putut fi reţinute dispoziţiile art.322 pct.6 din Vechiul Cod de procedură civilă invocat de revizuient.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs revizuienta D. G. F. P. B. , solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de revizuire declarată împotriva Sentinţei nr. 26/11.01.2012 a Tribunalului Bihor, astfel cum a fost ea formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece, deşi în speţă sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 322 pct. 2 şi 6 Cod procedură civilă, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de către DGFP – B.

Astfel, recurenta a susţinut că, prin Sentinţa nr. 26/F/2012, judecătorul sindic a confirmat un plan de reorganizare modificat al debitoarei, fără ca acest lucru să i se solicite la acel termen de judecată, dimpotrivă, la data de 11.01.2012 administratorul judiciar a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea confirmării planului.

De asemenea, s-a susţinut că în speţă sunt incidente şi prevederile art. 322 pct. 6 Cod procedură civilă, respectiv, Statul nu a putut fi apărat faptic deoarece acesta nu a fost notificat pentru data din 12.12.2011 când a avut loc Adunarea Creditorilor în care s-a aprobat un plan de reorganizare modificat, care la filele 87-88 cuprinde un program de plăţi din care rezultă că revizuienta - recurentă nu va încasa nici o sumă, deşi potrivit tabelului definitiv al creanţelor, aceasta are de recuperat o creanţă în cuantum de 1.444.527 lei.

Mai mult, recurenta a susţinut că interesele tuturor creditorilor cu excepţia salariaţilor, au fost fraudate cu concursul nemijlocit al administratorului judiciar care a fost retribuit cu un onorariu substanţial pentru consultanţă şi redactarea planului de reorganizare modificat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 328 alin. (1) Cod procedură civilă şi art. 8 şi 12 din Legea nr. 85/2006.

Intimata deşi legal citată nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-a exprimat poziţia faţă de prezentul recurs.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 6.04.2012. revizuienta DGFP – B.  a solicitat schimbarea în tot a sentinţei nr. 26/F/11.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizarea a activităţii debitoarei SC. M. M. SRL, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 6 Cod procedură civilă.

Într-o primă etapă procesuală, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de către Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 1719/F/4.07.2012 care, ulterior, ca urmare a admiterii recursului declarat de către revizuientă, a fost casată cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeaşi instanţă, prin decizia nr. 636/C/18.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Tribunalul Bihor, în rejudecare, prin sentinţa nr. 408/F/13.02.2013 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, hotărâre care face obiectul prezentului recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 cod procedură civilă, care constituie primul motiv invocat în cerere de către revizuientă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recursa atunci când evocă fondul nu se poate cere, „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.”

Textul de lege evocat reglementează trei ipoteze, prima şi a treia fiind cazuri de ultra petita, mai exact prima, de extra petita, iar a treia, de plus petita şi cea de-a doua ipoteză fiind un caz de minus petita.

În speţă, revizuienta a invocat prima ipoteză a acestui motiv de revizuire, când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Astfel, recurenta - revizuientă, a susţinut că, judecătorul sindic, prin sentinţa nr. 26/F/11.01.2012 a confirmat planul de reorganizare modificat al debitoarei, propus de către creditorul SC. B. SA şi modificat de administratorul judiciar, cu toate că la termenul când s-a pronunţat hotărârea, administratorul judiciar nu a solicitat confirmarea planului, dimpotrivă, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea confirmării planului.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului de fond ( nr. 3681/111/2010), reiese că, prin cererea înregistrată la data de 16.12.2011, fila 134 volum III, Cabinetul de Insolvenţă D. C. , în calitate de administrator judiciar al SC. M.  M. SRL a solicitat judecătorului sindic ca, în temeiul art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, să dispună confirmarea modificării planului de reorganizare judiciară al debitorului, propus de către creditorul SC. B. SA, şi modificat de administratorul judiciar, plan aprobat de către creditori în şedinţa Adunării Creditorilor din data de 12.12.2011.

Prin sentinţa nr. 26/F/11.01.2012, judecătorul sindic, în temeiul art. 101 alin. (1) din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat planul de reorganizare modificat al debitoarei, propus de creditorul SC. B. SA şi modificat de administratorul judiciar CI D. C. F. , fixând termen pentru continuarea procedurii pentru data de  18.04.2012.

Aşadar, prin sentinţa cărei revizuire se cere (neatacată cu recurs), a fost admisă cererea formulată în scris la data de 16.12.2011 de către administratorul judiciar al debitoarei, exact aşa cum a fost ea formulată.

Împrejurarea că, la termenul din 11.01.2012, când a fost soluţionată această cerere, administratorul judiciar a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, cerere căreia nu i s-a dat curs de către instanţă, nu echivalează cu renunţarea la judecată de către titularul cererii, pentru a se putea susţine că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în înţelesul avut în vedere dea textul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, neacordarea unui nou termen de judecată poate fi invocat doar de către partea care a formulat o asemenea cerere, care apoi a fost respinsă de către instanţă, celelalte părţi, nejustificând nici un interes în a formula critici cu privire la modul de soluţionare al acestei cereri de către instanţa de judecată.

Aşa fiind, în mod corect a apreciat Tribunalul Bihor că, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât, prin sentinţa atacată cu revizuire, judecătorul sindic s-a pronunţat asupra cererii cu care a fost legal investit la data de 16.12.2011, considerente faţă de care, a respins ca nefondate criticile invocate de către recurentă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire, respectiv cel prevăzut de art. 322 pct. 6 Cod procedură civilă, este de relevat că, potrivit acestui text de lege, revizuirea se poate cere „dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere.”

Textul de lege mai sus indicat, are în vedere ipoteza în care statul (în speţă) nu a fost apărat deloc sau a fost apărat cu viclenie de cei interesaţi să-l apere, respectiv prin manopere dolosive care au determinat, în mod evident pierderea procesului, condiţii care în speţă nu sunt întrunite.

Astfel, recurenta - revizuientă nici nu a invocat în cererea sa faptul că ar fi fost lipsită de apărare sau dimpotrivă ar fi fost apărată cu viclenie de cei interesaţi să o apere cu ocazia soluţionării de către instanţă a cererii cu privire la care s-a pronunţat sentinţa nr. 26/2012, a cărei revizuire se solicită.

Dimpotrivă, revizuienta a susţinut că Statul nu a putut fi apărat, nefiind notificat pentru data de 12.12.2011 când a avut loc Adunarea Creditorilor, în care s-a aprobat un plan de reorganizare modificat, ceea ce este lipsit de relevanţă în prezenta cauză, recurenta având posibilitatea să atace Hotărârea Adunării Creditorilor, iar pe de altă parte lipsa de apărare trebuie să privească litigiul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, în raport de care se analizează îndeplinirea cerinţelor impuse de textul art. 322 pct. 6 Cod procedură civilă, cerinţe care în speţă nu sunt îndeplinite.

Aşa fiind, apreciind că nu subzistă niciuna din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul de faţă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare