Recurs contencios administrativ. contestaţie în anulare. noţiunea de greşeală materială. -art.318 teza 1 Cod procedură civilă.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. NOŢIUNEA DE GREŞEALĂ MATERIALĂ.

-art.318 teza 1 Cod procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă:

”Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale…”.

Textul de lege enunţat are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi deci, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În speţă, în opinia instanţei, este neîntemeiată susţinerea contestatorului  în sensul că aplicarea de către instanţa de recurs a prevederilor art.287 ind. 16 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă trebuia declarat în termen de 5 zile de la comunicare, reprezintă o eroare materială evidentă , în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Ceea ce invocă contestatorul este o pretinsă greşeală de judecată (care nu determină  aplicarea textului legal invocat ca şi motiv al contestaţiei în anulare speciale), respectiv faptul că instanţa de control judiciar ar fi respins greşit ca tardiv recursul stabilind că termenul de recurs era cel special de 5 zile şi nu cel general de 15 zile, întrucât acţiunea introductivă de instanţă a avut ca obiect pretenţii, fiind formulată pe teren delictual.

De asemenea, nici indicarea greşită de către instanţa de fond în dispozitivul hotărârii a termenului de 15 zile pentru declararea recursului nu poate determina anularea deciziei instanţei de control judiciar, din moment ce calea de atac este dată de lege şi nu de către judecător, cu atât mai mult cu cât, după cum menţionează şi contestatorul în motivarea căii extraordinare de atac, acesta a cunoscut faptul că soluţia tribunalului a fost pronunţată în temeiul art.287 alin.1 si 2 din OUG nr.34/2006 coroborat cu art. 998-999 cod civil.

Decizia nr.3031/CA/09.09.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr.2532 din 5.06.2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât C.  L. O. – A.  I. O., cu sediul în O. P. U., nr. 1, jud. B.  în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. C. SRL, cu sediul procedural ales la SCA „P.  şi A. ” din B., str. B., nr. 71, et. I, sector 1 împotriva Sentinţei nr. 800/CA din 30.01.2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele :

În speţă, faţă de obiectul prezentei cauze, sunt incidente dispoziţiile art. 287 ind. 16 alin.1 din O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Prin urmare, dispoziţiile O.G. nr. 34/2006 stabilesc un termen special de 5 zile de declarare a recursului, prin derogare de la dispoziţiile generale instituite de art.301 Cod procedură civilă potrivit cărora, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Ca atare, atâta vreme cât, dispoziţiile speciale ale OG 34/2006 dispun altfel cu privire la termenul în care se poate declara recurs în cauză, se aplică cu prioritate, împrejurarea că, în cuprinsul sentinţei se menţionează că hotărârea poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, nefiind relevantă, părţile având obligaţia să cunoască dispoziţiile legale aplicabile în speţă, referitoare la termenul de declarare a recursului.

Din actele dosarului, a rezultat că sentinţa a fost comunicată pârâtului la data de 27.03.2013 (f.190), iar recursul a fost înregistrat la 10 aprilie 2013, cu depăşirea termenului special de 5 zile, reglementat de OG 34/2006, motiv pentru care, recursul declarat în cauză a fost respins ca tardiv, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei atacate.  Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.

Împotriva acestei decizii, a declarat contestaţie în anulare contestatorul C. L. O. – A. I. O.  solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei şi să se dispună rejudecarea cauzei în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

A arătat că, instanţa a săvârşit o eroare materiala în înţelesul prevederilor art.318 Cod procedură civilă.

Astfel, instanţa investita cu soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecata formulată de intimata reclamanta SC A. C.  SRL, a pronunţat o hotărâre stabilind totodată ca şi cale de atac împotriva acesteia recursul în termen de 15 zile.

De menţionat că cererea de chemare în judecata a fost întemeiată atât pe prevederile OUG 34/ 2006 cât şi pe cele ale codului civil.

Tribunalul Bihor, de asemenea a pronunţat soluţia în temeiul art. 287 alin 1 şi 2 din OUG nr. 34/ 2006 coroborat cu art. 998-999 Cod civil, reţinând în acest sens antrenarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul creat reclamantei. Raportat la temeiul de drept indicat de către intimata reclamantă în formularea cererii de chemare în judecata, precum şi temeiul de drept în baza căruia instanţa de fond a pronunţat hotărârea în judecarea cauzei, instanţa în mod temeinic şi legal a statuat în dispozitivul sentinţei atât calea de atac a recursului cat şi termenul de exercitare a acesteia ca fiind de 15 zile conform prevederilor codului de procedura civila.

În acest sens dispozitivul sentinţei nr. 800/CA/2013 este unul temeinic şi legal, cu atât mai mult cu cât în speţe similare, Tribunalul Bihor, instanţa investita cu soluţionarea pe fond a acţiunilor având ca obiect "pretenţii" întemeiate atât pe prevederile OUG 34/ 2006 cât şi pe cele ale codului civil, a stabilit aceeaşi cale de atac şi acelaşi termen pentru exercitarea acesteia.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar admite ca în fapt instanţa de fond este cea care a săvârşit o eroare materială, în sensul stabilirii termenului de recurs 15 zile în loc de cel de 5 zile, apreciază ca aceasta eroare îi este imputabila.

Astfel, nu se poate pretinde cunoaşterea profunda a legii de către justiţiabil şi ignorarea unei erori a instanţei, întrucât în aceasta interpretare, este denaturat tocmai scopul justiţiei realizat prin mijlocirea instanţelor judecătoreşti, acela de a afla adevărul şi de pliere a acestuia pe dispoziţiile legale.

Totodată având în vedere faptul ca executarea silita ar cauza un real prejudiciu, a solicitat suspendarea executării hotărârii până la judecarea contestaţiei în anulare.

În drept a invocat dispoziţiile art. 318, 319, 3191, 403 alin (3 ) şi (4) Cod procedură civilă.

Intimata SC A. C. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi a cererii de suspendare, ca neîntemeiate, arătând ca o chestiune prealabilă că este necesară obligarea contestatoarei la plata unei cauţiuni de 20% din suma la care a fost obligată prin sentinţă, prealabil discutării cererii de suspendare, iar pe fond a arătat că contestaţia este vădit netemeinică.

Examinând contestaţia în anulare declarată de contestatorul C.  L.  M. O. – A. I. O., instanţa a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă:

Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale…”.

Textul de lege enunţat are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi deci, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În speţă, în opinia instanţei, este neîntemeiată susţinerea contestatorului  în sensul că aplicarea de către instanţa de recurs a prevederilor art.287 ind. 16 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă trebuia declarat în termen de 5 zile de la comunicare, reprezintă o eroare materială evidentă , în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Ceea ce invocă contestatorul este o pretinsă greşeală de judecată (care nu determină  aplicarea textului legal invocat ca şi motiv al contestaţiei în anulare speciale), respectiv faptul că instanţa de control judiciar ar fi respins greşit ca tardiv recursul stabilind că termenul de recurs era cel special de 5 zile şi nu cel general de 15 zile, întrucât acţiunea introductivă de instanţă a avut ca obiect pretenţii, fiind formulată pe teren delictual.

De asemenea, nici indicarea greşită de către instanţa de fond în dispozitivul hotărârii a termenului de 15 zile pentru declararea recursului nu poate determina anularea deciziei instanţei de control judiciar, din moment ce calea de atac este dată de lege şi nu de către judecător, cu atât mai mult cu cât, după cum menţionează şi contestatorul în motivarea căii extraordinare de atac, acesta a cunoscut faptul că soluţia tribunalului a fost pronunţată în temeiul art.287 alin.1 si 2 din OUG nr.34/2006 coroborat cu art. 998-999 cod civil.

Pe cale de consecinţă, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor art.320 Cod procedură civilă, a respins contestaţia în anulare declarată de contestatorul C. L. M.  O. – A.  I. O., ca fiind nefondată.

Fără cheltuieli de judecată în contestaţia în anulare.

Domenii speta

Spete similare