Faliment – Procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

Decizie 1005/R din 13.05.2013


Faliment – Procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

- Legea nr. 85/2006, art. 19 alin. 2-4

Fiind sesizat cu cererea de numire a noului administrator judiciar, judecătorul sindic verifică doar dacă decizia este luată de creditori/creditor care deţin/e cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, fără a avea obligaţia de a verifica îndeplinirea altor condiţii de legalitate, în lipsa unor contestaţii formulate de creditori.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1005/R din 13.05.2013)

I. Prin Încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 19.11.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 25766/3/2012, au fost respinse cererile de înlocuire a administratorului judiciar S R L I.P.U.R.L. formulate de comitetul creditorilor debitoarei SC M-E C.I SRL şi de creditoarea SC L C SRL, ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă; a fost admisă cererea creditorului majoritar CCC S.A.R.L. în raport de dispoziţiile art. 19 alin.21 şi alin.3 din Legea nr. 85/2006 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin.4 din lege, a fost numit ca administrator judiciar I I IPURL şi s-a dispus încetarea atribuţiilor administratorului judiciar S R L IPURL.

Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Cererile de înlocuire a administratorului judiciar au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 19 alin.2 şi 21 din Legea nr. 85/2006. Deşi în notele scrise depuse la data de 19.11.2012 de către CCC SARL se invocă şi motive privind neîndeplinirea atribuţiilor administratorului judiciar, în raport de temeiul de drept invocat, susţinut şi în şedinţă publică, judecătorul sindic nu a analizat aceste motive, deoarece ele nu pot face decât obiectul unei cereri întemeiată pe art. 22 din lege, ceea ce nu este cazul.

Creditorul L C SRL nu deţine decât un procent de 19,33% din masa credală, astfel că, potrivit textului de lege menţionat, nu are calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere. De altfel, nici comitetul creditorilor nu are o astfel de calitate, raportat la textul de lege menţionat.

Sub aspectul cererii creditorului majoritar CCC S.A.R.L., care deţine 59,73% din masa credală, s-a constatat că acesta a decis numirea în calitate de administrator judiciar a I I IPURL. Conform art. 19 alin.3 din lege, a publicat această decizie în B P I nr. 15850/07.11.2012.

Cum nici unul dintre creditori nu a contestat decizia în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în B P I, judecătorul sindic a admis cererea creditorului majoritar şi a făcut aplicarea art. 19 alin.4 din lege, numind administratorul judiciar desemnat de creditorul majoritar.

II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs fostul administrator judiciar S R L I.P.U.R.L. şi creditoarea SC B SA, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul menţinerii fostului administrator judiciar, având în vedere că acesta a fost confirmat de adunarea creditorilor din 30.08.2012, cu un procent de 95,92% din totalul creanţelor prezente.

Întrucât motivele invocate în ambele recursuri sunt identice, acestea vor fi prezentate concomitent:

Recurentele au invocat nelegalitatea încheierii, pe motiv că judecătorul sindic nu a verificat dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de înlocuire întemeiată pe art. 19 alin.21 din Legea nr. 85/2006. Faptul că niciun creditor nu a contestat decizia de numire a noului administrator judiciar în termenul prevăzut de lege nu constituie în opinia recurentelor un motiv de admitere a cererii de înlocuire.

Invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 293/27.03.2012), recurentele susţin că un creditor majoritar nu poate oricând să decidă înlocuirea administratorului judiciar doar pe unicul considerent că deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor. După ce a fost confirmat de adunarea creditorilor, administratorul judiciar poate fi înlocuit numai în condiţiile art. 22 alin.2 din Legea nr. 85/2006.

III. La data de 09.05.2013, intimata-creditoare CCC S.A.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi nelegal (filele 35-36).

IV. Verificând hotărârea atacată în raport de actele dosarului şi de motivele invocate de recurente, Curtea apreciază recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 1/06.11.2012, publicată în B.P.I. nr. 15850/07.11.2012, creditorul majoritar CCC S.A.R.L., deţinând 59,73% din totalul masei credale, a decis, în temeiul art. 19 alin.21 din Legea nr. 85/2006, înlocuirea administratorului judiciar S R L I.P.U.R.L. şi numirea în calitate de administrator judiciar a I I I.P.U.R.L.

Faţă de temeiul de drept al hotărârii de înlocuire a administratorului judiciar, judecătorul sindic a reţinut în mod corect aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 19 alin.2-4 din Legea nr. 85/2006, soluţionând cererile creditorilor din perspectiva acestor norme legale, fără a analiza motivele specifice unei cereri întemeiate pe art. 22 alin.2 din lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin.3 şi 4 din Legea nr. 85/2006, creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin.2 şi 21, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în B P I. Dacă în termenul stabilit la alin.3 decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Fiind sesizat cu cererea de numire a noului administrator judiciar, judecătorul sindic verifică doar dacă decizia este luată de creditori/creditor care deţin/e cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, fără a avea obligaţia de a verifica îndeplinirea altor condiţii de legalitate, în lipsa unor contestaţii formulate de creditori.

În speţă, niciun creditor nu a contestat în termenul legal, la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului majoritar nr. 1/06.11.2012, astfel că în mod corect instanţa a făcut aplicarea art. 19 alin.4 din Legea nr. 85/2006 şi a numit noul administrator judiciar I I I.P.U.R.L.

Interpretarea recurentelor că judecătorul sindic trebuia să verifice din oficiu legalitatea deciziei de înlocuire a administratorului judiciar, chiar şi în lipsa contestaţiilor creditorilor, nu poate fi primită. O asemenea interpretare face inutile şi inaplicabile prevederile art. 19 alin.3 şi 4 din Legea nr. 85/2006, or legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei.

Ca urmare, fără a le contesta justeţea, Curtea reţine că rămân lipsite de relevanţă în speţă argumentele recurentelor privind nelegalitatea deciziei de înlocuire a administratorului judiciar pe motiv că, după confirmarea de către adunarea creditorilor, administratorul judiciar poate fi înlocuit numai în condiţiile art. 22 alin.2 din Legea nr. 85/2006, iar nu şi în temeiul art. 19 alin.2-21 din lege, din moment ce niciun creditor nu a contestat această decizie în termenul legal.

În temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, s-a respins recursul ca nefondat.