Autoritatea de lucru judecat în ce priveste latura penala

Autoritatea de lucru judecat în ce priveste latura penala

Consecinta imediata a recursului vizând exclusiv latura civila este devoluarea partiala a cauzei, exclusiv sub aspectul laturii civile si intrarea, sub puterea lucrului judecat, a solutiei dispuse cu privire la latura penala.

Codul de procedura penala, art. 362 alin. 1 si art. 3852

Ambele recursuri declarate în cauza au vizat exclusiv latura civila, atât Ministerul Public, cât si inculpata-persoana juridica întelegând sa formuleze recurs doar  pentru motive de nelegalitate si netemeinicie a solutiei de admitere a actiunii civile. O atare posibilitate este recunoscuta de dispozitiile art. 3852 din Codul de procedura penala coroborat cu art. 362 alin. 1 din Codul de procedura penala atât procurorului, cât si inculpatului, ambii putând opta pentru a recura solutia doar sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile.

Prin urmare, cenzura instantei de recurs este legitima, în speta, doar raportat la criticile de nelegalitate ori netemeinicie aduse laturii civile, nefiind admisibila repunerea în discutie a temeiniciei solutiei dispuse pe latura penala, în absenta unui recurs legal declarat sub acest aspect.

Din aceasta perspectiva, toate motivele de recurs reformulate oral de catre reprezentantul Ministerului Public vizeaza solutia data laturii penale, chestiunea concordantei dintre fapta savârsita de inculpata-persoana juridica si încadrarea juridica reprezentând, în esenta, un aspect al actiunii penale.

Inexistenta unui recurs legal declarat cu privire la latura penala a procesului exclude însa posibilitatea cenzurarii efective a acestor critici, Curtea urmând sa examineze elementele legate de fapta penala imputata recurentei-inculpate doar din perspectiva stabilirii naturii infractiunii comise si numai în masura în care o astfel de analiza intereseaza sub aspectul admisibilitatii actiunii civile.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA

DECIZIA PENALA NR. 138/R din 24.01.2012)

Prin sentinta penala nr.193 din 28.10.2011, pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitata inculpata S.C "P.T" S.R.L pentru infractiunea prevazuta de art. 37 alin.1 din Legea nr. 319/2006.

În baza disp. art. 346 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligata inculpata S.C. "P.T" S.R.L sa plateasca partilor civile S.I. - 110.000 lei despagubiri civile si 100.000 lei daune morale; Spitalului Judetean Alexandria - 1017,79 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legala, începând de la data ramânerii definitive a hotarârii si pâna la achitarea integrala a debitului; Serviciului de Ambulanta Teleorman - 377,27 lei reprezentând cheltuieli de transport; Spitalului Clinic Colentina - suma de 145,90 lei cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act ca partea civila S.I. nu solicita cheltuieli de judecata.

În baza dispozitiilor art. 192 alin.1 pct.1 lit. c C.p.p. a fost obligata inculpata sa plateasca 3.500 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca, prin plângerea formulata la data de 09.05.2011, petenta S.I. a solicitat desfiintarea ordonantei nr. 893/P/2007 din 12.11.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele si a rezolutiei nr. 55/II/2/2011 din 22.03.2011 a Prim-procurorului aceluiasi parchet, prin care a fost respinsa plângerea petentei.

În motivarea plângerii, S.I. a aratat ca, la data de 13.07.2007, în calitate de angajata a S.C. "P.T." S.R.L., a fost victima unui accident de munca, suferind o electrocutie cu consecinte grave, fiind transportata de urgenta la spital în stare de inconstienta.

Ca urmare a cercetarilor efectuate de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele, au fost dispuse mai multe solutii, desfiintate însa succesiv de catre Judecatoria Turnu Magurele si Tribunalul Teleorman, pentru ca, în final, sa fie adoptata solutia atacata prin prezenta plângere, respectiv aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ faptuitoarei pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 319/2006.

Petenta a apreciat ca aceasta solutie este netemeinica, în conditiile în care, prin raportul medico-legal întocmit de INML "Mina Minovici", s-a constatat ca leziunile suferite au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale si au fost de natura a-i pune viata în primejdie.

Prin sentinta penala nr. 118/09.06.2011 a Judecatoriei Turnu Magurele a fost admisa plângerea formulata de catre petenta S.I., în temeiul dispozitiilor art. 278 1 al. 8 lit. c C.p.p., au fost desfiintate ordonanta nr. 893/P/2007 din 12.11.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele si rezolutia nr. 55/II/2/2011 din 22.03.2011 a prim procurorului aceluiasi parchet, retinându-se cauza spre solutionare de un complet legal constituit, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 37 al. 1 din Legea nr. 319/2006.

Instanta a retinut ca situatia de fapt a fost corect stabilita pe parcursul urmaririi penale, rezultând ca, la data de 13.07.2007, petenta, care lucra ca si confectioner în cadrul S.C. "P.T." S.R.L., se afla la locul de munca în pauza de masa; intentionând sa diminueze volumul sunetului, prin actionarea butonului difuzorului statiei de radioamplificare, care era montat pe un suport metalic de sustinere a cablurilor electrice ce alimentau masinile de cusut, aflat la o distanta de cca. 2,30 m fata de podea, petenta s-a urcat pe blatul suport al masinii de cusut si s-a prins cu mâna stânga de suportul metalic, moment în care a suferit o electrocutie, ramânând agatata cu mâna timp de câteva secunde de acel suport, apoi prabusindu-se la pamânt în momentul întreruperii alimentarii cu energie electrica a întregii linii de productie de catre martora P.L. de profesie electrician si care lucra ca si confectioner pentru aceeasi societate.

În cadere, petenta s-a lovit la cap si la membre, suferind mai multe leziuni traumatice, fiind transportata imediat la spital în stare de inconstienta.

În urma controlului efectuat de catre reprezentantii Inspectoratului Teritorial de Munca Teleorman, la aceeasi data, la sediul S.C. "P.T:" S.R.L., cu privire la modul în care se respecta prevederile legislatiei în domeniul securitatii si sanatatii în munca, a fost încheiat procesul-verbal de contraventie nr. 0004568, prin care societatea a fost sanctionata contraventional. S-a concluzionat ca "majoritatea masinilor de cusut din sectia confectii nu erau legate la împamântare, o parte dintre prizele de alimentare cu energie electrica a masinilor de cusut erau de protectie necorespunzatoare si pozare necorespunzatoare pe suportul metalic de sustinere a cablurilor electrice si instalatiei de radioficare, existând riscul de electrocutare"., concluzionându-se ca nu au fost luate masurile de protectie prevazute de art. 39 alin. 9 lit. f din Legea nr. 319/2006.

Raportul de noua expertiza medico-legala al INML "Mina Minovici" nr. A 5/12961/2008 din 26.03.2009 (prin care au fost modificate concluziile raportului de constatare medico-legala pe baza de acte nr. 1485/B/2008 din data de 17.10.2008 al S.M.L. Teleorman) a concluzionat ca: "S.I. a fost victima unui accident de munca prin electrocutie, petrecut în data de 13.07.2007. Pentru leziunile traumatice a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale. Expunerea organismului susnumitei la actiunea curentului electric, în circumstantele descrise în ordonanta, a fost de natura a-i pune viata în primejdie". Acest raport a fost avizat de catre Comisia de Avizare si Control din cadrul I.N.M.L "Mina Minovici" la data de 06.04.2009, cu precizarea ca "din punct de vedere medico-legal, leziunile suferite nu i-au pus viata în primejdie".Instanta a avut în vedere ca, prin sentinta penala nr. 218/04.12.2007 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele si prin decizia nr. 68/R/25.03.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman, s-a retinut ca nerespectarea dispozitiilor art. 39 alin. 9 lit. f din Legea nr. 319/2006 a concretizat pericolul grav si iminent al accidentarii, asa cum este el definit în art. 5 lit. l din aceeasi lege,  producându-se un accident de munca în sensul art. 5 lit. g din lege, deoarece petenta a fost internata în perioada 13 iulie - 20 iulie 2007, fiind în incapacitate temporara de munca în aceasta perioada. Prin aceste hotarâri judecatoresti, s-a stabilit astfel culpa S.C "P. T". S.R.L în existenta pericolului grav si iminent, apt sa conduca la producerea unui accident de munca.

Potrivit art. 37 din Legea nr. 319/2006, "Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda".

Or, prin ordonanta nr. 893/P/2007 din 12.11.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele s-a retinut, pe lânga culpa societatii comerciale, si culpa persoanei vatamate, care si-a încalcat atributiile de serviciu conform fisei postului. Din fisa postului anexa la contractul individual de munca rezulta ca partea vatamata - confectioner produse textile, avea ca atributii, printre altele, sa respecte ordinea si disciplina la locul de munca, sa respecte toate dispozitiile pentru prevenirea accidentelor de munca si sa contribuie la preîntâmpinarea oricaror situatii care ar pune în primejdie viata, integritatea corporala, sanatatea salariatilor sau bunurile materiale.

Fisa de instruire individuala a angajatei S.I. privind securitatea si sanatatea în munca atesta faptul ca petentei i s-a facut instruire privind protectia muncii la angajare, element evidentiat si de catre martorii audiati în cauza, colegi de munca ai petentei.

Fata de situatia de fapt astfel retinuta, s-a apreciat ca vinovatia pentru neluarea masurilor legale de securitate si sanatate în munca, care au condus la producerea accidentului de munca, apartine în masura preponderenta, daca nu exclusiv, societatii angajatoare, întrucât pericolul de electrocutare a fost generat de faptul ca o parte din prizele de alimentare montate pe suportul metalic de sustinere a cablurilor electrice si instalatiei de radioficare erau de protectie si pozare necorespunzatoare, iar multe dintre masinile de cusut nu erau legate la împamântare.

 Din fotografiile judiciare efectuate în data de 13.07.2007 cu ocazia cercetarii la fata locului se observa fire dezizolate, modul necorespunzator în care sunt legate firele de alimentare cu energie electrica a boxelor audio si felul în care erau montate prizele de alimentare cu energie electrica a masinilor de cusut. Rezultatul produs, respectiv electrocutia suferita de catre petenta, demonstreaza fara putinta de tagada ca starea întregului sistem de alimentare cu energie electrica a liniei de productie si a boxelor de amplificare a fost necorespunzatoare, determinând producerea unui grav accident de munca prin electrocutare.

Învestita astfel cu judecarea în fond a cauzei, instanta a constatat ca fapta imputata inculpatei-persoana juridica nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 37 al. 1 din Legea nr. 319/2006, deoarece între responsabilitatea angajatorului, în speta a inculpatei, pe linie de securitate si sanatate în munca, si obligatiile partii civile S.I., pe aceeasi linie, nu exista legatura de cauzalitate, fiecare parte raspunzând independent de încalcarea acestor obligatii, conform art. 6 alin. 3 din Legea nr. 319/2006.

Legiuitorul exclude în oricare dintre dispozitiile legii mentionate o astfel de legatura, pentru ca obligatiile angajatului sunt subsecvente obligatiilor angajatorului: cel din urma asigura securitatea si sanatatea angajatului în tot ceea ce are legatura cu munca, iar angajatul are obligatia desfasurarii activitatii sale în conformitate cu pregatirea, instructia si instructiunile primite din partea angajatorului.

În cauza de fata, s-a apreciat ca trebuie stabilit daca angajatorul a îndeplinit obligatia sa principala de luare a masurilor legale privind securitatea si sanatatea în munca. În acest sens, din procesul verbal 0004568/2007 încheiat de reprezentantii ITM, rezulta fara echivoc vinovatia inculpatei în privinta evenimentului de la 13.07.2007, în timpul lucrului salariatilor de la S.C. "P.T." S.R.L, majoritatea utilajelor aflate în exploatare de angajati nu erau legate la împamântare, prizele fiind neprotejate si pozate necorespunzator pe suportul metalic de sustinere a cablurilor electrice si instalatia de radioficare.

S-a retinut ca este exclusa vina partii civile în exercitarea necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu, constând în mânuirea unui buton al difuzorului, pentru ca nu aceasta este cauza accidentului, ci nerespectarea de catre inculpata a obligatiei principale de asigurare a instalatiei la prizele de împamântare si pozare necorespunzatoare pe suportul metalic a firelor ce alimentau consumatorii de curent electric din fabrica.

Or, normele de securitate în munca pun primordial în evidenta principiul responsabilitatii angajatorului, ce deriva din îndeplinirea de catre acesta a obligatiilor sale, nefiind suficienta o instruire a salariatilor, cât timp angajatorul nu-si îndeplineste în primul rând propriile obligatii.

Instanta a constatat ca inactiunea inculpatei a reprezentat cauza producerii evenimentului, depozitiile martorilor P.M., N.C. si S.E. fiind de natura a scuza inculpata-persoana juridica si a învinovati de neasigurarea împamântarii sau dotarea cu difuzoare la statia de radioficare pe fostul administrator.

Dar hotarârea privind dotarea cu o astfel de instalatie în asigurarea unui climat placut de munca nu are nicio legatura cu obligatia inculpatei de a realiza o legatura corespunzatoare la reteaua electrica a tuturor utilajelor sau chiar a difuzoarelor radio. Locul de munca, ca loc al savârsirii infractiunii, este, în acceptiunea legiuitorului, locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat în fabrica, inclusiv orice alt loc din aria fabricii la care lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii.

Or, montarea difuzoarelor, existenta butoanelor la difuzoare si utilizarea lor în timpul procesului de productie reprezinta loc de acces al angajatului, caruia i s-a dat aceasta destinatie de catre angajator cu mult timp în urma.

Corpul partii civile S.I. a fost obiectul material al infractiunii prevazute de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, pentru ca a suferit o vatamare fizica ca urmare a omisiunii luarii masurilor legale de catre inculpata,  subiect activ calificat ce avea îndatorirea, potrivit legii, sa ia masuri legale de securitate si sanatate în munca.

Realizarea elementului material al infractiunii retinute în sarcina inculpatei a avut loc printr-o omisiune totala, pentru ca ea nu a luat nicio masura legala, necesara pentru a asigura conditii optime în unitate, lasând prizele nelegate la împamântare si firele neizolate pe suport metalic. Partea civila S.I. nu are nicio culpa, pentru ca era responsabilitatea exclusiva a inculpatei sa asigure astfel de legaturi si izolatii, iar partea civila nu cunostea ca inculpata n-a îndeplinit aceste obligatii si nici nu-i incumba o astfel de obligatie.

Urmarea imediata, constând în pericolul grav si iminent de producere a unui accident de munca, a fost realizata. Astfel, în sensul art.5 alin.1 lit. l din Legea nr. 319/2006, pericolul grav si iminent de accidentare constituie situatia concreta, reala si actuala, careia îi lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment.

Accidentul de munca, ca element ce intra în continutul infractiunii prevazute de art. 37 al.1 din Legea 319/2006 a avut loc, e rezultatul pericolului iminent, constând în vatamarea violenta a organismului ce-a avut loc în timpul procesului de munca sau îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, provocând incapacitatea de munca a partii civile S.I., peste numarul minim de zile calendaristice prevazut de art.5 al.1 lit. a din Legea nr. 319/2006, vatamarea fiind absorbita în infractiunea prevazuta de art. 37 al. 1 din Legea 319/2006.

Elementul care nu este îndeplinit în realizarea continutului infractiunii prevazute de art. 37 al.1 din Legea 319/2006 este elementul subiectiv.

Instanta a apreciat ca, din probatorii, nu rezulta intentia, directa sau indirecta, a inculpatei în comiterea faptei prevazuta de art.37 al.1 din Legea 319/2006, activitatea inculpatei limitându-se la neîndeplinirea activitatilor autonome de verificare a îndeplinirii sarcinilor de serviciu ale angajatilor cu atributii în protectia muncii.

Pe latura civila, s-a retinut ca partea civila S.I. a suferit leziuni traumatice, ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar din actele medicale depuse la doar, coroborate cu depozitiile martorilor, rezulta fara echivoc ca partea civila a fost internata de mai multe ori în spital, ca periodic merge la consult medical si este supusa medicatiei prescrise de specialisti, iar efectele electrocutiei au fost resimtite de catre aceasta parte, afectându-i organele.

Instanta a retinut, din rapoartele medicale, ca partea civila a supravietuit doar pentru ca a fost deconectata de la reteaua de curent electric instalatia de care s-a sprijinit, contactul cu sursa de curent, primejduindu-i însa viata.

Din noua expertiza medico-legala efectuata de INML Mina Minovici, a rezultat ca electrocutia afecteaza sistemul nervos, iar consecintele acestor afectiuni se rasfrâng si asupra celorlalte organe ale organismului victimei, fiind asadar, exclusa sustinerea inculpatei ca partea civila si-a rezolvat si alte probleme medicale, ce n-au legatura cu cauza de fata.

Urmare a faptei inculpatei, patrimoniul partii civile S.I. s-a diminuat, ea apelând la împrumuturi la diferite persoane, în scopul deplasarii la consult medical, la cumpararea de medicamente, pentru a se hrani atât ea, cât si copiii pe care-i are în întretinere.

Anii scursi de la evenimentul din 13.07.2007, lipsa unui loc de munca datorat, pe de o parte, incapacitatii partii civile de a desfasura o activitate normala, iar pe de alta parte si culpei inculpatei, care nu i-a oferit niciun ajutor pe baza unor raporturi de munca diferite fata de cele pe care partea civila le-a avut pâna la evenimentul din 13.07.2007, au contribuit la afectarea perpetua a starii de sanatate a partii civile.

Desi inculpata a înteles s-o protejeze cu o suma de bani, data în primele zile de spitalizare, dupa externare si epuizarea numarului maxim de zile de concediu medical pentru incapacitate temporara de munca, i-a oferit partii civile acelasi loc de munca si aceeasi masina de cusut, ulterior desfacându-i, în mod abuziv, si contractul de munca. În aceasta modalitate, partii civile i-au fost cauzate suferinte psihice si fizice, dar si materiale, fiind lipsita de un trai decent, si de o îngrijire fireasca pe care trebuia s-o dea copiilor sai.

Inculpata-persoana juridica si-a îndeplinit obligatia fata de partea civila cu privire la reintegrarea în munca, numai în baza unor hotarâri judecatoresti, aspect ce-a contribuit la mentinerea unei situatii stresante pentru partea civila, cu efecte negative asupra sanatatii sale.

Desi partea civila a depus eforturi sa-si gaseasca un loc de munca, neputinta sa fizica de a lucra în baza unui program normal de lucru de 8 ore a dus la abandonarea mai multor puncte de lucru.

Retinând si faptul ca partea civila e incoerenta în gândire, are momente de deviere a unor situatii de fapt, aspect pe care martorii audiati la cererea partii civile spun ca aceasta nu le avea înainte, ca era o persoana normala, muncitoare, cu un loc de munca si o familie, instanta a constatat întemeiata cererea partii civile de acordare a 110.000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele si inculpata S.C "P.T." S.R.L, care au criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, Ministerul Public a invocat, initial, gresita solutionare a laturii civile, aratând ca actiunea civila exercitata de catre partea civila S.I. era inadmisibila, deoarece infractiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 este o infractiune de pericol, si nu de rezultat. Totodata, în motivele scrise de recurs, procurorul a invocat si netemeinicia solutiei dispuse sub aspectul cuantumului despagubirilor materiale acordate partii civile S.I., apreciind ca aceasta din urma nu a facut dovada diminuarii capacitatii de munca.

În cursul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a înteles sa reformuleze motivele de recurs, invocând în esenta, nelegalitatea sentintei penale sub aspectul gresitei încadrari juridice data faptei. În acest sens, s-a apreciat ca fapta imputata inculpatei S.C "P.T." S.R.L, savârsita de aceasta din culpa, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 37 alin. 3 din Legea nr. 319/2006, infractiune de rezultat, iar nu de pericol. Prin urmare, s-a solicitat ca, subsecvent admiterii recursului, sa se dispuna schimbarea încadrarii juridice în infractiunea prev. de art. 37 alin. 3 din Legea nr. 319/2006 si, pe fond, mentinerea dispozitiei de achitare a inculpatei, având în vedere ca nu se poate agrava situatia acesteia în recursul declarat în favoarea sa.

Recurenta-inculpata persoana juridica a criticat latura civila a cauzei, invocând gresita admitere a actiunii civile, în conditiile în care infractiunea dedusa judecatii era o infractiune de pericol, si nu de rezultat. Totodata, recurenta-inculpata a criticat si obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare si a despagubirilor aferente diminuarii capacitatii de munca a partii civile, apreciind ca aceasta categorie de despagubiri nu a fost dovedita.

Sub acest aspect, s-a invocat nedepunerea la dosar a unor retete sau dovezi ale spitalizarii ori ale tratamentelor urmate, precum si faptul ca inculpata a acordat partii civile diferite sume de bani pentru spitalizare, asa cum rezulta si din actele existente la dosar. În ceea ce priveste diminuarea capacitatii de munca, s-a aratat ca o atare împrejurare nu a fost dovedita printr-o expertiza de specialitate, iar, ulterior producerii incidentului, partea civila a mai lucrat o perioada la societatea-inculpata. În privinta daunelor morale, s-a apreciat ca ele trebuie raportate la prejudiciul efectiv suferit de catre partea civila, careia nu i-a fost pusa viata în primejdie.

Examinând actele dosarului si sentinta penala recurata atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea retine urmatoarele:

Ambele recursuri declarate în cauza au vizat exclusiv latura civila, atât Ministerul Public, cât si inculpata-persoana juridica întelegând sa formuleze recurs doar  pentru motive de nelegalitate si netemeinicie a solutiei de admitere a actiunii civile formulate de S.I. O atare posibilitate este recunoscuta de dispozitiile art. 3852 C.p.p. coroborat cu art. 362 alin. 1 C.p.p. atât procurorului, cât si inculpatului, ambii putând opta pentru a recura solutia doar sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile.

Consecinta imediata a recursului formulat în aceste limite este însa devoluarea partiala a cauzei, exclusiv sub aspectul laturii civile, si intrarea sub puterea lucrului judecat a solutiei dispuse pe latura penala.

Prin urmare, cenzura instantei de recurs este legitima, în speta, doar raportat la criticile de nelegalitate ori netemeinicie aduse laturii civile, nefiind admisibila repunerea în discutie a temeiniciei solutiei dispuse pe latura penala, în absenta unui recurs legal declarat sub acest aspect.

Din aceasta perspectiva, Curtea noteaza ca toate motivele de recurs reformulate oral de catre reprezentantul Ministerului Public vizeaza solutia data laturii penale, chestiunea concordantei dintre fapta savârsita de inculpata-persoana juridica si încadrarea juridica reprezentând, în esenta, un aspect al actiunii penale.

Inexistenta unui recurs legal declarat pe aceasta latura a procesului  exclude însa posibilitatea cenzurarii efective a acestor critici, Curtea urmând sa examineze elementele legate de fapta penala imputata recurentei-inculpate doar din perspectiva stabilirii naturii infractiunii comise si numai în masura în care o astfel de analiza intereseaza sub aspectul admisibilitatii actiunii civile.

În acest sens, retine ca probele administrate au evidentiat producerea, la data de 13.07.2007, a unei vatamari corporale partii civile S.I., prin electrocutie, în timp ce aceasta îsi desfasura atributiile de serviciu la sediul unitatii angajatoare - inculpata S.C "P.T." S.R.L. Ansamblul probator a reliefat drept cauza a producerii acestei vatamari neluarea, de catre inculpata-persoana juridica, a tuturor masurilor de securitate si sanatate în munca, ce implicau, în principal, legarea la împamântare a tuturor masinilor de cusut din sectia confectii, alimentarea masinilor de cusut cu energie electrica doar de la prize de protectie si pozare corespunzatoare si verificarea stricta a respectarii acestor conditii, în scopul preîntâmpinarii electrocutarii angajatilor.

Neîndeplinirea de catre persoana juridica angajatoare a acestor obligatii legale a determinat electrocutarea partii civile S.I., în timp ce aceasta din urma intentiona sa actioneze butonul de volum al difuzorului statiei de radioamplificare, montat pe un suport metalic de sustinere a cablurilor ce alimentau cu energie electrica masinile de cusut. În urma electrocutarii, partea civila a cazut la pamânt în stare de inconstienta, suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Instanta de fond a retinut în mod judicios ca vatamarea corporala suferita de partea civila se subsumeaza notiunii de "accident de munca", astfel cum este definita aceasta notiune de prevederile art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006 si ea este urmarea exclusiva a culpei inculpatei-persoana juridica S.C "P.T." S.R.L, care nu a prevazut rezultatul socialmente periculos al omisiunii sale, desi, în conditiile particulare existente în speta, trebuia si putea sa îl prevada.

Omisiunea inculpatei a cauzat consecinte deosebite", concretizate în vatamarea corporala grava, prin electrocutie, a sanatatii partii civile S.I. si, implicit, în punerea în primejdie a vietii acesteia. Aceste consecinte directe asupra integritatii corporale a intimatei-parte civila sunt suficient de grave pentru a se subsuma notiunii de "consecinte deosebite" prevazute de art. 37 alin. 2 din Legea nr. 319/2006 si a permite calificarea faptei inculpatei ca fiind o fapta de rezultat, iar nu de pericol.

Din aceasta perspectiva, si doar la nivel teoretic, se justifica aprecierea ca fapta comisa de catre inculpata, în continutul ei concret, ar putea întruni elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 37 alin. 2, 3 teza a II-a din Legea nr. 319/2006, ce sanctioneaza neluarea unei masuri legale de securitate si sanatate în munca si atunci când este savârsita din culpa.

Este exclusa însa valorificarea acestei chestiuni în planul solutiei efective data actiunii penale, deoarece recursul Ministerului Public, la fel ca si cel al inculpatei, nu au vizat latura penala, cenzurarea încadrarii juridice depasind, prin urmare, limitele învestirii instantei de recurs în prezenta cauza. De principiu, o atare schimbare de încadrare juridica (antamând posibilitatea condamnarii) nu ar fi admisibila nici din perspectiva dispozitiilor art. 3858 C.p.p., deoarece, fata de solutia de achitare dispusa în fond, ar genera o agravare a situatiei inculpatei în calea de atac declarata de procuror în favoarea sa.

Acest impediment în valorificarea procedurala a încadrarii juridice corecte nu împiedica însa Curtea sa retina caracteristica faptei comise de a fi o infractiune de rezultat si sa dea eficienta acestei constatari în cenzurarea criticilor formulate pe latura civila. Indiferent de temeinicia solutiei de achitare, instanta de fond a constatat ca fapta exista si a fost savârsita de catre S.C "P.T." S.R.L, cu vinovatie sub forma culpei, constatare ce trebuie avuta în vedere în solutionarea actiunii civile.

Or, fapta concreta imputata inculpatei, prin consecintele produse, este o infractiune complexa de rezultat, iar nu de pericol, asa cum s-a sustinut de catre ambii recurenti. Încadrarea ei într-o categorie sau alta de infractiuni trebuie realizata prin raportare la continutul concret al faptei si la normele penale care o incrimineaza, chiar daca aceste norme au fost eronat retinute în fond si nu pot fi valorificate în recurs datorita unor restrictii procedurale.

În acest context, Curtea apreciaza nefondata critica referitoare la inadmisibilitatea actiunii civile formulate de partea civila, retinând ca fapta savârsita de S.C "P.T." S.R.L. a adus atingere nu doar relatiilor sociale referitoare la protectia muncii, ci si celor care implica ocrotirea integritatii corporale si sanatatii partii civile.

Vatamarea corporala suferita de S.I. în procesul muncii, ca urmare a neîndeplinirii culpabile de catre inculpata a unor obligatii legale, îi confera, asadar, partii civile dreptul de a obtine repararea integrala a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita în procesul penal, fiind întrunite cumulativ toate conditiile raspunderii civile delictuale.

Critica recurentei-inculpate referitoare la netemeinicia despagubirilor civile acordate intimatei S.I. este însa partial fondata, cuantumul despagubirilor acordate pentru daune materiale fiind superior celui ce rezulta din ansamblul probator administrat în cauza.

Astfel, reevaluând ansamblul înscrisurilor depuse la dosar si declaratiile martorilor C.F. si C.S., Curtea retine ca, în urma accidentului de munca, partea civila S.I. a efectuat o serie de cheltuieli atât pe parcursul spitalizarii sale, cât si ulterior externarii, în vederea recuperarii integritatii corporale si a sanatatii.

Chiar daca aceste cheltuieli nu au fost integral dovedite prin înscrisuri, probele testimoniale releva plata unor sume ce depasesc nivelul a 10.000 RON, în scopul refacerii sanatatii partii civile, a carei afectare de durata este dovedita de probele cu caracter medico-legal. Prin urmare, acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de despagubiri pentru daune materiale este temeinic justificata de necesitatea repararii prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, critica inculpatei-persoana juridica fiind nefondata sub acest aspect.

În schimb, în ceea ce priveste prejudiciul material pretins de partea civila ca urmare a "diminuarii capacitatii de munca", hotarârea instantei de fond nu are suport probator, nerezultând nici macar prin aproximare gradul în care capacitatea de munca a intimatei a fost diminuata si diferenta de venituri subsecventa acestei diminuari.

În cererea de constituire ca parte civila depusa la dosarul de fond, intimata S.I. nu a pretins, de altfel, ca suma de 100.000 lei solicitata cu titlu de daune materiale ar fi echivalenta diminuarii "veniturilor" în urma savârsirii infractiunii, ci s-a limitat la a preciza ca aceasta suma este aferenta diminuarii "capacitatii de munca".

Or, în situatia în care vatamarea corporala a unei persoane determina si o diminuare a capacitatii de munca, prejudiciul material cauzat corespunde nu diminuarii  în sine a acestei capacitati, ci diferentei dintre veniturile obtinute anterior comiterii faptei si veniturile ulterioare. Prin urmare, stabilirea caracterului cert a acestei categorii de prejudicii implica, în mod necesar, dovedirea producerii unei diminuari a capacitatii de munca, temporara sau definitiva, urmata de probarea diferentei efective de venituri (echivalenta, de ex., diferentei dintre salariul obtinut anterior faptei si pensia de invaliditate de care beneficiaza victima).

Or, în cauza de fata, partea civila S.I. nu a administrat probe cu caracter medico-legal care sa ateste, în mod obiectiv, ca ea a suferit o diminuare definitiva a capacitatii de munca si în ce procent. Totodata, intimata nu a administrat nici probe din care sa rezulte în mod efectiv care este diferenta dintre salariul obtinut anterior accidentului de munca si veniturile de care beneficiaza în prezent.

Probele testimoniale sunt insuficiente pentru lamurirea acestor împrejurari, martorii limitându-se la a descrie dificultatile pe care le întâmpina intimata în desfasurarea fireasca a activitatii profesionale si consecintele accidentului în planul vietii sale personale, fara a evidentia însa gradul în care a partea civila a suferit, în concret, o diminuare a veniturilor sale.

În acest context, Curtea retine ca solicitarea extrem de generica a partii civile de reparare a prejudiciului de natura celui mentionat, omisiunea sa de a indica un minimum de criterii care sa permita, în mod obiectiv, identificarea prejudiciului material astfel suferit si absenta unor mijloace de proba relevante sub acest aspect determina imposibilitatea stabilirii existentei si întinderii acestei categorii de prejudiciu.

Prin urmare, acordarea sumei de 100.000 lei pentru pretinsa diminuare a capacitatii de munca suferita de partea civila contravine exigentelor raspunderii civile delictuale în cazul prejudiciilor materiale, impunându-se casarea sentintei sub acest aspect si înlaturarea obligarii inculpatei-persoana juridica la plata sumei acordate cu acest titlu.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate partii civile S.I., Curtea apreciaza ca suma stabilita prin hotarârea recurata este justificata de amploarea urmarilor faptei asupra sanatatii acesteia, de riscul major pentru viata sa creat, dar si de urmarile accidentului de munca concretizate în afectarea profunda a stilului sau de viata.

Probele testimoniale administrate confirma faptul ca suferintele fizice cauzate partii civile ca urmare a accidentului au fost semnificative, iar urmarile negative asupra sanatatii se resimt si în prezent, S.I. prezentând ameteli si stari de confuzie, ce îi afecteaza calitatea vietii. Aceleasi mijloace de proba reliefeaza si schimbarile suferite de partea civila în planul vietii personale ori al capacitatii de a sustine eforturi fizice prelungite, schimbari ce au necesitat o reajustare semnificativa a modului de viata.

În contextul acestor împrejurari, având în vedere si vârsta tânara a partii civile, Curtea apreciaza ca urmarile de ansamblu ale accidentului de munca suferita de catre intimata i-au cauzat acesteia suferinte de ordin psihic însemnate, pentru a caror compensare se justifica acordarea unei sume de bani. Luând în considerare împrejurarile anterior expuse, dar si celelalte argumente avute în vedere de catre instanta de fond, Curtea apreciaza ca suma de 100.000 lei acordata cu titlu de daune morale este rationala si echitabila, asigurând o compensatie suficienta, dar nu exagerata, a prejudiciului de ordin nepatrimonial suferit.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele si recurenta - inculpata S.C "P.T." S.R.L., împotriva sentintei penale nr. 193/28.10.2011, pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele.

Va casa, în parte, sentinta penala recurata si rejudecând, în fond:

Va reduce cuantumul despagubirilor civile pentru daune materiale la plata carora a fost obligata inculpata S.C "P.T." S.R.L catre partea civila S.I. de la 110.000 lei la 10.000 lei.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs vor ramâne în sarcina statului, onorariul cuvenit interpretului de limba greaca pentru trei ore se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.

Domenii speta

Spete similare