Înşelăciune. Individualizarea pedepsei.

Înşelăciune. Individualizarea pedepsei. Latura civilă. Excepţia de la principiul resolutio iure dantis, resolvitur ius accpientis.

Pornind de la aprecierea că pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia instanţa trebuie să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de se reeduca sub influenţa sa, iar scopul pedepsei – constând în reinserţia socială a condamnatului – nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea îndelungată a acestuia de societate, astfel că pedeapsa prea severă poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contra celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a acestuia.

Constituie o excepţie de la principiul resolutio iure dantis, resolvitur ius accipientis faptul că, deşi s-a anulat actul iniţial (certificatul de moştenitor), actele subsecvente, respectiv contractele de vânzare-cumpărare vor fi menţinute, deoarece se apreciază că partea civilă şi terţul achizitor sunt dobânditori de bună credinţă, în sensul că nu au cunoscut (şi nici nu aveau cum să cunoască, oricâte diligenţe ar fi depus) faptul că inculpatul ar mai fi avut un frate, decedat la data deschiderii succesiunii, dar ai cărui copii aveau vocaţie succesorală, deci că acesta nu este singurul proprietar, astfel neavând cunoştinţă de nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului.

- art.72 C. pen.; art. 14 C. pr. pen.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,

DECIZIA NR.1078 din 25.05.2012)

Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală  nr.453 din 25 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Cornetu – judeţ Ilfov, în dosarul nr.1565/1748/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 ianuarie 2012, în baza art.215 alin1,2,3 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi  art.74 lit. a) şi c)  Cod penal şi art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 lit.c) Cod penal a fost condamnat inculpatul I. Ghe. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza 292 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2  Cod penal şi  art.74 lit.a) şi c)  Cod penal şi art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 lit.e) Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare.

În baza art.33 lit.a) şi art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite cele două pedepse, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 82  Cod penal.

În baza art. 83, 84  Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării condiţionate.

În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.14 şi art.346 alin.1 Cod pr.penală raportat la art. 998-999 Cod civil a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi obligat inculpatul la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea acesteia. 

A fost respinsă solicitarea părţii civile S.M. privind obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale ca neîntemeiată.

 În baza art.348 şi art. 445 Cod pr.penală, s-a constatat că sunt false şi s-a dispus desfiinţarea, în totalitate, a certificatului de moştenitor nr.192 din 22 noiembrie 2007 emis de B.N.P. “S.N.” din oraşul B., jud. I., precum şi a Certificatului Suplimentar de Moştenitor nr. 55 din 18 aprilie 2008 emis de B.N.P. “S.N.” din oraşul B.

S-a dispus ca despre înscrisurile declarate false să se facă menţiune în scriptele biroului notarial menţionat, la O.C.P.I. Ilfov şi Primăria com. Vidra – Direcţia Impozite şi Taxe Locale, sens în care s-a dispus a se trimite acestor unităţi copie după prezenta hotărâre.

Au fost menţinute ca fiind valabile: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3720/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S.”; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3717/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S.” depus la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011 şi s-a dispus restituirea acestuia către partea vătămată P.I. şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3719/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S.” depus la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011 şi s-a dispune  restituirea acestuia către partea vătămată P.I.

S-a dispus restituirea procurii autentificate sub nr.2607/07.11.2007 la sediul B.N.P. “S.N.” din B., jud. I., depusă la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011, către inculpatul I. Ghe.

In baza art. 191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 12.07.2001 a fost eliberat soţiei inculpatului Titlul de Proprietate nr. 48726 pe numele defunctei I.L. (dec. la data de 25.01.1995, fila 65, d.u.p.) care cuprindea suprafeţele de 1 ha. şi 3181 mp. situată în extravilanul satului C., com. V., jud. I. (f. 133, dosar fond) şi 0, 3419 mp. situată în intravilanul satului Creţeşti, com. V., jud. I.

Potrivit actelor de stare civilă existente la dosarul de urmărire penală, defuncta I.L. a avut doi copii: inculpatul I. Ghe. (f. 86) şi fratele acestuia M.D. decedat la data de 15.03.1988 (f. 67, d.u.p). Deoarece când s-a procedat la dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma defunctei I.L. unul dintre copiii acesteia, respectiv M. D. era decedat, în locul său urcă descendenţii, S.M. şi M.I., potrivit principiilor devoluţiunii legale. La data de 14.04.2010, a decedat şi partea civilă M.I., singura moştenitoare a acestuia fiind partea civilă S.M. (f. 90-92, d.u.p, f. 18, 19, dosar fond).

În ziua de 06.11.2007 inculpatul I. Ghe. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public „S.N.” din B., jud. I. unde a formulat cerere de dezbatere a succesiunii defunctei I. L., declarând în fals că este singurul moştenitor ale mamei lui (f. 144, dosar fond, 60, 61, d.u.p). Acest aspect l-a recunoscut inculpatul atât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia audierii acestuia în faţa instanţei: „Am fost la notariat eu, cu cumpărătorul şi fiul meu. Nu i-am spus notarului că mai am un frate şi nici notarul nu m-a întrebat. S-a întocmit certificatul de moştenitor numai pe numele meu. Cumpărătorul şi cu fiul meu, mi-au spus să declar că sunt singurul moştenitor şi că nu mai am niciun frate.”(f. 59, dosar fond). „Ştiam că are dreptul la moştenire (fratele său de mamă, defunctul M.D., s.n.), însă documentele au fost făcute în fals, nemaitrecându-l”; „…dar în faţa notarului am declarat că nu mai există moştenitori cu toate că fratele meu are doi copii care aveau dreptul la împărţirea suprafeţelor de teren” (f. 31-34, d.u.p).

Declaraţiile inculpatului I. Ghe. au fost apreciate ca fiind sincere, întrucât s-au coroborat, în sensul art.69 C.pr.pen. cu materialul probator administrat la dosarul cauzei, respectiv cu declaraţiile martorilor S.E. şi I.I. (care au avut aceeaşi calitate şi în dosarul succesoral, învederând notarului public faptul că la data decesului, defuncta I.L. nu era căsătorită şi avea un singur copil, pe I. Ghe., f. 154, dosar fond). Astfel, deşi în cursul urmăririi penale cei doi martori au avut calitatea de învinuiţi, faţă de ei fiind începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal, ulterior, prevalându-se de dispoziţiile art.260 alin.2 Cod penal au învederat că îşi retrag declaraţiile date în faţa notarului public, întrucât nu corespund realităţii, precizând că au procedat în acest mod, la solicitarea inculpatului, cu care sunt vecini, primind în schimbul declaraţiei mincinoase date, în sensul că acesta este singurul moştenitor al defunctei I. L., deşi ştiau că mai are un frate decedat care la rândul său are doi copii, suma de 100 lei (f. 36-38, 41-43,d.u.p, f. 113, 116, dosar fond).

Astfel, referitor la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii reţinută în sarcina inculpatului I. Ghe., constând în aceea că în zilele de 06.11.2007, 07.11.2007 şi 10.04.2008 prin declaraţii mincinoase date în faţa notarului public cu prilejul dezbaterii succesiunii mamei lui, I. L., a învederat faptul că este singurul descendent al acestuia, înlăturând astfel de la moştenire pe copiii fratelui lui M.D., decedat la data dezbaterii succesiunii mamei, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, inculpatul recunoscând fără nicio rezervă această infracţiune, declaraţiile acestuia coroborându-se în sensul art.69 Cod pr.penală, cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (documentele ce formează dosarul succesoral nr.213/2007 în care s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.192/22.11.2007, f.143, dosar fond; certificat de moştenitor suplimentar nr. 55/18 aprilie 2008, f. 159, dosar fond, declaraţii martori S.E., f. 36-38, d.u.p, f. 113, dosar fond şi I.I., f. 41-43, d.u.p, f. 116, dosar fond.

Astfel potrivit art. 292 Cod penal, constituie infracţiunea de fals în declaraţii „Declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 în vederea producerii unei consecinţe juridice  pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe…”.

Aşadar inculpatul I. Ghe. a declarat că mama lui a avut ca moştenitor doar pe inculpat, aspect necorespunzător adevărului, existând şi fiii fratelui său decedat la data dezbaterii succesiunii defunctei I.L. şi care veneau la moştenirea bunicii lor prin reprezentare, în vederea obţinerii Certificatului de Moştenitor nr.192/22.11.2007 (f. 143, dosar fond). Înscrisul respectiv atesta calitatea acestuia de unic moştenitor al defunctei I. L., calitate ce îi conferea inculpatului posibilitatea de a vinde singur bunurile aflate în masa succesorală (teren extravilan), fără a solicita acordul nepoţilor lui, fără a-i înştiinţa pe aceştia şi, evident, fără a împărţi suma obţinută din vânzarea terenului (vânzare despre care părţile civile oricum nu au ştiut neavând calitatea de proprietari ai suprafeţei de teren care s-a înstrăinat).

La aceeaşi dată cu depunerea cererii privind eliberarea Certificatului de Moştenitor nr. 192/22.11.2007 care atesta faptul că inculpatul I. Ghe., în calitate de fiu este singurul moştenitor al defunctei I. L. a fost întocmită şi procura specială nr.2607/07.11.2007 la sediul aceluiaşi birou notarial, respectiv „S.N.” prin care acesta l-a împuternicit pe martorul Z. M. B.A. să efectueze toate activităţile „pe care va trebui să le desfăşoare în vederea finalizării dreptului meu la această succesiune…” (f. 135, dosar fond.) precum şi Contractul de Promisiune Bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2606/07 noiembrie 2007 de B.N.P. „S.N.” (f. 132, dosar fond).

Din cuprinsul acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, cum au intitulat-o părţile, reiese că inculpatul promite şi se obligă să vândă promitentului cumpărător Z. M. B.A. terenul în suprafaţă de 13.181 mp. situat în extravilanul com. V., sat C, jud. I., compus din mai multe suprafeţe de teren la preţul de 70.000 lei, din care a achitat la data autentificării înscrisului suma de 1.000 lei, diferenţa urmând a o primi la data încheierii actului autentic de vânzare cumpărare. De asemenea, inculpatul (promitent vânzător) a mai declarat că terenul ce promite să-l înstrăineze lui Z.B.A. a fost dobândit în proprietate şi posesie prin moştenire în baza dreptului lui succesoral de pe urma defunctei I. L., care la rândul său îl dobândise prin reconstituirea dreptului de proprietatea în condiţiile Legii nr.18/1991, conform Titlului de Proprietate nr. 48726/12.07.2001 (f. 133, dosar fond).

Inculpatul a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei că cea care a ridicat T.P. de la Primărie a fost soţia sa, intenţionând să vândă terenul întrucât aveau „nevoie de bani, având lumina tăiată”, (f.59, dosar fond). Inculpatul, cu ocazia audierilor, nu a încercat să ascundă faptul că intenţia lui a fost de a înstrăina terenul moştenit de la mama lui, singur, în sensul că, fără a împărţi suma obţinută cu fiii fratelui lui M.D., decedat la data de 15.03.1988, deci cu aproximativ 9 ani, anterior datei dezbaterii succesiunii (f. 67, d.u.p.), însă şi-a justificat fapta prin aceea că fiul său i-a spus să declare la notariat că este singurul moştenitor şi că nu are nici un frate, menţionând totuşi că a procedat astfel „tocmai pentru a nu împărţi cu nimeni contravaloarea terenurilor pe care le-a vândut” (f. 32, verso, d.u.p). Cu toate că inculpatul ştia că fiii fratelui lui au de asemenea dreptul la moştenirea bunicii, urcând în locul tatălui lor decedat („…am mers la notariatul din oraşul B. unde am declarat în faţa acestuia că sunt singurul moştenitor al mamei mele, fără a spune ceva despre fratele meu decedat şi nepoţii mei, tocmai pentru a vinde singur terenurile” – declaraţii inculpat, f. 31 verso, d.u.p) a declarat în faţa notarului necorespunzător adevărului, în sensul că este singurul descendent şi, implicit singurul moştenitor al mamei lui, obţinând astfel certificatul de moştenitor nr.192/07.11.2007 de care s-a folosit pentru a înstrăina terenurile ce formau masa succesorală, încasând toţi banii.

Faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, urmărind prin inducerea în eroare a cumpărătorilor, respectiv partea civilă P. I. şi T. F., în faţa cărora a pretins că este singurul moştenitor ale defunctei I. L., titulara Titlului de Proprietate nr.48726/12.07.2001, încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3717/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafaţa de 2.276 mp. situată în extravilanul satului C., com. V., jud. I. în favoarea părţii civile P.I. la preţul de 34.140 ron (f. 56, d.u.p), nr. 3719/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafaţa de 3.948 mp. situată în extravilanul satului C., com. V., jud. I. în favoarea părţii civile P. I. la preţul de 59.220 ron (f. 57, d.u.p) şi nr.3720/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafaţa de 2.777 mp. situată în extravilanul satului C., com. V., jud. I. în favoarea părţii civile T. F. la preţul de 41.655 ron (f. 58, d.u.p), obţinând astfel un folos material pentru sine, dar, în acelaşi timp păgubindu-i pe copiii fratelui lor, respectiv pe partea civilă S.M. care ar fi avut aceleaşi drepturi ca şi inculpatul.

Mai mult, concluzia de mai sus se desprinde şi din „rapiditatea” cu care au fost întocmite înscrisurile necesare perfectării contractului de vânzare în formă autentică. Astfel, inculpatul a depus cererea privind dezbaterea succesiunii la data de 06.11.2007 (f. 140, 141, dosar fond) şi chiar a doua zi la 07.11.2007 a fost întocmită procura specială în favoarea martorului Z.B.A., precum şi contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare (f. 132, promitent cumpărător era acelaşi martor). Din cercetări a reieşit faptul că martorul Z.B.A. deşi a semnat contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare în calitate de promitent cumpărător, în realitate nu a intenţionat niciodată să cumpere, „intermediind” vânzarea finală către partea civilă P.I. cu care era asociat la o societate comercială. Din declaraţiile părţii civile P.I. (f. 186, dosar fond), T.F. (f. 60, dosar fond) care a cumpărat prin mandatarul său - martorul P.M. (f. 62, dosar fond), declaraţiile martorului P. M. (f. 114, dosar fond), precum şi ale martorului Z.B.A. (f. 117, dosar fond), care se coroborează între ele, rezultă fără nici un dubiu că aceştia nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul mai avea un frate decedat la data dezbaterii succesiunii şi care avea descendenţi şi nici nu aveau posibilitatea de a cunoaşte acest fapt. Martorul P. M. era asociat la S.C. A. S.R.L. care era la acel moment agenţie imobiliară, intermediind tranzacţiile între inculpat şi partea civilă P. I. şi T. F.

Cât priveşte declaraţia inculpatului I. Ghe. dată în cursul judecăţii, în sensul că fiul său Iordache Ionel i-a spus să declare că nu mai are nici un frate, precum şi că nu a primit niciun ban din vânzările perfectate, judecătoria a constatat că nu are nicio relevenţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, atâta timp cât raportul de expertiză medico-legală psihiatric nr.A1/J/PSH/149/2011 (f. 214-219, dosar fond) atestă faptul că inculpatul I. Ghe. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi, mai ales, asupra consecinţelor social juridice care pot decurge din încheierea actelor juridice de dispoziţie la data de 07.11.2007 când a întocmit procura autentificată la B.N.P. “S.N.” cât şi în perioada 2007-2008 când a întocmit mai multe acte notariale de dispoziţie, nereconstituindu-se vreun tablou psihopatologic la aceste date.

Aşadar, inculpatul I. Ghe. le-a indus-o în eroare pe partea vătămată P. I. cu prilejul încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. 3717/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.” (f. 56, d.u.p.), nr. 3719/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.” (f. 57, d.u.p.) şi pe partea vătămată T.F. cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 3720/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.” (f. 58, d.u.p.) cu privire la calitatea lui de singur proprietar a terenurilor ce au făcut obiectul vânzării (inculpatul nu era proprietar decât asupra unei cote de ½, cota de ½ revenind fratelui lui, M. D., decedat, respectiv moştenitorilor acestuia, părţii civile S.M. şi M. I., decedat şi acesta în timpul procesului penal, f. 18, 19, dosar fond, singura moştenitoare fiind deci partea civilă S.M.). Urmarea imediată constă în prejudicierea părţii vătămate S.M. cu o sumă de bani ce reprezintă cota ei din dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat, respectiv ½.

Prejudiciul nu s-a produs însă în patrimoniul persoanelor faţă de care s-a săvârşit acţiunea de inducere în eroare, care de altfel declară: „Mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 euro, reprezentând contravaloarea terenului şi taxele notariale” (declaraţie T.F., f. 58, dosar fond), „Mă constitui parte civilă cu suma de 90.000 lei, reprezentând contravaloarea terenurilor la momentul cumpărării actualizată la momentul plăţii efective” (declaraţie P.I., f. 186 verso, dosar fond). În acest sens, membrii Comisiei „Unificarea practicii judiciare” din cadrul C.S.M. au decis că încadrarea juridică corectă a faptei de vânzare a lucrului altuia, atunci când cumpărătorul a fost indus în eroare cu privire la calitatea de proprietar al vânzătorului este cea de înşelăciune, chiar dacă paguba a fost creată în patrimoniul altei persoane (respectiv al adevăratului proprietar) decât cea înşelată (cumpărătorul).

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă mai sus analizate, care au confirmat că inculpatul a comis cu vinovăţie infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului I. Ghe. care la data de 06.11.2007, 07.11.2007 şi 10.04.2008 a făcut declaraţii mincinoase în faţa notarului public cu prilejul dezbaterii succesiunii mamei lui I. L., înlăturând astfel de la moştenirea acesteia pe descendenţii fratelui lui decedat la data de 15.03.1988 şi dobândind astfel în proprietate exclusivă un teren în suprafaţă de 1 ha. şi 3.181 mp. situat în extravilanul satului C., com. V., jud. I., precum şi 3.419 mp. teren situat în intravilanul satului C., com. V., jud. I. conform certificatului de moştenitor nr. 192/22.11.2007 şi certificatului de moştenitor suplimentar nr.55/18 aprilie 2008, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 292 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. precum şi cele de a induce în eroare, folosindu-se de această calitate mincinoasă (respectiv aceea că este singurul moştenitor al defunctei I. L.) pe cumpărătorii terenurilor, partea vătămată P. I. şi T. F., încheind în nume propriu contractele de vânzare cumpărare nr.3717/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.”, nr.3719/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.” şi nr. 3720/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E.M.S.” provocând o pagubă în patrimoniul părţii civile S.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.  ambele cu cu aplicarea art. 33 lit.a) Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. Ghe. instanţa a avut in vedere criteriile prev. de art.72 C.pen., si anume: dispoziţiile din partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa prevăzute in partea speciala a Codului Penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanţa l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la faptul că inculpatul a indus în eroare mai multe persoane (două), cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, pretinzând că este singurul proprietar al terenului, aspect esenţial, ce privea chiar calitatea de proprietar a vânzătorului; persoana şi conduita inculpatului – acesta fiind în vârstă de 68 ani, fără antecedente penale, neşcolarizat, raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârşirea infracţiunilor şi precizând că au procedat în acest mod având un scop bine determinat : « nu a vrut să împartă banii şi cu nepoţii săi, deoarece avea nevoie de bani ». Pentru aceste considerente instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. la art.74 alin.1 lit.a) şi c) C.pen. respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportarea sinceră în cursul procesului penal pronunţând o pedeapsă ce a fost coborâtă sub minimul special pentru fiecare din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cele două pedepse aplicate fiind contopite după regulile concursului de infracţiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

 Instanţa a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal considerând că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia sa reflecteze asupra propriului comportament raportat la relaţiile sociale pe care a înţeles sa le încalce prin săvârşirea infracţiunii, astfel că s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit in condiţiile art. 82  Cod penal si compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată şi suferă de mai multe boli, instanţa a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată condiţionată nu este disproporţionată în raport de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, de scopul urmărit şi de valoarea prejudiciului cauzat părţii civile.

 I s-a atras atenţia inculpatului, asupra disp. art.83 Cod penal, privitoare la săvârşirea altei infracţiuni in cursul termenului de încercare si care atrage revocarea suspendării acordate si executarea pedepsei în regim penitenciar.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată instanţa a reţinut următoarele:

În şedinţa publică din data de 28.01.2010 partea vătămată S.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 75.000 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă actualizată de la data săvârşirii faptei şi până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri precum şi cu 20.000 lei cu titlu de daune morale “având în vedere că a stat şi s-a judecat cca. 5 ani cu inculpatul” (f. 44, dosar fond).

În şedinţa din data de 18.03.2011, partea vătămată T.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 euro, reprezentând c/val. terenului şi taxe notariale (f. 58), iar la termenul de judecată din data de 17.06.2011 partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 lei, reprezentând c/val. terenurilor la momentul cumpărării actualizată la momentul plăţii efective (f.186 verso).

Referitor la acţiunea civilă promovată de partea civilă S.M., instanţa a considerat că este întemeiată, fiind admisă în parte, din următoarele considerente:

 Inculpatul I. Ghe. alături de M.D. (dec. la data de 15.03., f. 82, d.u.p) au fost copiii defunctei I.L. (dec. la data de 25.01.1995, f. 65, d.u.p). La data dezbaterii succesiunii defunctei I.L. (respectiv 06.11.2007) autorul părţilor civile era decedat, astfel încât acestea în calitate de copii ai lui M. D. veneau la moştenirea bunicii lor I. L. prin reprezentare, moştenind toţi cota de ½ ce i s-ar fi cuvenit tatălui lor dacă ar fi fost în viaţă. Inculpatului i s-ar fi cuvenit de asemenea câte o cotă de ½ din masa succesorală.

Faţă de aceste cote legale de moştenire, judecătoria a acordat despăgubirile civile raportat la valoarea de circulaţie a terenurilor în zonă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aşa cum a reieşit din înscrisurile depuse de partea civilă P. I. la f. 167-171, dosar fond. Inculpatul a înstrăinat terenul în suprafaţă de 2.276 mp. părţii civile P.I. la preţul de 34.140 ron, echivalentul a 9.754 euro (4,28 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007, f. 172, dosar fond), terenul în suprafaţă de 3.948 mp. părţii civile P. I. la preţul de 59.220 ron, echivalentul a 16.920 euro (4,28 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007) şi terenul în suprafaţă de 2.276 mp. părţii civile T. F. la preţul de 41.655 ron, echivalentul a 11.901 euro (4,2 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007), toate terenurile fiind situate în extravilanul satului C., com. V., jud. I.

Referitor la preţul acestor vânzări, instanţa a apreciat că cel consemnat în actele de vânzare cumpărare menţionate este un preţ sincer şi serios, inculpatul nefăcând nicio dovadă precum că nu ar fi primit aceste sume de bani. Singurul care a relatat că ar fi primit numai suma de 35.000 lei a fost fiul inculpatului, care a avut calitatea de martor asistent la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare tocmai pentru a-i proteja interesele tatălui său. Astfel, din cuprinsul acestor acte autentice semnate atât de inculpat după ce i-a fost citit conţinutul cât şi de martorul asistent I.I. reiese că preţul a fost achitat integral la data autentificării actelor de vânzare cumpărare, situaţie care nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă.

Lecturând contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de partea civilă P.I., instanţa a stabilit că preţul cu care inculpatul a vândut cele trei suprafeţe de teren a fost sincer şi serios, nefiind derizoriu, stabilindu-se că un metru pătrat de teren în zonă era, în toamna-iarna anului 2007, de aproximativ 4 euro. Judecătoria a apreciat această valoare calculând o medie aritmetică a metrului pătrat de teren în raport de preţurile cu care s-au vândut terenurile în zonă potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi la un curs euro B.N.R. de 3,5 lei la data de 01.12.2007 (accesând internetul). Este adevărat că partea civilă P.I. a depus de asemenea la dosar patru contracte de vânzare cumpărare (f.167-171, dosar fond) din care rezultă că acesta a cumpărat în zonă şi alte terenuri la un preţ de 1,9 euro/mp, 0,85 euro/mp, 3,30 euro/mp, respectiv 3,00 euro/mp. însă instanţa a considerat că acesta nu poate fi un preţ de referinţă, întrucât aşa cum reiese chiar din conţinutul contractelor de vânzare, inculpatul a înstrăinat terenurile părţilor civile P.I. şi T. F. la un preţ mediu de 4,00 euro/mp. 

Această valoare nu a afectat-o nici pe partea civilă S.M. ale cărei pretenţii au fost de 75.000 lei. Astfel din contractele de vânzare cumpărare existente la dosar, a rezultat că inculpatul a primit suma de 41.655 lei (c.v.c nr. 3720/17.12.2007, p.civ. T.F., f. 61, dosar fond), 59.220 lei (c.v.c nr. 3719/17.12.2007, p.civ. P.I., f. 175, dosar fond) şi 34.140 lei (c.v.c nr. 3717/17.12.2007, p.civ. P.I., f. 172, dosar fond), în total 135.015 lei. În consecinţă, instanţa a calculat despăgubirile acordate acestora raportat la cota de ½ ce i se cuvine din masa succesorală părţii civile S.M. compusă din suprafaţa de 2.276 mp, 3.948 mp şi 2777 mp. respectiv, suma totală obţinută din vânzarea acestor suprafeţe de teren împărţită la doi, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei de 70.000 lei către partea civilă S.M.

Instanţa a respins cererea acesteia de acordare a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, deoarece partea civilă nu a dovedit prejudiciul moral pretins a fi fost suferit.

Cât priveşte pe părţile civile P.I. şi T.F. judecătoria a constatat că acestea s-au constituit părţi civilă în procesul penal sumele de bani reprezentând preţul terenurilor cumpărate.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză şi sub acest aspect, a stabilit că p.civ. P.I. şi T.F. sunt dobânditori de bună credinţă şi cu titlu oneros.

Deşi în baza art. 348 şi 445 Cod procedură penală instanţa a constatat că sunt false şi a dispus desfiinţarea în totalitate a Certificatului de Moştenitor nr. 192/17.11.2007 emis de B.N.P. “S.N.” precum şi a Certificatul Suplimentar de Moştenitor nr.55 din 18 aprilie 2008 emis de B.N.P. “S.N.” din oraşul B., totuşi a menţinut contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3720/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S.”; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3717/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S.” depus la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011 şi a dispus  restituirea acestuia către partea vătămată P.I. şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3719/17.12.2007 la B.N.P. ”E.M.S. depus la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011 şi a dispus restituirea acestuia către partea vătămată P.I. ca fiind valabil încheiate.

Judecătoria a considerat că se află în prezenţa unei excepţii de la principiul resolutio iure dantis, resolvitur ius accpientis, în sensul că, deşi s-a anulat actul iniţial (certificatul de moştenitor), actul subsecvent, respectiv contractele de vânzare cumpărare vor fi menţinute, deoarece se apreciază că partea civilă P.I. şi T. F. (terţ achizitor) sunt dobânditori de bună credinţă, în sensul că aceştia nu au cunoscut (şi nici nu aveau cum să cunoască, oricâte diligenţe ar fi depus) faptul că inculpatul ar mai fi avut un frate, decedat la data deschiderii succesiunii, dar ai căror copii aveau vocaţie succesorală, deci că acesta nu este singurul proprietar, astfel neavând cunoştinţă de nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului.

S-a dispus ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele biroului notarial menţionat, la O.C.P.I. Ilfov şi Primăria com. V. – Direcţia Impozite şi Taxe Locale, sens în care s-a dispus a se trimite acestor unităţi copie după prezenta hotărâre.

S-a dispus restituirea procurii autentificată sub nr.2607/07.11.2007 la sediul B.N.P. “S.N.” din B., jud. I. depusă la Registrul de valori al instanţei la data de 22.06.2011, către inc. I. Ghe.

În baza art.191 Cod procedură penală instanţa l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs partea civilă S.M., criticând-o pentru nelegalitatate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, partea civilă critică soluţia primei instanţe sub aspectul laturii penale a cauzei, criticile formulate de aceasta vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. Ghe. apreciindu-se că în cuantumul aplicat şi modalitatea aleasă de către instanţă, nu se reflectă de circumstanţele ale comiterii faptelor şi nici cele personale ale inculpatului.

Recurenta parte civilă critică hotărârea primei instanţe şi sub aspectul greşitei constatări a bunei credinţe a cumpărătorilor.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi în fond majorarea cuantumului pedepsei aplicate cât şi constatarea nevalabilităţii actelor de vânzare-cumpărare cu consecinţa nulităţii absolute a acestora.

La data de 25.05.2012 la dosarul cauzei a fost depusă în scris, prin Serviciul registratură, o completare a motivelor de recurs, cererea părţii civile vizând  nepronunţarea primei instanţe asupra cheltuielilor de judecată solicitate la instanţa de fond în cuantum de 2.000 lei.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată, în baza propriului examen al probatoriului administrat în cauză, că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, căreia i-a dat şi în drept o corectă încadrare juridică şi constatând întrunite condiţiile răspunderii penale în mod just a dispus condamnarea inculpatului I. Ghe. la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Din perspectiva individualizării pedepsei, instanţa de recurs  constată că judecătorul cauzei a avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal, circumstanţele reale ale comiterii faptelor dar şi cele personale ale inculpatului, în speţă neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei.

Şi sub aspectul modalităţii de executare aleasă, instanţa de fond a făcut o justă individualizare, în acord cu judecătorul cauzei şi instanţa de recurs apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea inculpatului de libertate, prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, în speţă fiind îndeplinite toate condiţiile impuse de art.81 Cod penal.

Pornind de la aprecierea că pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia instanţa trebuie să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influenţa sa iar scopul pedepsei, constând în reinserţia socială a condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea îndelungată a acestuia de societate, astfel că pedeapsă prea severă poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a acestuia.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa a fost corect cuantificată de instanţa fondului în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii, dându-i, totodată, posibilitatea corectării conduitei.

Sub aspectul celei de-a doua critici formulate de către partea civilă, în sensul că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că părţile civile P.I. şi T. F. sunt dobânditori de bună credinţă şi cu titlu oneros, Curtea reţine că cei doi au cumpărat prin contracte autentice încheiate în faţa notarului, cu preţuri certe şi serioase, terenurile în cauză fiind în deplin acord cu clauzele înscrise aici. Mai mult, aşa cum a reţinut judecătorului fondului, preţul vânzării-cumpărării reprezintă pe cel practicat pentru perioada de referinţă (toamna-iarna 2007), de aproximativ 4 euro/m.p.

A rezultat, fără putinţă de tăgadă, că cei doi cumpărători nu aveau cum să cunoască manoperele dolosive ale inculpatului I. Ghe. – vânzătorul terenurilor – care, anterior, la notar, s-a declarat unic moştenitor al defunctei I. L. şi, prin urmare, sunt dobânditori de bună credinţă, dispensaţi de a depune diligenţe suplimentare pentru a afla ordinea succesorală, masa de împărţit, moştenitorii şi cotele ce le-ar fi revenit.

Şi despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul I. Ghe. către partea civilă S.M., în sumă de 70.000 lei (aşa cum s-a rectificat prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.01.2012 a primei instanţe), reprezintă suma pe care aceasta a pretins-o, astfel că recursul de faţă se priveşte ca fiind nefondat şi conform art. 38515 pct.1 lit.b  Cod pr.penală, va fi respins ca atare.

În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, recurenta parte civilă S. M. va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat I. Ghe. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare