Recurs.Procedura penala. Cai de atac Instanta de fond nu are dreptul sa cenzureze regularitatea investirii sale printr-o decizie de casare cu trimitere cum gresit a procedat.

Recurs.Procedura penala. Cai de atac

Instanta de fond nu are dreptul sa cenzureze regularitatea investirii sale printr-o decizie de casare cu trimitere cum gresit a procedat.

Decizia nr. 57/R/ din 1 februarie  2011

Curtea de Apel Oradea

Sectia penala si pentru cauze cu minori

Prin sentinta penala nr.241 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Satu Mare, în baza dispozitiilor articolului 332 Cod procedura penala a restituit cauza privind pe inculpatul D.E. trimis în judecata pentru savârsirea infractiunilor de omor deosebit de grav si tâlharie, prevazuta de articolul176 litera b si d Cod penal si articol 211 aliniat 2 litera  b si alinat 2 indice 1 litera c Cod penal, la procurorul de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare în vederea refacerii urmaririi penale.

Trimite întreg dosarul cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare.

În baza art.192 aliniatul 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare au  ramas în sarcina statului.

În baza art.189 Cod procedura penala a dispus virarea din fondul Ministerului Justitiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei, onorariu aparator din oficiu, conform delegatiei nr.1381/2010, pe seama doamnei avocat B.V..

Pentru a pronunta aceasta hotarâre Tribunalul Satu Mare a retinut urmatoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Satu Mare, emis la data de 04.04.2007, în dosar nr.334/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate a inculpatului D.E., pentru savârsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, prevazuta de articolul 176 litera b si d Cod penal si tâlharie, prevazuta de articolul 211 aliniatul 2 litera b si aliniatul 2 ind.1 litera c Cod penal, fapte savârsite în concurs real, conform art.33 litera a Cod penalin.

Prin actul de sesizare al instantei s-au retinut, în esenta, urmatoarele:

La începutul lunii mai 2006, victimele B.I. si concubina sa K.E au cumparat o casa în satul Boghis nr.118 si s-au mutat în sat, unde se ocupau de gospodarie deoarece amândoi erau pensionari. Cei doi concubini obisnuiau sa frecventeze barul din sat si pentru a se împrieteni cu localnicii le plateau de baut consumatorilor din bar.

În seara zilei de 16.05.2006 victimele B.I. si K.E. au plecat din Satu Mare la Boghis cu un autoturism, iar dupa ora 19:00 s-au dus împreuna la barul din sat unde se aflau mai multi consumatori, carora victima B.I. le-a platit de baut.

În jurul orelor 20:00 la bar au venit D.E. însotit de martorul Sofron Dumitru Florin, acestia au baut bere la o masa din bar, astfel ca, pâna la ora 23:00 când s-a închis barul i-au vazut pe victimele B.I. si K.E. platind bautura consumatorilor care intrau în bar si au vazut ca au bani asupra lor.

Înainte de ora 23:00 victimele au plecat spre casa si dupa ce barul s-a închis, inculpatul D.E., barmana D.E. si S.D. au plecat si ei spre casa cu autoturismul lui S.D.

În timp ce se deplasau spre casa au trecut cu masina pe lânga victime, care se deplasau pe jos spre casa. Când au ajuns lânga locuinta inculpatului care locuieste pe str.Cimitirului nr.112 (la 3 case de casa unde locuiau victimele), D.E. a coborât, iar martorii si-au continuat drumul.

În dimineata zilei de 17.05.2006, în jurul orelor 6:30 martorul M.L.I. se îndrepta spre statia de autobuz din centrul satului si când a ajuns în dreptul casei în care locuiau victimele s-a întâlnit cu martorul P.L. Vazând ca pe prispa casei era culcata o persoana au intrat în curte sa vada ce se întâmpla si atunci au vazut ca numita  K.E. zacea moarta si era plina de sânge. Imediat M.I. a anuntat organele de politie care s-au deplasat la fata locului.

La fata locului, echipa de cercetare a constatat ca pe prispa casei, lânga intrare era întinsa cu fata în jos victima K.E., care prezenta urme de lovituri si era murdara cu sânge la nivelul capului si al mâinilor, iar lânga corpul cadavrului se afla o balta de sânge, iar pete de sânge se aflau si pe treptele de la intrarea în casa, pe usa de la intrare în casa. Usa de la intrare în casa era deschisa, nu prezenta urme de fortare. În spatele usii, cazut într-o balta de sânge a fost vazuta victima B.I., care prezenta urme de lovituri la nivelul capului.

Organele de politie au chemat ambulanta, iar victima B.I. a fost transportata la Spitalul Judetean Baia Mare, unde a fost spitalizat pâna la data de 22.07.2006 când a fost transferat la Spitalul Judetean Satu Mare unde la data de 23.07.2006 a decedat.

Din raportul medico-legal de autopsie întocmit de Serviciul Medico-Legal Satu Mare rezulta ca moartea victimei K.E. a fost violenta, ca s-a datorat hemoragiei meningee traumatice si contuziilor cerebrale, consecinta a traumatismului cranio-cerebral acut cu fractura cutiei craniene, leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, pozitia victima-agresor putea fi o pozitie dinamica, initial în ortostatism, apoi victimei cazute la pamânt i-au fost aplicate multiple lovituri la nivelul hemitoracelui drept; alcoolemia a fost 0 gr%o, moartea putând data din noaptea de 16/17.05.2006.

Din raportul medico-legal de autopsie întocmit de Serviciul Medico-Legal Satu Mare rezulta ca moartea lui B.I. a fost violenta, s-a datorat meningitei post traumatice post traumatice si bronho-pneumoniei consecutive traumatismului cranio-cerebral cu fractura cu înfundare a stâncii temporale stângi si contuziei cerebrale extinse; leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente cu suprafata mica de impact, moartea se datoreaza din 23.07.2006; pozitia victima agresor a putut fi initial în ortostatism referitor la leziunile de la nivelul craniului, apoi victimei cazute la pamânt i-au fost aplicate loviturile de la nivelul hemitoracelui stâng.

În urma investigatiilor efectuate, organele de urmarire penala au ajuns la concluzia ca autor al faptelor este inculpatul D.E., având în vedere ca acesta locuieste în  apropierea casei unde locuiau victimele, ca în seara zilei de 16.05.2006 inculpatul a vazut victimele la bar si având asupra lor bani, precum si a faptului ca între declaratiile inculpatului si a bunicii sale H.O. exista contradictii esentiale.

Astfel, inculpatul D.E. a declarat ca dupa ce a ajuns acasa a discutat cu bunica lui, a mâncat, s-a uitat la TV si apoi s-a culcat, în timp ce martora H.O. a declarat ca nu stie la ce ora a venit nepotul ei acasa în noaptea de 16.05.2006, deoarece ea dormea.

Pentru acest motiv, la 17.05.2006, Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare a cerut Tribunalului Satu Mare autorizarea efectuarii unei perchezitii domiciliare la locuinta martorei H.O. Cererea a fost admisa, Tribunalul Satu Mare autorizând efectuarea perchezitiei.

La data de 18.05.2006 organele de politie au efectuat o perchezitie domiciliara la locuinta martorei H.O., ocazie cu care, sub cotetul de porci situat în curte, a fost gasita o borseta în care s-au gasit pasaportul victimei B.I., xerocopie de pe certificatul de nastere al victimei B.I., pasaportul victimei K.E., permis de conducere al victimei si livretul militar B.I. si alte acte apartinând victimelor.

Cu acelasi prilej, din curtea locuintei a fost ridicat de organele de politie si un topor cu coada din lemn de 73 cm lungime, lama de 17 cm si lungimea taisului de 7,5 cm, topor care a fost gasit lânga cotetul de pasari.

Cu privire la obiectele gasite ascunse sub cotetul de pasari, apartinând victimelor, inculpatul D.E. a declarat ca nu cunoaste provenienta acestora si nu stie în ce împrejurari au ajuns acestea sub cotet.

Inculpatul a negat cu consecventa ca el ar fi autorul faptelor.

Pentru aceste motive, prin Ordonanta din 23.08.2006, Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare a dispus efectuarea  unei expertize genetice a urmelor biologice ridicate de la fata locului si de la locuinta inculpatului, expertiza solicitata Institutului de Criminalistica Bucuresti.

Din raportul de expertiza biocriminalistica nr. 211257/30.01.2007 întocmita de Institutul de Criminalistica Bucuresti, a rezultat printre altele ca, proba 5: topor ridicat din locuinta inculpatului D.E., coletul nr. 7 microurma U5 (sânge), un profil genetic identic cu cel al  probei biologice de referinta recoltata de la victima K.E.

Frecventa de regasire a profilului genetic al ADN extras din urma U5 identic cu cel obtinut din proba de referinta recoltata de la victima K.E. este de 4,05 x 10¯¹³, grupul proportional în care acest profil este unic este de 2.470.000.000.000 indivizi.

În cursul urmaririi penale, inculpatul D.E. a fost de acord sa se supuna unui test cu tehnica poligraf.

Din raportul de constatare tehnico-stiintifica întocmit de Laboratorul de detectie a comportamentului simulat al Inspectoratului de Politie al Judetului Maramures, au rezultat urmatoarele concluzii:

Pentru raspunsurile numitului D.E. la întrebarile relevante ale cauzei în traseele diagramelor poligraf s-au evidentiat modificari psihologice ale reactivitatii emotionale cu o intensitate si reflectare diferentiata în cele cinci canale de înregistrare a parametrilor fiziologici, fara a se putea stabili o corelatie certa între efectul întrebarilor formulate si reactivitatea emotionala a subiectului.

Pe tot parcursul urmaririi penale inculpatul D.E. a negat ca el ar fi autorul faptei si nu stie în ce împrejurari au ajuns sub cotetul lui de porci borseta cu actele apartinând victimelor si bunuri ale victimelor.

Fiind audiat la data de 28.02.2007, inculpatul D.E. a sustinut în continuare ca nu el este autorul omorului si nu stie în ce împrejurari au ajuns bunurile victimelor sub cotetul de porci de la domiciliul lui.

Cu privire la toporul pe care s-au identificat probe biologice care apartin victimei K.E., inculpatul D.E. a declarat ca toporul apartine familiei sale, dar nu-si poate explica prezenta urmelor biologice apartinând victimei K.E. pe toporul care a fost ridicat din curtea sa.

S-a retinut în rechizitoriu, ca fata de probele indubitabile, inculpatul D.E. este autorul faptelor.

Martora H.O. - bunica inculpatului a fost audiata de trei ori în cursul urmaririi penale, pe datele de 17.05.2006, 18.07.2006 si 21.02.2007.

În primele doua declaratii, martora a declarat ca nu stie la ce ora a venit acasa nepotul ei, întrucât a fost obosita dupa munca câmpului si dormea când a sosit acasa nepotul ei si nu stie ce a facut dupa ce a ajuns acasa si, daca acesta era sau nu beat ori sub influenta bauturilor alcoolice.

La audierea din 21.02.2007, martora a declarat ca era treaza când nepotul ei D.E. a venit acasa, acesta era beat, i s-a facut rau si a iesit în curte unde a vomat, dupa care a intrat în casa si s-a culcat, iar pe parcursul noptii nu l-a auzit sa fi iesit din casa.

Fata de celelalte doua declaratii, aceasta ultima declaratie a bunicii inculpatului a fost înlaturata întrucât nu este corespunzatoare adevarului.

K.K.C.H.E. în calitate de fiica a victimei B.I.  si întretinator al victimei K.E. a suportat cheltuielile de înmormântare a celor doua victime, cheltuieli care se ridica la suma totala de 4000 lei, suma cu care s-a constituit parte civila.

SPITALUL JUDETEAN BAIA MARE s-a constituit parte civila cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea în spital a victimei B.I. în perioada  17.05.2006-30.06.2006.

SPITALUL JUDETEAN SATU MARE s-a constituit parte civila în cauza cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea în spital a victimei B.I. pe perioada 30.06.2006 - 23.07.2006.

Faptele inculpatului D.E. constând în a patrunde fara drept, pe timp de noapte în curtea si apoi în locuinta victimelor B.I. si K.E., de a le aplica acestora lovituri la nivelul capului si al membrelor, urmare a carora victima K.E. a decedat pe loc, iar victima B.I. a decedat la  23.07.2006 si apoi de a fura din locuinta acte, bani, bunuri - constituie infractiunile de: omor deosebit de grav prevazuta si pedepsita de articolul 176 litera  b si d Cod penal; tâlharie, prevazuta si pedepsita de articolul 211 aliniatul 2 litera  b si 2 indice 1 litera  c Cod penalin.

Faptele retinute s-au stabilit prin: proces verbal de începere a urmaririi penale, plângere penala, proces verbal de cercetare la fata locului, declaratia partii civile, dispozitia efectuarii autopsiei, raportul medico-legal, planse foto, cheltuieli spitalizare, alte cheltuieli, declaratiile inculpatului, expertize criminalistice, declaratii martori, proces verbal de identificare si ridicare de corpuri delicte, cazier judiciar, masuri procesuale, expertiza psihiatrica, delegatii aparatori, proces verbal de prezentare material de urmarire penala.

Fata de inculpatul D.E., actiunea penala a fost pusa în miscare prin ordonanta din 18.05.2006, fiind luata masura arestarii preventive pe perioada 18.05.2006-15.08.2006, 28.02.2007-05.03.2007.

Prin sentinta penala nr. 368/09.09.2008 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 750/83/2007, s-a dispus achitarea inculpatului D.E. de sub acuzatia savârsirii infractiunilor de omor deosebit de grav si tâlharie, în temeiul dispozitiilor articolului 11 punctul 2 litera  a raportat la articolul 10 litera  c Cod procedura penala.

Prin decizia penala nr.17/A/12.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 1750/83/2007 a fost respins ca nefondat apelul penal formulat de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare, cu consecinta mentinerii în întregime a sentintei penale nr. 368/2008 a Tribunalului  Satu Mare.

Prin decizia penala nr. 363/02.02.2010 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, în dosar nr. 1750/83/2007 a fost admis recursul formulat de catre Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea, a fost casata decizia penala nr. 17/2009 a Curtii de Apel Oradea si sentinta penala nr. 368/2008 a Tribunalului Satu Mare si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, respectiv la Tribunalul Satu Mare.

Prin aceeasi hotarâre au fost mentinute actele procedurale îndeplinite în fata primei instante pâna la termenul din 02.09.2008.

În cuprinsul acestei decizii s-au retinut urmatoarele:

Examinând legalitatea si temeinicia solutiilor pronuntate de instanta de fond si de instanta de apel, Înalta Curte a constatat critica formulata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea ca fiind fondata, pentru urmatoarele motive:

1. Primul caz de casare cu trimitere este cel avut în vedere de Înalta Curte prin prisma dispozitiilor articolului 3859 aliniatul 1 pct. 8 Cod procedura penala (când nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului în cazurile si în conditiile prevazute de dispozitiile articolului1 si 2 Cod procedura penala).

În speta de fata asa cum rezulta din raportul medico-legal psihiatric nr. 1015.IV.100 a Serviciului medico-legal Satu Mare s-a efectuat o expertiza medico-legala asupra inculpatului, stabilindu-se diagnosticul ca inculpatul D.E. prezinta tulburari de personalitate de tip antisocial si ca discernamântul sau este pastrat raportat la învinuirile ce i se aduc. Având în vedere si dispozitiile articolului 117 aliniatul 2 Cod procedura penala (..." instanta de judecata dispune internarea inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de politie "), Înalta Curte a constatat ca raportul de expertiza medico-legala nu a fost realizat cu internarea inculpatului D.E. pe timpul necesar, pentru a se putea pune diagnosticul clar si care sa reflecte realitatea.

Pentru  acest motiv de casare, cauza a fost trimisa la instanta de fond, pentru a se administra si efectua aceasta proba, în conditiile prevazute de dispozitiile articolului 117 aliniatul 2 Cod procedura penala, adica internarea inculpatului D.E. în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice.

2. Înalta Curte a constatat ca este aplicabil si cazul de casare prevazut de dispozitiile articolului 3859 aliniatul 1 punctul 10 Cod procedura penala (...instanta nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate...) Astfel, pata de sânge de pe bluza inculpatului nu a fost exploatata în nici un mod, trebuind sa se dispuna efectuarea unei expertize care sa clarifice cui apartinea aceasta pata de sânge.

3. Al treilea motiv de casare se refera la faptul ca prezentarea materialului de urmarire penala s-a facut pe data de 28 februarie 2007 în conditii nelegale, deoarece procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala nu este semnat de aparator si nici nu se mentioneaza numele aparatorului din oficiu, desi dupa prezentarea materialului de urmarire penala semnând prim-procurorul adjunct si inculpatul la rubricile respective, la rubrica aparator nu se semneaza, sar dupa ce se fac în continuare mentiunile ca inculpatul urmeaza sa fie trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav si tâlharie apar pe lânga semnaturile prim-procurorului adjunct si ale inculpatului, la rubrica aparator, o semnatura indescifrabila.

4. Un alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare este si acela ca rechizitoriul întocmit pe data de 4 aprilie 2007 nu a fost confirmat de primul-procuror, iar instanta de fond, trebuia conform deciziei nr. 9 din data de 18 februarie 2008 a înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, sa solicite o confirmare din partea prim-procurorului .

Potrivit articolului 264 aliniatul 1 din Codul de procedura penala, rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.

Anterior modificarilor aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2006, rechizitoriul trebuia întocmit de procurorul care a supravegheat urmarirea penala si dispozitia sa de trimitere în judecata producea efecte juridice, ca regula generala, fara ca actul sau sa mai fie supus avizarii procurorului ierarhic superior. De la aceasta regula existau doua exceptii, în care rechizitoriul era supus confirmarii organului ierarhic superior.

Astfel, dispozitiile articolului 209 aliniatul 5 din Codul de procedura penala prevedeau ca, atunci când urmarirea penala era efectuata de procuror, rechizitoriul trebuia supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar când urmarirea penala era realizata de acesta, atributia confirmarii revenea procurorului ierarhic superior.

A doua situatie era prevazuta în articolul 264 aliniatul 2 din Codul de procedura penala. Potrivit acestui text de lege, când rechizitoriul era întocmit de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza în fond, acesta era supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante.

În ambele ipoteze, confirmarea rechizitoriului, care este actul de sesizare a instantei, reprezenta o ratificare a acestuia, iar neconfirmarea lui în cazurile aratate mai sus atragea sanctiunea nulitatii absolute, daca neregularitatea actului de sesizare nu putea fi înlaturata de îndata si nici prin acordarea unui termen.

Or, ca efect al modificarilor aduse prin actele normative mentionate, dispozitiile articolului 209 aliniatul 5 si articolului 264 aliniatul 2 din Codul de procedura penala au fost abrogate, astfel ca, în reglementarea actuala, singurele dispozitii care se refera la emiterea rechizitoriului, ca act procedural de sesizare a instantei, sunt cele ale articolului 264 din Codul de procedura penala. În acest sens, este de observat ca, prin noile reglementari, s-a eliminat confirmarea rechizitoriului de catre procurorul-sef în cauzele în care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, apreciindu-se ca fiind o masura de control si o ingerinta din partea conducatorului parchetului, în conditiile în care nu are atributii privind întocmirea actelor de urmarire penala, asa cum rezulta din expunerea de motive la Legea nr. 356/2006.

Asa fiind, s-a impus a se consta ca, în aceasta materie, institutia confirmarii a fost înlocuita cu institutia verificarii, încât implicarea procurorului ierarhic superior este limitata în prezent la competenta de a verifica rechizitoriul, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, în conformitate cu prevederile alineatului 3 al articolului 264 din Codul de procedura penala. Activitatea de verificare se poate finaliza prin identificarea unor carente de legalitate sau/si temeinicie ori, dimpotriva, cu concluzia deplinei conformitati a rechizitoriului cu cerintele de temeinicie /legalitate.

Este adevarat ca, potrivit articolului 264 aliniatul 4 din Codul de procedura penala, "daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea îl înainteaza instantei competente, împreuna cu dosarul cauzei".

Dar, neprevederea expresa în legea procesuala a formei care trebuie sa o îmbrace actul procesual al verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului, nu poate înlatura obligativitatea mentionarii explicite a verificarii. De altfel, nici dispozitiile procedurale anterioare nu prevedeau modalitatea în care trebuia consemnata în scris confirmarea rechizitoriului de catre prim-procuror. Cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se facea prin mentiune expresa pe rechizitoriu, cu semnarea si parafarea de catre prim-procuror a rechizitoriului supus confirmarii.

Or, îndeplinirea procedurii de verificare prevazute în articolul 264 aliniatul 3 din Codul de procedura penala nu trebuie sa fie echivoca si nici nu poate fi considerata ca ar rezulta implicit din semnarea unei adrese de înaintare a dosarului, cât timp rechizitoriului îi lipseste mentiunea privind verificarea lui sub aspectul legalitatii si al temeiniciei. Adresa de înaintare semnata de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondenta între autoritatile judiciare, sesizarea instantei neputând fi decât efectul rechizitoriului, care trebuie sa cuprinda dispozitia de trimitere în judecata si mentiunea verificarii acestuia sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre prim-procurorul parchetului. Lipsa verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului invalideaza sesizarea instantei, aceasta fiind facuta cu încalcarea unor dispozitii legale esentiale.

Pe de alta parte, în articolul 300 aliniatul 1 din Codul de procedura penala se prevede ca "instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfatisare, regularitatea actului de sesizare". Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod vadit ca instanta, constatând neregularitatea actului de sesizare, sub aspectul lipsei mentiunii referitoare la verificarea rechizitoriului cu privire la legalitate si temeinicie, în conditiile articolului 300 aliniatul 2 din Codul de procedura penala, trebuie sa dispuna înlaturarea ei, dupa caz, fie de îndata, fie prin acordarea unui termen.

5. Al cincilea motiv de casare se refera la faptul ca în apel, inculpatul D.E. nu a fost audiat, desi audierea sa era obligatorie, conform dispozitiilor articolului 378 aliniatul 11 Cod procedura penala, deoarece a fost achitat de instanta de fond. Astfel au fost încalcate aceste dispozitii legale de catre instanta de apel.

6. Ultimul motiv de casare este acela care prevede ca instantele inferioare au judecat cauza cu lipsa referatului de evaluare.

De fapt, acest referat de evaluare a fost trimis Înaltei Curti în urma solicitarii facute de instanta suprema si atasat la dosar.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Satu Mare, în baza deciziei penale nr. 363/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, la data de 19.07.2010, sub dosar cu nr. de mai sus.

Dupa ce rechizitoriul a fost confirmat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, conform articolului 264 aliniatul 3 Cod procedura penala de catre Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Satu Mare, la data de 01.10.2010, la termenul de judecata din data de 12.10.2010, instanta a pus în discutie, din oficiu, aplicabilitatea dispozitiilor  articolului 332 Cod procedura penala.

Deliberând doar asupra incidentei dispozitiilor articolului 332 Cod procedura penala, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor articolului 332 aliniatul 2 Cod procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Aceste dispozitii au fost introduse în Codul de procedura penala, ca urmare a modificarii aduse textului articolului 332 Cod procedura penala, prin Legea nr. 356/2006. Anterior acestor modificari, titlul marginal al articolului 332 era "Cercetarea penala efectuata de un organ necompetent" si reglementa un singur caz de restituire pentru refacerea urmaririi penale si anume acela al cercetarii efectuate de un organ necompetent, care a fost reluat si în actuala reglementare, în aliniatul 1 al articoluluicolul332 Cod procedura penala.

Chiar si mai înainte de modificarile aduse articolului 332 Cod procedura penala, prin care au fost extinse cazurile în care se poate dispune restituirea pentru refacerea urmaririi penale, în jurisprudenta în mod constant s-a decis ca o asemenea masura se ia ori de câte ori se constata ca urmarirea penala s-a desfasurat cu încalcarea legii, avându-se în vedere atât dispozitiile legale sanctionate cu nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita în nici un mod, cât si cele sanctionate cu nulitatea relativa, daca vatamarea produsa nu poate fi înlaturata în alt mod (Gr.Theodoru, L.Moldovan, Drept procesual penal, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, p.257.)

În acelasi sens s-a decis si prin Decizia de îndrumare nr. 3/1972 de catre Plenul Tribunalului Suprem, publicata în Culegere de decizii pe anul 1972, p. 72 si respectiv în Decizia nr. 912/1992 a Curtii Supreme de Justitie, publicata în Revista "Dreptul" nr. 3/1993, p. 91, unde se arata ca se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale atunci când se constata lipsa aparatorului la prezentarea materialului de urmarire penala unui inculpat minor sau arestat ori militar în termen, sau neefectuarea anchetei sociale în cursul urmaririi penale în cauzele cu infractori minori ori nerespectarea  prevederilor referitoare la ascultarea învinuitului arestat în prezenta aparatorului.

În cauza, urmarirea penala s-a efectuat cu încalcarea legii. Astfel, asa cum s-a retinut si prin decizia penala nr. 363/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, prin care au fost casate hotarârile pronuntate în prima instanta si în apel, în primul ciclu procesual, au fost încalcate dispozitiile  articolului 117 aliniatul 1 si 2 Cod procedura penala, privind efectuarea obligatorie a expertizei psihiatrice si respectiv dispozitiile  articolului 250 raportat la articolul 197 aliniatul 2 Cod procedura penala, privind prezentarea materialului de urmarire penala.

Potrivit dispozitiilor  articolului 117 aliniatul 1 si 2 Cod procedura penala, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav; expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate, iar în vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar.

Potrivit dispozitiilor articolului 28 aliniatul 1 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si altor lucrari medico-legale, aprobate prin Ordinul nr.1134/C/25.05.2000 al Ministerului Justitiei si nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei (publicat în M.Of. nr. 459/2000), expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, în cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisie si 2 medici psihiatri.

În cauza, expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1015.IV.100 a fost efectuata cu nesocotirea acestor dispozitii legale, respectiv fara internarea inculpatului D.E. si fara ca din comisie sa faca parte doi experti psihiatri, examinarile si apoi lucrarea medico-legala fiind efectuata de catre medicul legist împreuna cu un medic psihiatru.

Cât priveste prezentarea materialului de urmarire penala, din procesul verbal din dosarul de urmarire penala si care este datat 28.02.2007, rezulta ca desi inculpatul D.E. a fost arestat preventiv în cauza din data de 18.05.2006 pâna la data de 15.08.2005 si de la data de 28.02.2007 pâna la data de 05.03.2007, prezentarea materialului de urmarire penala a avut loc în aceeasi zi în care inculpatul a fost arestat preventiv pentru a doua oara, fara a fi asistat, cu aceasta ocazie, de catre un aparator ales sau desemnat din oficiu, desi acest lucru era obligatoriu, potrivit dispozitiilor articolului 171 aliniatul 2 Cod procedura penala, de pe procesul verbal lipsind semnatura aparatorului.

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat ca urmarirea penala în cauza a fost efectuata cu încalcarea prevederilor legale sanctionate cu nulitatea absoluta, potrivit dispozitiilor articolului 197 aliniatul 2 Cod procedura penala (referitor la asistenta inculpatului) dar si cu nulitate relativa, potrivit dispozitiilor  articolului 197 aliniatul 4 Cod procedura penala (referitor la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice), motiv pentru care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmaririi penale.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal,  a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea acestuia, casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei la Tribunalul Satu Mare pentru a proceda la solutionarea pe fond a cauzei, întrucât, în mod nelegal, instanta de fond s-a desesizat si a dispus restituirea cauzei la procuror.

În motivele de recurs depuse la dosar si sustinute oral în sedinta publica din 01.02,2011, procurorul a învederat instantei de control judiciar ca niciunul din motivele invocat de catre instanta de fond nu pot conduce la aplicarea dispozitiilor articolului 332 Cod de procedura penala, respectiv s-a sustinut ca:

a) nu corespunde realitatii împrejurarea ca inculpatul D.E. nu a fost asistat de avocat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, deoarece la 04.04.2007, procurorul a prezentat inculpatului întreg materialul de urmarire penala în prezenta av. Ungur Serban, care a si semnat procesul verbal - fila 119;

b) efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice fara internarea inculpatului nu se regaseste printre cazurile expres prevazute de în dispozitiile articolului 332 aliniatele 1, 2 Cod de procedura penala, care îndrituiesc instanta sa pronunte o hotarâre de restituire a cauzei la procuror.

Verificând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, cât si din oficiu, conform prevederilor articolului 3566 aliniatul 2 Cod de procedura penala si articolului 38514  Cod de procedura penala, curtea a constatat  ca aceasta este nelegala si netemeinica, iar recursul formulat de parchet este întemeiat si, în consecinta, în baza dispozitiilor articolului 38515  punctul 2 litera c Cod penal cu referire la articolul 38518  aliniatul 1 Cod penal, a fost  admis, s-a casat  în integralitate hotarârea recurata si s-a trimis  cauza la instanta de fond - Tribunalul Satu Mare, pentru a pronunta o solutie pe fondul cauzei.

Hotarârea pronuntata în cauza este nelegala.

Din actele si lucrarile aflate la dosar rezulta ca, prin rechizitoriul din 04.04.2007 emis în dosarul nr. 334/P/2006 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului D.E. pentru învinuirea savârsirii infractiunii prevazuta de articolul 176 literele b, d Cod penal si articolul 211 aliniatele 2 litera b si aliniatul 21 litera c Cod penal cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penalin.

Inculpatul a fost arestat preventiv de la 18.05.2006 - încheierea de arestare preventiva nr. 64/18.05.2006 a Tribunalului Satu Mare pâna la 15.08.2006 si de la 28.02.2007 pâna la 05.03.2007 - încheierea penala nr. 21/I/R/05.03.2007 a Curtii de Apel Oradea.

Parchetul a retinut, în esenta, ca în  noaptea de 16/17.05.2006, inculpatul a intrat fara drept în curtea si locuinta victimelor K.E. si B.I., carora le-a aplicat multiple lovituri soldate cu decesul acestora, dupa care a sustras din casa o borseta în care se aflau mai multe acte, documente si pasapoartele celor doua persoane.

Prin sentinta penala nr. 368/P din 09.09.2008 a Tribunalului Satu Mare (dosar nr. 1750/83/2007) s-a dispus achitarea inculpatului D.E. în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera c Cod penal pentru omor deosebit de grav, prevazut de articolul 176 literele b, d Cod penal si tâlharie, prevazuta de articolul 211 aliniatul 2 litera b si aliniatul 21 litera c Cod penal .

Hotarârea instantei de fond a fost mentinuta prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet de catre Curtea de Apel Oradea (decizia penala nr. 17/A/12.02.2009 pronuntata în dosarul susmentionat ).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea, iar prin decizia penala nr. 363 din 02.02.2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala s-a admis recursul formulat de parchet, s-au casat decizia si sentinta atacate si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, dispunându-se totodata mentinerea actelor procedurale îndeplinite în fata primei instante pâna la 02.09.2008.

În considerentele deciziei de casare s-au invocat sase motive de casare a hotarârii recurate, respectiv:

1. raportul de expertiza medico-legala s-a efectuat fara internarea inculpatului D.E. pentru a se putea pune un diagnostic clar, care sa reflecte realitatea, motiv pentru care instanta de fond va administra si efectua aceasta proba în conformitate cu prevederile articolului 117 aliniatul 2 Cod de procedura penala;

2. pata de sânge de pe bluza inculpatului nu a fost expertizata pentru a se clarifica cui apartine sângele impregnat în materialin.

3. prezentarea materialului de urmarire penala s-a facut la 28.02.2007 în conditii nelegale, întrucât procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala nu este semnat de avocat, iar dupa ce s-au facut mentiunile ca inculpatul urmeaza sa fie trimis în judecata pentru infractiunea de omor deosebit de grav si tâlharie apare o semnatura indescifrabila la rubrica aparator;

4. rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procuror, iar instanta trebuie sa se conformeze deciziei nr. 9/18.02.2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite;

5. inculpatul D.E. nu a fost audiat în fata instantei de apel, desi era obligatoriu conform articolului 378 aliniatul  11  Cod de procedura penala;

6. instanta de fond si apel nu au dispus efectuarea în cauza a unui referat de evaluare, referat cerut de Înalta Curte de Casatie si Justitie si atasat la dosar (fila 61 dosar ICCJ).

Cauza a fost înregistrata la Tribunalul Satu Mare la 19.07.2010 sub nr. 6737/83/2010.

Instanta de fond, la cel de-al doilea termen de judecata (12.10.2010) a pronuntat hotarârea atacata în prezenta cauza, respectiv în temeiul prevederilor articolului 332 Cod de procedura penala a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare.

Instanta de fond a aratat în motivarea hotarârii atacate ca rechizitoriul a fost confirmat la data de 01.10.2010 de catre prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Satu Mare, dupa care a pus în discutia partilor incidenta dispozitiilor articolului 332 Cod de procedura penala, întrucât urmarire penala s-a efectuat cu încalcarea legii, fiind nesocotite prevederile articolului 117 aliniatele 1,2 Cod de procedura penala si articolului 250 Cod de procedura penala, ceea ce atrage nulitatea absoluta a urmaririi penale, potrivit articolului 197 aliniatul 2 Cod de procedura penala (cât priveste asistenta inculpatului), respectiv nulitatea relativa, prevazuta de articolul 197 aliniatul 4 Cod de procedura penala (cât priveste efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice).

Instanta de fond a nesocotit prevederile articolului 38518 aliniatul 1 Cod de procedura penala.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a casat hotarârile instantei de fond si apel, iar în temeiul articolului 38518 aliniatul 1 Cod de procedura penala a dat indicatii instantei de rejudecare în ceea ce priveste modul în care trebuie solutionata cauza. Aceste indicatii sunt obligatorii, în masura în care situatia ramâne cea avuta în vedere la solutionarea recursului.

În speta, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a aratat în considerentele hotarârii care sunt motivele ce duc la casarea hotarârii atacate, indicând 6 cauze pentru care se impune rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, iar Tribunalul Satu Mare trebuia sa se conformeze hotarârii instantei de recurs si sa continue cercetarea judecatoreasca în cauza (prin decizia de casare s-au mentinut actele procedurale îndeplinite pâna la 02.09.2008 de catre Tribunalul Satu Mare) în lumina indicatiilor primite. Probele ce urmeaza a fi administrate la instanta de fond nu pot fi altele, decât cele aratate prin decizia de casare. Doar în situatia în care din probele administrate rezulta o alta stare de fapt sau încadrarea juridica, instanta de rejudecare trebuie sa solutioneze cauza potrivit acestor probe, nemaioperând indicatia obligatorie, deoarece situatia de fapt nu mai este cea avuta în vedere la momentul la care s-a solutionat recursul de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala.

Obligativitatea indicatiilor instantei de recurs decurge din principiul ierarhizarii instantelor în cadrul cailor de atac de reformare, care face ca instanta superioara sa poata reforma si schimba solutia data de prima instanta si/sau de apel.

Indicatiile instantei de control judiciar, date instantei de fond, privind chestiunile de drept (ce rezida în refacerea unor acte procesuale sau procedurale, de pilda, punctul 1 din decizia nr. 363/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala), trebuie aduse la îndeplinire. Atâta timp cât instanta de fond nu a administrat noi probe, astfel ca nu este posibila schimbarea situatiei de fapt la acest moment,  Tribunalul Satu Mare nu poate refuza aducerea la îndeplinire a indicatiilor date de instanta de recurs.

Din considerentele deciziei de casare, curtea constata ca Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond si pentru chestiuni de fapt, indicând probe ce trebuie administrate (a se vedea punctele 2, 5 din decizia penala nr. 3638/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala). Indicatiile privind administrarea probelor sunt obligatorii, instanta de fond având datoria de a reaudia inculpatul, de a expertiza pata de sânge de pe îmbracamintea inculpatului, de a efectua o noua expertiza medico-legala psihiatrica cu respectarea dispozitiilor legale în materie, etc. Daca instanta de fond  va constat ca unele probe indicate nu mai pot fi efectuate, exercitându-si rolul activ va administra alte probe, în vederea lamuriri acelorasi fapte si împrejurari.

Instanta de fond a încalcat prevederile articolului 38519 Cod de procedura penala.

Cât priveste limitele rejudecarii este de reliefat ca, fata de temeiurile de casare invocate în considerentele hotarârii instantei de recurs (articolul 3859 punctele 8, 10 Cod de procedura penala), instanta de fond trebuie sa procedeze la judecarea cauzei tinând seama de motivele de casare,

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a marcat momentul din care trebuie sa se reia judecata la instanta de fond, cu respectarea întocmai a prevederilor articolului 38517 combinat cu articolul 383 aliniatul 3 Cod de procedura penala,  invocând în dispozitivul deciziei ca ultimul act de procedura ramas valabil da la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul este cel întocmit la 02.09.2008.

Prin urmare, probele administrate pâna la 02.09.2008 de catre instanta de fond îsi mentin valabilitatea, urmând sa se desfasoare o cercetare judecatoreasca pentru probele indicate de instanta de recurs, eventual si alte probe a caror necesitate ar rezulta din cercetare, dupa care se desfasoara dezbaterile judiciare.

Instanta de fond nu are dreptul sa cenzureze regularitatea investirii sale prin decizii de casare, cum gresit a procedat, în cauza dedusa judecatii.

În consecinta, având în vedere ca instanta de fond nu s-a conformat deciziei de casare, desesizându-se si trimitând dosarul cauzei la parchet, conform articolului 332 Cod de procedura penala, facând abstractie de limitele care decurg din temeiurile care au atras casarea hotarârii, curtea de apel va admite recursul formulat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Satu Mare, va casa în totalitate hotarârea atacata si va trimite dosarul instantei de fond - Tribunalul Satu Mare, pentru continuarea cercetarii judecatoresti, cu respectarea întocmai a indicatiilor deciziei nr. 363/2010 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.

Domenii speta

Spete similare