Asigurări sociale.

DOMENIU Pensii.

Asigurări sociale. Eşalonarea plăţii indemnizaţiei reparatorii prevăzută de Legea 341/2004 prin act normativ cu caracter special

Întrucât drepturile în favoarea recurentului-reclamant au fost stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr.341/2004, eşalonarea drepturilor restante pentru perioada 01.12.2004 – iunie 2010 a avut loc în temeiul OUG nr.53/2010.

Prin urmare, OUG nr.53/2010 este normă specială care derogă de la dispoziţiile legale de drept comun.

Aplicând norma de drept la starea de fapt, prin interpretarea dispoziţiilor art. 2 al OUG nr.53/2010, luna în care s-a solicitat efectuarea plăţii acestor indemnizaţii este luna august, lună în care OUG nr.53/2010 era deja în vigoare şi stabilise eşalonarea plăţilor restante în conformitate cu prevederile art. 3 din acelaşi act normativ.

Legiuitorul a stabilit şi pentru alte tipuri de creanţe şi alţi creditori acelaşi mecanism al eşalonării plăţilor pe care statul, prin diverse instituţii şi autorităţi publice le datorează, un interval de timp mai mare decât cel prevăzut de OUG nr.53/2010, iar Curtea Constituţională a statuat că un astfel de act normativ (OUG nr.71/2009) este conform cu Constituţia României. ( Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale - Decizia civilă nr.4195/ 21 iunie 2012)

-art.2 din OUG nr.53/2010

Constată că prin sentinţa civilă nr.2350 din data de 12  martie 2012, Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII a  Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a dispus următoarele:

Respinge acțiunea formulata de  PT în contradictoriu cu paratele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti si Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit certificatului de revoluţionar seria … nr. ….. din 18.02.2010 reclamantul este deţinător al titlului de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite.

In baza prevederilor art.4 alin.4 din Lega 341/2004, reclamantul a solicitat prin cererea şi dosarul depuse la data de 04.05.2010 acordarea unei indemnizaţii lunare reparatorii conform legii.

In urma examinării cererii şi a documentelor aflate la dosar a fost admisă cererea şi prin Decizia nr. 2.... din 24.06.2010, emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, i-au fost stabilite drepturile lunare începând cu data de 01.12.2004 până în luna 06. 2010. Acestei decizii îi este ataşată o anexă care face parte integrantă din decizie, anexă care prezintă evoluţia cuantumurilor drepturilor stabilite în baza Legii 341/2004 în funcţie de salariul mediu brut, pentru a se putea face actualizarea acestor sume din oficiu de către Casa teritorială de pensii.

Pana în prezent aceste drepturi nu au fost plătite, parata invocând aplicarea  OUG 53/2010.

Analizând acest act normativ, instanţa de fond a constatat că el dispune eşalonarea plăţii indemnizaţiilor restante pe o perioadă de 3 ani.

Potrivit art.2 din OUG nr.53/2010, indemnizaţiile restante sunt cele aferente intervalului luna următoare depunerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar (adică decembrie 2004 in cazul reclamantului) – data depunerii cererii de plata.

Rezultă deci că la stabilirea caracterului restant al unei indemnizaţii contează perioada pentru care se plătesc indemnizaţiile şi nu perioada în care se plătesc.

Cum indemnizaţiile pretinse de reclamant sunt aferente perioadei 01.12.2004-30.06.2010, rezultă că ele sunt restante în înţelesul art.2 din OUG nr.53/2010, neputând fi plătite decât potrivit eşalonării stabilite de legiuitor.

Singurele indemnizaţii a căror plată nu a fost eşalonată sunt cele curente, adică cele aferente lunii iulie 2010, august 2010, etc.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurentul PT, criticând sentinţa civilă recurată pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

Prin sentinţa nr. 2350/12.03.2012, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la  îndeplinirea obligaţiei de plată ce i-a fost stabilită în temeiul Legii 341/2004, prin Decizia nr. 2… din 24.06.2010.

La soluţionarea cererii, instanţa de fond nu se pronunţă cu privire la aplicarea principiului neretroactivităţii legii, deşi a constat că aceste drepturi băneşti nu au fost achitate, la dosar nefiind depuse dovezi care să ateste efectuarea plăţii, pârâta invocând aplicarea OUG 53/2010, ordonanţă care am arătat noi, nu este aplicabilă în speţă, conform principiului neretroactivităţii legii, ca urmare a faptului ca a intrat în vigoare după emiterea Deciziei.

 În fapt, prin Decizi menţionată i-au fost stabilite drepturi lunare începând cu data de 01.12.2004 până în 12.06.2010. Neplata acestor drepturi stabilite prin lege a fost constatată şi de instanţa de fond.

Ca temei de drept, a invocat recurentul  prevederile art. 1073 C.civ. şi art. 1088-1090 C. civ.

Având în vedere că aceste drepturi băneşti sunt stabilite în baza Legii, că a fost emisă Decizia din 24.06.2010 şi că obligaţia de plată nu a fost îndeplinită, consideră că principiul enunţat în art. 1073 C.civ care prevede că, „creditorul poate solicita îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare", este incident în cazul neexecutării oricărei obligaţii, indiferent de izvorul acesteia, deci şi în speţa de faţă.

Suma de 98.596,28 lei reprezintă suma totală a indemnizaţiilor reparatorii lunare, fără dobânzi şi penalităţi  stabilite potrivit legii, începând cu luna decembrie 2004 până în luna iunie 2010, aşa cum se regăsesc în Anexa ce face parte integrantă din decizie, anexă ataşată la dosar.

Această sumă urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda aferentă de la data de 24.06.2010, data emiterii deciziei şi a naşterii obligaţiei pecuniare neexecutate, până la efectuarea plăţii conform art. 1088-1090 C. civ..(…)

OUG 53/25.06.2010, a cărei aplicare se invocă, nu prevede că se aplica  Deciziilor caselor teritoriale de pensii anterioare intrării în vigoare a legii, în  acest sens neexistând nici un Ordin de aplicare al Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau vreo Hotărâre de Guvern.

Art.5 din OUG prevede aplicarea asupra cererilor de preschimbare a ea certificatelor de revoluţionar nesoluţionate până pe 25.06.2010 de

Secretariatul de  Stat pentru Problemele Revoluţionarilor,  nicidecum,  la Deciziile caselor locale de pensii deja emise. 

Cu privire la cel de-al doilea motiv de neaplicare în speţă a OUG  nr.53/ 2010 invocat de recurent, referitor la incidenţa principiului neretroactivităţii legii în speţă, instanţa de fond a omis să se pronunţe deşi acesta l-a invocat în  repetate rânduri, prin cererea de chemare în judecată, prin precizările  scrise, depuse şi reluat apoi în notele scrise depuse după acordarea cuvântului pe fond.

Instanţa nu a pus în discuţie acest motiv de neaplicare a legii, invocat de recurent în toată perioada desfăşurării procesului, aşa cum a făcut instanţa cu privire la celelalte aspecte arătate de acesta, pentru lămurirea cărora a solicitat precizări scrise de fiecare dată când au fost necesare lămuriri.

Un aspect deosebit de important pe care recurentul îl solicită a fi avut  în vedere la judecarea recursului îl reprezintă faptul că nici până în prezent nu a fost făcută plata drepturilor băneşti solicitate, deşi este anul 2012, an în care aşa cum se menţionează în Ordonanţa Guvernului 53/2010 trebuia să se facă plata primei tranşe din aceste drepturi conform eşalonărilor stabilite prin această lege.

Acest aspect poate crea impresia că prin această eşalonare se urmăreşte lăsarea fără efect a dispoziţiilor Legii 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, prin care sunt stabilite unele drepturi revoluţionarilor. 

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

Curtea constată şi reţine că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile cauzei dedusă judecăţii.

Recurentul-reclamant menţionează în cererea de recurs că a invocat dispoziţiile art. 1073 şi 1088-1090 din Codul civil.

Curtea reţine că aceste dispoziţii legale nu au aplicabilitate în cauza de faţă, deoarece, în fapt drepturile băneşti în favoarea recurentului-reclamant au fost stabilite prin decizia din 24.06.2010 emisă de Casa Naţională de Pensii a Municipiului Bucureşti, care la rândul său s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.341/2004  iar eşalonarea drepturilor restante pentru perioada 01.12.2004 – iunie 2010 a avut loc în temeiul OUG nr.53/2010.

Prin urmare, OUG nr.53/2010 este normă specială care derogă de la dispoziţiile legale de drept comun precitate.

Cu privire la neaplicarea principiului neretroactivităţii legii asupra căruia instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe, deşi arată recurentul-reclamant l-ar fi invocat în repetate rânduri, Curtea, pentru motivele ce se vor arăta consideră că în cauză nu este aplicabil un astfel de principiu.

Mai arată recurentul-reclamant că OUG nr.53/25.06.2010 a cărui aplicare se invocă, nu prevede că se aplică deciziilor caselor de pensii teritoriale anterior intrării în vigoare a legii, în acest sens neexistând nici un Ordin de aplicare al Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau vreo Hotărâre de Guvern.

Curtea reţine că recurentul-reclamant a solicitat iniţial prin cererea depusă la data 04.05.2010 acordarea unei indemnizaţii în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr.341/2004.

În acest sens, acest text de lege statuează următoarele:

”De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”.

Deci, legea conferă în principiu doar vocaţia la o astfel de indemnizaţie, iar Casa de Pensii este cea care verifică şi stabileşte pe calea unei decizii, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege şi de Normele  Metodologice din 2 septembrie 2004 de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, Norme care în art. 28 alin. (3) – (5) statuează următoarele:

”(3)Pentru a beneficia de indemnizaţia lunară reparatorie, persoana care solicită aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 341/2004 va prezenta casei teritoriale de pensii, o dată la 6 luni, o declaraţie pe propria răspundere din care rezultă faptul că se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2).

(4)Beneficiarii drepturilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 sunt obligaţi să comunice în scris orice modificare a condiţiilor în care acestea au fost acordate.

(5)Beneficiarii drepturilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 au obligaţia de a efectua lunar demersurile necesare în vederea obţinerii unui loc de muncă corespunzător capacităţii şi pregătirii profesionale”.

Prin urmare, cererea din 04.05.2010 nu avea ca obiect plata unei sume de bani, ci mai întâi trebuia să se stabilească dacă recurentul îndeplinea condiţiile cerute de lege şi de normele metodologice precitate mai sus, pentru a beneficia de o astfel de indemnizaţie.

Abia prin decizia nr.2…. din 24.06.2010 intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a stabilit că acestuia i se cuvine o indemnizaţie reparatorie începând cu data de 01.12.2004., iar prin anexa la această decizie au fost stabilite drepturile restante cuprinse între data de 01.12.2004 şi luna iunie 2010.

Însă, a doua zi după emiterea acestei decizii, decizie care de altfel se putea ataca în termen de 45 de zile de la comunicare, a fost emisă Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.53/2010 care a stabilit potrivit art. 3 alin. (1) următoarele:

”Plata indemnizaţiilor restante prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se face eşalonat, începând cu anul 2012, de casele judeţene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după cum urmează:

a)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum depăşeşte valoarea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;

- în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;

b)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum se situează între valoarea a 10 salarii medii brute şi cea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plăteşte 50% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plăteşte 50% din valoarea sumei restante;

c)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum se situează sub valoarea a 10 salarii medii brute, plata sumei restante se efectuează integral în anul 2012”.

Cu privire la noţiunea de indemnizaţii OUG nr.53/2010 a statuat prin art. 2, următoarele:

”Indemnizaţii restante, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, înseamnă indemnizaţiile aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente, conform legii.

Prin urmare, la data de 04.05.2010, recurentul-reclamant nu avea stabilită o indemnizaţie restantă, ci abia atunci a formulat o cerere prin care a solicitat să i se stabilească atât o indemnizaţie lunară cât şi contravaloarea indemnizaţiilor restante începând cu data depunerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar.

Or, abia la data de 24.06.2010 prin decizia nr.2…., intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a stabilit dreptul reclamantului la o indemnizaţie în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr.341/2004, precum şi contravaloarea sumei de 98596, 28 de lei potrivit reclamantului, ca sumă restantă cuprinsă între data de 01.12.2004 şi luna iunie 2010.

Cu alte cuvinte, nu exista posibilitatea ca plata sumelor restante să se facă concomitent cu emiterea deciziei de stabilire a acestor sume, şi mai mult decât atât, decizia în cauză devenea definitivă doar după împlinirea termenului de contestaţie de 45 de zile.

Potrivit art. 88 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale, în vigoare la data emiterii deciziei către recurentul-reclamant, prevedea următoarele:

”Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă”.

Prin urmare, dispoziţiile art. 3 din OUG nr.53/2010, nu au retroactivat.

De asemenea, în sprijinul neretroactivităţii sunt şi dispoziţiile art. 2 din OUG 53/2010 care aşa cum am menționat mai sus, prevăd că indemnizaţii restante, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, înseamnă indemnizaţiile aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente, conform legii.

Or, o astfel de cerere (Notificare) a fost formulată de către recurentul-reclamant către Casa locală de Pensii la data de 10.08.2010  prin intermediul căreia arată următoarele:

”vă solicit să dispuneţi a se face demersuri în vederea achitării sumelor stabilite prin decizia menţionată”.

Deci, aplicând norma de drept la starea de fapt, prin interpretarea dispoziţiilor art. 2 al OUG nr.53/2010, luna în care s-a solicitat efectuarea plăţii acestor indemnizaţii este luna august, lună în care OUG nr.53/2010 era deja în vigoare şi stabilise eşalonarea plăţilor restante în conformitate cu prevederile art. 3 din acelaşi act normativ.

De altfel, legiuitorul a stabilit şi pentru alte tipuri de creanţe şi alţi creditori acelaşi mecanism al eşalonării plăţilor pe care statul, prin diverse instituţii şi autorităţi publice le datorează, un interval de timp mai mare decât cel prevăzut de OUG nr.53/2010, iar Curtea Constituţională a statuat că un astfel de act normativ (OUG nr.71/2009) este conform cu Constituţia României.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare