Daune morale.

DOMENIU Pensii.

Daune morale. Condiţii de acordare în materia asigurărilor sociale.

Se impune obligarea paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin emiterea cu întârziere a deciziei de pensionare , cu incalcarea termenului prevăzut de dispoziţiile legale in materie .

Astfel , se retine ca reclamantul a depus la pârâtă o cerere de acordare a pensiei de invaliditate , soluționată abia după aproximativ 4 luni, în condițiile în care dispozițiile legale îi stabileau imperativ un termen de soluționare a cererii de 45 de zile.

Conditiile care trebuie  a fi indeplinite pentru a se angaja raspunderea civila delictuala sunt : existenta unei fapte ilicite , producerea unui prejudiciu , vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu .

( Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – Decizia nr. 4965/2012/ 25 Septembrie 2012)

- art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale reclamantul  ND a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paratei la plata unei compensaţii reprezentând daune morale si despăgubiri in cuantum de 15000 lei, cu plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 2960/29.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost admisa in parte acţiunea . A fost respinsa contestaţia formulată sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, ca neîntemeiată. A fost admis în parte capătul de cerere prin care se solicită obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la plata unor sume cu titlu de daune morale şi a fost obligata  intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la plata către contestator a unor daune morale în cuantum de 2.500 lei. A fost respinsa cererea prin care se solicită obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlu de despăgubiri materiale către contestator, ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

 Prin decizia nr. 2…../12.08.2010, emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti şi comunicată la data de 25.08.2010, a fost stabilită pensia de invaliditate gradul III cuvenita reclamantului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, plata drepturilor fiind stabilită începând cu data de 08.04.2010.

1.Contestatorul critică această decizie sub aspectul datei de stabilire a drepturilor de pensie şi a acordării acestora susţinând că aceasta a fost incorect stabilită de intimată faţă de data cererea sa şi prevederile legale incidente în cauză.(…)

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.2 din Legea nr.19/2000, în vigoare la data pensionării petentului:

(2) Drepturile de pensie de invaliditate se acorda si se plătesc:

a) de la data încetării plaţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca, daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare in grad de invaliditate:

b)de la data încetării plaţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de munca, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, daca cererea a fost depusa in termenul prevăzut la lit. a), in cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2);

c)de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, in cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (2), ale căror cereri au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la lit. a);

d)de la data depunerii cererii, in cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.

Or, contestatorul susţine că cererea sa de pensionare a fost depusa în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare in grad de invaliditate cu nr. …./09.12.2009, respectiv la data de 12.01.2010, astfel încât în mod incorect Casa de pensii a procedat la stabilirea pensiei de invaliditate de la data de 08.04.2010, dată la care a făcut doar o revenire la cererea iniţială, având în vedere împrejurarea că se depăşise termenul de 45 de zile de la depunerea cererii iar Casa de pensii întârzia emiterea deciziei de pensionare.(…)

Din probele administrate în cauză de părţi Tribunalul reţine că nu s-a putut dovedi aspectul relevat de contestator referitor la depunerea cererii de pensionare la Casa de pensii de sector la data de 12.01.2010, astfel încât, deşi este plauzibil ca petentul să se fi adresat funcţionarului de la ghişeu în acea dată în vederea depunerii actelor necesare pensionării, cererea sa de pensionare nu a fost înregistrată, aspect care rezultă din Lista Registru Intrări Stabiliri de la data de 12.01.2010, din care nu rezultă existenţa vreunei înregistrări pe numele petentului iar acesta nu a putut prezenta vreun bon de înregistrare sau vreo altă dovadă din care să rezulte existenţa unei solicitări de stabilire a pensiei de invaliditate anterioară datei de 08.04.2010. Şi susţinerea contestatorului în sensul că nu avea motive să nu solicite acordarea pensiei de invaliditate imediat datei încetării calităţii de asigurat fără a mai realiza venituri şi fiind în situaţia de a contracta mai multe împrumuturi pentru a face faţă cheltuielilor este credibilă însă nu suficientă pentru a face dovada formulării cererii de pensionare însoţită de documentele doveditoare încă de la data de 12.01.2010.

Tribunalul constată sub acest aspect că revenirile reclamantului la Casa de Pensii în vederea verificării emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate (cu nr. 3…./21.07.2010 şi nr. 3…./06.07.2010) sunt ulterioare datei de 08.04.2010 şi fac referire la cererea nr. 9…../08.04.2010, astfel încât, nu există vreo referire la vreo cerere a reclamantului anterioară datei de 08.04.2010 sau vreo altă dovadă minimă scrisă (sau început de dovadă scrisă) din care să se poată naşte prezumţia existenţei unei cereri de pensionare formulată anterior datei de 08.04.2010 şi cu atât mai puţin la data de 12.01.2010, chiar dacă Tribunalul admite posibilitatea ca reclamantul să se fi adresat anterior casei de pensii cu o cerere de pensionare dar care fie nu a fost înregistrată din diverse motive (nu deţinea toate actele complete, a fost rătăcită, etc.) fie a fost restituită petentului pentru completare sau din alt motiv.

Totodată, Tribunalul reţine că este real că cererea cu nr. 9…../08.04.2010, nu este semnată de reclamant, însă pe de o parte potrivit prevederilor art.82 din Legea nr. 19/2000 modificata, pensia se acorda la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura speciala, a tutorelui sau a curatorului acesteia iar cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depune de solicitant sau, după caz, de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul solicitantului.

Or, din cuprinsul acestei cereri ar rezulta că la această dată a fost depus carnetul de muncă cu Seria AZ nr. ….. astfel încât şi dacă s-a dovedi că petentul ar fi depus altă cerere de pensionare la o dată anterioară, drepturile de pensie nu s-ar fi putut stabili în lipsa depunerii carnetului de muncă, acesta făcând parte din categoria actelor care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea drepturilor de pensie.

Faţă de cele mai sus reţinute Tribunalul constată că în cauză nu s-au făcut dovezi certe şi neechivoce de natură a contrazice evidenţele oficiale ale intimatei din care să rezulte că reclamantul ar fi depus cererea sa de pensionare în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare in grad de invaliditate cu nr. 6…./09.12.2009, respectiv la data de 12.01.2010, context în care Tribunalul constată că drepturile de pensie au fost corect stabilite de intimată începând cu data care figurează ca dată a depunerii cererii, 08.04.2011, potrivit art. 84 alin. 2 litera g din Legea nr. 19/2000 (in cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat), astfel încât va respinge contestaţia formulată împotriva Deciziei de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010, emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucureşti sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, ca neîntemeiată.

2. Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la plata unor sume cu titlu de despăgubiri materiale către contestator, rezultate din stabilirea incorectă a datei acordării drepturilor de pensie de invaliditate şi de întârzierea stabilirii acestuia, Tribunalul constată că acest capăt de cerere este neîntemeiat.

Astfel, pe de o parte Tribunalul reţine sub aspectul daunelor materiale care ar rezulta din stabilirea incorectă a datei acordării drepturilor de pensie de invaliditate această solicitare trebuie tratată ca fiind o cerere accesorie contestaţiei, astfel încât cum Tribunalul a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010, emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucureşti sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, nici despăgubirile egale cu drepturile de pensie de care a fost lipsit petentul de la data emiterii deciziei medicale de încadrare in grad de invaliditate şi până la data de 08.04.2010 nu pot fi acordate de instanţă.

Cu privire la despăgubiri materiale rezultate din întârzierea stabilirii drepturilor de pensie, Tribunalul constată că şi acestea sunt nefondate câtă vreme pe de o parte chiar dacă Decizia de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010, emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucureşti a fost comunicată la data de 25.08.2010, drepturile de pensie au fost stabilite şi acordate retroactiv începând cu data de 08.04.2010, astfel încât din acest punct de vedere reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu iar pe de altă parte reclamantul nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu patrimonial rezultat din emiterea deciziei de pensie şi plata cu întârziere a drepturilor de pensie, prejudiciu de o anumită întindere şi care să poată fi cuantificat, astfel încât să poată fi pus în sarcina intimatei ca persoană care se face vinovată de producerea în patrimoniul petentului a unui prejudiciu cert, determinat şi care să rezulte din date de calcul ce pot fi verificate şi dovedite.

3. Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la plata unor sume cu titlu de daune morale, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 15000 lei pentru consecinţele negative suportate de contestator sub aspect fizic şi psihic, prin întârzierea stabilirii şi plăţii drepturilor de pensie, având în vedere atât consecinţele negative pecuniare ale unei asemenea încălcări a drepturilor sale atrase şi din situaţia sa specială de persoană cu probleme de sănătate serioase şi care s-au agravat pe fondul lipsirii de mijloace de trai.

Daunele solicitate cu acest titlu, se încadrează în categoria prejudiciului personal nepatrimonial, aflându-ne pe tărâmul solicitării reparării unei suferinţe psihice, respectiv a reparării unui prejudiciu moral.

Faţă de cele mai sus reţinute, Tribunalul  reţine că în cazul de faţă instanţa are a se pronunţa cu privire la existenţa unui prejudiciu personal nepatrimonial suferit de reclamant pe de o parte în directă legătură cu emiterea deciziei de pensionare contestate iar pe de altă parte în legătură cu omisiunea casei de pensii de a răspunde solicitării sale în termenul de 45 de zile de la data de 08.04.2010 prevăzut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000, la întinderea acestui prejudiciu şi la existenţa unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului reclamat.

Acordarea unor daune morale în cazul dat este condiţionată de producerea unor probe şi de indicii din care să rezulte atât existenţa prejudiciului moral adus solicitantului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată, întrucât nu se poate prezuma nici existenţa, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăşi emiterea unei Decizii de pensionare, chiar dacă acestea au fost emise cu nerespectarea termenului legal.

Astfel, Tribunalul va analiza susţinerea reclamantului în sensul lezării demnităţii sale cât şi a existenţei unor consecinţe negative pe planul raporturilor sociale şi familiale în legătură cu emiterea cu întârziere a Deciziei Casei De Pensii.

Totodată Tribunalul nu va avea în vedere şi nu va analiza decât acele aspecte şi împrejurări relevate de reclamant care au legătură directă sau indirectă cu procedura de stabilire şi plată a pensiei iar nu cu actul contestat în cauză şi cu privire la care instanţa a ajuns la concluzia legalităţii lui sub aspectul datei de stabilire a drepturilor de pensie.

În acest context, Tribunalul va analiza numai actele şi faptele intimatei ulterioare datei de 08.04.2010 şi până la emiterea şi plata drepturilor de pensie, caracterul acestora de fapte sau acte ilicite de natură a produce consecinţele negative pe plan personal nepatrimonial invocate de contestator şi de a atrage răspunderea intimatei pentru acest prejudiciu.

Cu aceste consideraţii Tribunalul reţine următoarele:

Legea 19/2000 prevede o serie de drepturi şi obligaţii pentru asiguraţi şi pensionari.

Pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute pe legea 19/2000 asiguraţii şi pensionarii sunt datori să respecte obligaţiile ce le revin. Astfel, de exemplu, pensionarii au obligaţia de a depune la Casa de pensii documentele necesare stabilirii pensiilor, ca în cazul oricărei instituţii a statului în caz de nelămuriri au drept la petiţii şi audienţe, în caz de presupuse erori au drept de a apela la justiţie.

Or, Tribunalul reţine că după expirarea perioadei de 45 de zile în care Casa de pensii avea obligaţia de a soluţiona cererea de pensionare cu nr. 9……/12.08.2010 reclamantul a dovedit existenţa solicitărilor sale repetate adresate Casei de pensii pentru soluţionarea situaţiei pensiei sale prin cererile reclamantului la Casa de Pensii în vederea verificării emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate cu nr. 3…../21.07.2010 şi nr. 3…../06.07.2010.

In acest sens a făcut dovada că în perioada de după expirarea perioadei de 45 de zile în care Casa de pensii avea obligaţia de a soluţiona cererea de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010 a trimis mai multe corespondenţe de tip email în care solicita urgentarea soluţionării cererii sale şi învedera problemele de sănătate şi financiare cu care se confruntă cât şi situaţia sa de persoană cu probleme de sănătate care necesită o îngrijire specială şi că aceste demersuri ale sale au rămas fără răspuns, Decizia de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010, fiind emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucureşti la data de 12.08.2010 şi comunicată la data de 25.08.2010, în condiţiile în care reclamantul a fost nevoit să recurgă la împrumuturi private pentru a face faţă cheltuielilor zilnice, împrejurări care au accentuat starea de stres şi au avut consecinţe negative pe planul sănătăţii fizice şi pe planul raporturilor familiale.

Acesta este motivul pentru care contestatorul susţine cererea de acordare a unor daune morale.

Tribunalul reţine că întârzierea emiterii şi comunicării deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate şi de plată a drepturilor este aptă de a produce consecinţele negative invocate de petent chiar dacă pe de altă parte poate fi urmarea unor factori obiectivi (numărul mare de cereri, personal insuficient, etc.)

Însă lipsa unei legături directe între situaţia reclamantului şi împrejurările în care au fost  emise actele de Casa de pensii nu presupune că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu personal nepatrimonial din culpa intimatei.

În cazul dat intimata nu a prezentat nici o justificare a faptului că nu a luat nici o măsură pentru soluţionarea cererilor reclamantului şi nici o explicaţie cu privire la emiterea Deciziei de pensionare cu nr. 9…../12.08.2010 la mai bine de 4 luni şi jumătate după data depunerii cererii şi la mai bine de 2 luni de la data expirării termenului de 45 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, 08.04.2010 prevăzut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000.

In ceea ce priveşte daunele morale, instanţa apreciază că prejudiciul suferit de reclamant a constat nu numai în aspectele materiale reprezentate de drepturile de pensie ci şi într-un  prejudiciu fără caracter patrimonial, de natură morală, pentru consecinţele şi efectele pe care această atitudine a intimatei, care nu a înţeles nici măcar să direcţioneze spre rezolvare sau să ofere un răspuns solicitantului cu privire la data estimativă a soluţionării cererii (nu există vreo viză a vreunei persoane pe aceste cereri, vreo rezoluţie sau vreo adresă de răspuns) le-a avut are asupra calităţii vieţii sale în general, aici fiind incluse: starea de stres din cauza lipsei totale de venituri, privarea sa şi a familiei sale de principala sursă de venit; influenţa negativă a tuturor factorilor enunţaţi anterior asupra stării fizice, manifestată în accentuarea problemelor de sănătate din lipsa posibilităţilor cu privire la achiziţionarea medicamentelor şi la efectuarea tratamentelor necesare menţinerii stării de sănătate şi aşa precare.

Toate aceste consecinţe şi efecte sunt nu numai posibile dar şi plauzibile în cazul dat, atitudinea intimatei care a procedat la emiterea Deciziei de pensionare cu nr. 925234/12.08.2010 la mai bine de 4 luni şi jumătate după data depunerii cererii şi la mai bine de 2 luni de la data expirării termenului de 45 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, 08.04.2010 prevăzut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000 cât şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie abia în luna septembrie 2010 şi în condiţiile în care nu a înţeles să aducă vreo justificare cu privire la motivele întârzierii, justificând acordarea unor daune morale pentru efectele morale, psihice şi fizice pe care lipsa unor măsuri legale sau luarea lor cu mare întârziere şi numai după promovarea unor acţiuni în instanţă le produce (la data sesizării instanţei contestatorul nu primise încă drepturile de pensie restante).

In cauză instanţa constată existenţa unui prejudiciu moral, care poate fi parţial acoperit prin despăgubirea solicitată, în scopul de a alina, prin mijloace băneşti, condiţiile de viaţă alterate ale reclamantului - starea de stres provocată de lipsa accesibilităţii,- privarea sa şi a familiei sale de sume de bani care reprezentau principalul venit, influenţa negativă a tuturor factorilor enunţaţi anterior asupra stării fizice, manifestată în accentuarea problemelor de sănătate.

Având în vedere toate cele mai sus menţionate instanţa apreciază întrunite în parte pretenţiile reclamantului cu titlu de daune morale, urmând a obliga pârâta la acoperirea a unei părţi din prejudiciul moral solicitat şi apreciat ca întemeiat de instanţă, respectiv la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs  CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

În dezvoltarea motivelor de recurs, formulate in temeiul art. 3041 Cod Procedură Civilă , recurenta a arătat că Sentinţa atacata este criticabila sub aspectul soluţiei pronunţate cu încălcarea vădita a  legii sub aspectul aprecierii probatoriilor administrate precum si al nerespectării normelor legale aplicabile.

 Arata recurenta ca cererea reclamantului privind obligarea la plata unei compensaţii reprezentând, daune morale si despăgubiri in cuantum de 15.000 lei, au fost întemeiate in drept pe dispoziţiile art.998 Cod civil.

Dispoziţiile art. 998 Cod civil nu fac distincţie între daunele morale şi cele materiale, dar atât timp cat pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplică şi în cazul daunelor morale, instanţa neputând prezuma existenţa unui prejudiciu moral.

Prin daune morale se înţelege prejudiciile cauzate unei persoane, constând in suferinţe de ordin psihic.(…)

Potrivit literaturii juridice de specialitate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite CUMULATIV anumite condiţii, şi anume existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. Mai mult, în cauzele referitoare la angajarea răspunderii civile delictuale SARCINA PROBEI ESTE RĂSTURNATĂ , incumbă contestatorului.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, nu a fost analizata existenta acestor condiţii, prin urmare nu a fost analizata nici întrunirea lor in mod cumulativ. In motivarea sentinţei de către instanţa de fond nu rezulta dispoziţiile legale in baza cărora a acordat daunele morale deoarece dispoziţiile art. 998-999 Cod civil nu are nici o legătura cu petitul acţiunii, in subsidiar, si cu dispoziţiile civile aplicabile spetei, in principal.

Instanţa de fond ar fi trebuit sa indice in sentinţa recurata, care au fost criteriile pe baza cărora a stabilit cuantumul daunelor morale, astfel ca  nu au fost administrate probe pe acest aspect, nefiind întemeiate si nici dovedite. Astfel, conform definiţiei daunelor morale, acestea sunt prejudicii cauzate unei persoane, suferinţe de ordin psihic.prin urmare ar trebui acordate daca in speţa s-ar fi făcut dovada faptei ilicite, care sa-i fi cauzat prejudiciu moral si material. Conform art.129 Cod pr.civ., judecătorul avea obligaţia si îndatorirea de a pune in discuţia părţilor orice aspect de natura sa duca la aflarea adevărului, fiind in drept sa ceara explicaţii cu privire la situaţia de fapt si motivarea in drept invocata.

Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs  care se incadreaza in dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cpc, precum şi din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cpc, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc , respectiv „ hotararea pronuntata este lipsita de temei legal , ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii ”, Curtea retine urmatoarele :

In mod intemeiat a apreciat instanta de fond ca se impune obligarea paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin emiterea cu intarziere a deciziei de pensionare , cu incalcarea termenului prevazut de dispozitiile legale in materie .

Astfel , se retine ca la  data de 08 04 2010 reclamantul a depus la pârâtă o cerere de acordare a pensiei de invaliditate , soluționată abia la12 08 2010 , adică după aproximativ 4 luni, în condițiile în care dispozițiile legale îi stabileau imperativ un termen de soluționare a cererii de 45 de zile.

Conditiile care trebuie  a fi indeplinite pentru a se angaja raspunderea civila delictuala sunt : existenta unei fapte ilicite , producerea unui prejudiciu , vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu .

Curtea constata , alaturi de instanta de fond , ca sunt intrunite in cauza toate aceste conditii . Fapta ilicita a paratei consta in incalcarea dispozitiilor legale care prevad ca termen de emitere a deciziei de pensionare 45 de zile de la data depunerii cererii de catre solicitant . Prin ea insasi nerespectarea unei prevederi legale reprezinta o fapta ilicita , care nu poate fi savarsita decat cu vinovatie , cu atat mai mult cu cat recurenta-parata nu a dovedit o cauza care sa justifice intarzierea  si sa o exonereze de raspundere .

In ceea ce priveste prejudiciul moral produs intimatului , acesta consta tocmai in stresul, sentimentul de frustrare şi umilință resimțit de petent , nevoit să aştepte ca pârâta să  ii elibereze decizie de pensie şi sa-i  acorde mijloacele necesare traiului zilnic. Este evident ca aceste sentimente exista in conditiile in care intimatul avea asteptarea legitima de a i se solutiona cererea in termenul pravazut de lege , de 45 de zile ,  iar  emiterea deciziei de acordare a pensiei dupa 4 luni de la depunerea cererii i-a cauzat prejudicii morale si financiare .

Intr-adevar sunt prejudicii nepatrimoniale care justifica acordarea de daune morale prejudiciile care aduc atingere onoarei. demnităţii, prestigiului sau cinstei unei persoane , asa cum sustine recurenta  , insa pot constitui fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si ale actiuni/inactiuni ale unei persoane . Nu sunt limitate prejudiciile nepatrimoniale la enumerarea facuta de recurenta in cuprinsul cererii de recurs.

Este evident ca  acest prejudiciu moral este rezultatul nerespectarii de catre recurenta a prevederilor legale , astfel incat este fara putinta de tagada ca intre fapta ilicita a recurentei si prejudiciul produs intimatului exista legatura de cauzalitate .

Sustinerea recurentei in sensul ca instanta de fond nu a analizat intrunirea cumulativa a acestor conditii este neintemeiata intrucat , chiar daca nu a precizat expres denumirea acestora , din considerentele sentintei recurate rezulta ca tribunalul a avut in vedere toate aceste elemente ale raspunderii civile delictuale cand a apreciat ca actiunea este intemeiata in parte.

In ceea ce priveste individualizarea cuantumului daunelor morale acordate reclamantului , se constata ca in considerentele sentintei recurate instanta de fond a precizat in mod expres ca a constatat existenţa unui prejudiciu moral, care poate fi parţial acoperit prin despăgubirea solicitată, în scopul de a alina, prin mijloace băneşti, condiţiile de viaţă alterate ale reclamantului - starea de stres provocată de lipsa accesibilităţii,- privarea sa şi a familiei sale de sume de bani care reprezentau principalul venit, influenţa negativă a tuturor factorilor enunţaţi anterior asupra stării fizice, manifestată în accentuarea problemelor de sănătate. Prin urmare acestea au fost criteriile avute in vedere de catre tribunal cand a stabilit cuantumul daunelor morale acordate , in conditiile in care nu exista o prevedere legala expresa in temeiul careia acestea sa fie cuantificate .

Probele care au format convingerea instantei  de fond in sensul ca cererea de acordare a daunelor morale este intemeiata sunt inscrisurile depuse la dosar , din cuprinsul carora rezulta afectiunile de care sufera reclamantul , precum si solicitarile repetate ale acestuia adresate Casei de Pensii , in scopul de a urgenta emiterea deciziei de pensie , solicitari ramase fara raspuns . Prin urmare  reclamantul a administrat in cauza probe in dovedirea sustinerilor sale , potrivit art. 1169 Cod civil si, in plus , in exercitarea rolului sau activ , prevazut de art. 129 Cpc , instanta de fond a dispus administrarea in cauza de probe suplimentare , pentru lamurirea pe deplin a situatiei de fapt dedusa judecatii .

Nu sunt conforme cu realitatea sustinerile recurentei in sensul ca instanta de fond nu ar fi manifestat rol activ , astfel incat nu pot fi primite de catre curte .

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 312 Cpc , nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc, Curtea a  respins recursul ca nefondat .

Domenii speta

Spete similare