Actiune în constatarea nulitatii absolute a hotarârii agea pentru încalcarea dreptului de participare la sedinta agea si a dreptului de vot.

Actiune în constatarea nulitatii absolute a hotarârii AGEA pentru încalcarea dreptului de participare la sedinta AGEA si a dreptului de vot.

Plata actiunilor rascumparate de societate pentru a fi distribuite propriilor angajati.

- Legea nr. 31/1990 rep.

- Legea nr. 31/1990 rep., art. 103 ind. 1 si  art. 132

( CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A CIVILA

DECIZIA CIVILA nr.1806 din 27.09.2012.) - Domeniu: Actiune în constatarea nulitatii absolute

Prin sentinta civila nr. 3477/20.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a civila, s-a respins, ca neîntemeiata, cererea formulata de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâta SC H. SA.

În motivarea sentintei tribunalul a retinut urmatoarele :

Reclamantul S.I. a solicitat anularea hotarârii nr. 27/20.05.2010 a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor pârâtei H. SA.

Prin hotarârea nr. 27/20.05.2010 s-a aprobat programul de rascumparare de actiuni proprii de catre pârâta, conform art. 103 din legea nr. 31/1990 rep.

Actiunile urmau sa fie folosite în scop de stimulare si fidelizare prin distribuirea, cu titlu gratuit catre salariatii actionari ai pârâtei, în conditiile  si cu restrictiile prevazute în documentele statutare si în hotarârile adunarilor generale.

Actiunile urmau a fi rascumparate în conditii de piata la un pret minim de 5 lei/actiune si un pret maxim egal la valoarea nominala a actiunilor.

Adunarea a aprobat cu majoritate de voturi mandatarea consiliului de administratie al societatii sa adopte si sa execute toate hotarârile necesare pentru ducerea la îndeplinire a rezolutiei mentionate anterior, inclusiv pentru stabilirea ponderii si criteriilor de acordare a actiunilor rascumparate catre salariatii actionari ai societatii, precum si pentru a aproba prospecte, planuri programe si regulamente referitoare la cesiunea de actiuni.

Referitor la încalcarea exercitiului dreptului de vot tribunalul a retinut ca în cauza, dat fiind numarul mare de actionari ai pârâtei, prin actul constitutiv s-a reglementat o procedura prealabila participarii efective în sedinta, prin completarea de catre actionari a unei procuri si întocmirea unor liste de participanti.

La art. 6.1 din actul constitutiv se prevede ca exercitiul dreptului de vot se face pe baza de procura speciala, fiecare actionar având dreptul de a reprezenta si de a fi reprezentat în cadrul adunarilor generale ale actionarilor conform normei de reprezentare stabilita prin actul constitutiv. Art. 13.4 din actul constitutiv arata ca accesul la sedinta adunarii generale se face numai dupa ce o comisie din doua persoane numite de presedinte verifica legalitatea participarii la adunarea generala pe baza listelor  de procuri speciale validate.

Instanta retine ca reclamantul cunostea procedura prin care trebuia exercita dreptul de vot deoarece participase în acest mod la adunarile din 27.04.2006, 22.05.2008, 20.05.2009.

Potrivit convocatorului pentru sedinta adunarii din 20.05.2010 actionarii au fost informati asupra modalitatii de participare, pârâta respectând întocmai dispozitiile actului sau constitutiv.

Instanta a retinut din declaratiile martorilor U.E. si U.M.H. ca, într-adevar reclamantului nu i s-a permis accesul în sala în care se desfasura adunarea generala a pârâtei, pentru ca nu figura pe lista întocmita anterior.

Instanta a constatat ca reclamantul este cel care nu a respectat modalitatea prevazuta în actul constitutiv pentru participarea în adunare, prin completarea unei procuri speciale, potrivit convocatorului si ca prin urmare nu se poate retine ca întemeiat motivul de nulitate privind încalcarea dispozitiilor art. 101 si 120 din legea nr. 31/1990.

S-a mai retinut ca nu au fost aduse probe din care sa rezulte ca prin adoptarea hotarârii contestate se urmareste de catre conducerea pârâtei dobândirea bunurilor pârâtei, în mod fraudulos, întrucât, membrii consiliului de administratie si cei ai comitetului director nu pot primi actiunile rascumparate si ca urmare nu este dovedita încalcarea art. 103 ind. 1 din legea societatilor comerciale.

În ceea ce priveste motivul de nulitate fundamentat pe abuzul de majoritate instanta de fond a retinut ca simpla invocare a abuzului de majoritate fara redarea modalitatii în care este afectat interesul societatii nu poate determina admiterea actiunii.

Tribunalul a considerat ca nu se poate constata nici încalcarea art. 103 ind. 1 din legea nr. 31/1990 deoarece prima conditie este aceea a autorizarii dobândirii actiunilor de catre adunarea generala extraordinara care trebuie sa stabileasca conditiile dobândirii, durata pentru care este acordata autorizatia si  care nu poate depasi 18 luni de la data publicarii hotarârii în Monitorul Oficial, cea de a doua conditie fiind ca valoarea nominala a actiunilor proprii dobândite de societate sa nu depaseasca 10% din capitalul social subscris.

S-a apreciat ca primele trei conditii nu sunt îndeplinite, nefiind nici contestate.

Cea de a patra conditie este ca plata actiunilor dobândite sa se faca numai din profitul distributie sau din rezervele disponibile ale societatii înscrise în ultima situatie financiara anuala aprobata cu exceptia rezervelor legale.

S-a apreciat ca nemotivarea hotarârii nu reprezinta un motiv de nulitate si ca art. 103 ind. 1 alin. 2 din legea societatilor comerciale consacra în mod expres posibilitatea dobândirii actiunilor pentru a fi distribuite angajatilor societatii .

În cauza nu s-a putut retine încalcarea conditiei de plata deoarece platile înca nu au avut loc si ca în raportul urmator datei aprobarii AGEA  de rascumparare actiuni se vor insera toate mentiunile ce vor permite verificarea sursei platii actiunilor  rascumparate si fata de toate aceste considerente instanta  a constatat ca motivele de nulitate invocate sunt nefondate, respingând actiunea ca neîntemeiata.

S.I. a declarat recurs împotriva acestei sentinte, precum si încheierii de la 11.10.2011, solicitând modificarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si precizata, respectiv anularea hotarârii nr. 27 a Adunarii Generale Extraordinare a intimatei din 20.05.2010, cu cheltuieli de judecata.

O prima critica a recurentului se refera la retinerea eronata a neîncalcarii exercitiului  dreptului la vot, deoarece hotarârea a carei nulitate se solicita a se constata  a încalcat dreptul actionarilor de participare la adunarea generala.

Se afirma ca orice prevedere din actul constitutiv care limiteaza dreptul de vot pentru anumiti actionari, în lipsa unor prevederi exprese, precum si orice hotarâri ale adunarii generale luate cu încalcarea dreptului de vot al unor actionari este lovita de nulitate absoluta.

Prin aceste încalcari s-a adus atingere dreptului de proprietate asupra actiunilor dobândite, drept protejat de  primul  Protocolul aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Se sustine ca prin art. 5.1, 6.1 si 11.1 din actul constitutiv al societatii s-a dorit reglementarea situatiei în care un actionar doreste sa reprezinte un alt actionar, însa în cauza, recurentul s-a prezentat personal la sala de sedinta si nu i s-a permis intrarea si exercitarea dreptului de vot.

Cu privire la motivul de nulitate întemeiat pe abuzul de majoritate,  se arata ca în mod gresit a apreciat instanta de fond ca este neîntemeiat  întrucât intimata nu a motivat în nici un fel de ce ar trebui sa se acorde numai actionarilor salariati actiuni cu titlu gratuit si nu tuturor actionarilor, mai ales ca nu se confrunta cu un exod de salariati, ci dimpotriva.

Considera recurentul ca prejudiciul suferit este cuantificabil, având în vedere ca intimata a cheltuit 10.000.000 lei pentru a rascumpara actiuni pentru ca apoi acestea sa fie distribuite gratuit anumitor salariati, ceea ce înseamna ca societatea si-a diminuat profitul  printr-o cheltuiala foarte mare care s-ar fi cuvenit tuturor actionarilor.

Referitor la retinerea gresita a instantei cu privire la respectarea de catre intimata a dispozitiilor art. 103 ind. 1 din legea nr. 31/1990, recurentul arata ca textul de lege prevede cerinta ca aprobarea unui plan de rascumparare sa se poata face doar în conditiile în care în ultima situatie financiara anuala aprobata exista rezervele disponibile sau profit distribuibil.

Raportat la faptul ca programul de rascumparare de actiuni s-a aprobat la 20.05.2010, recurentul considera ca este foarte limpede ca la momentul adoptarii hotarârii trebuiau sa existe resursele legale mentionate de legiuitor.

O alta critica invocata de recurent se refera la faptul ca nu s-a încuviintat efectuarea unei expertize prin care sa se stabileasca daca intimata avea sau nu resursele disponibile legale, daca au fost platite aceste sume de bani si de unde provin acesti bani.

Recurentul considera ca intimata nu a avut resursele legale pentru rascumpararea actiunilor, având în vedere ca prin raportul administratorilor si cenzorilor pentru anul 2009 se mentioneaza ca sustinerea financiara a activitatilor programate pentru anul 2009 si pentru realizarea cifrei de afaceri s-au folosit rezervele din reevaluare în suma de 45.537.550 lei, rezervele legale în suma de 19.172.224 lei si alte rezerve în suma de 115.243.560 lei.

Se mai arata ca prin raportul administratorilor si cenzorilor pentru anul 2010 se mentioneaza ca pentru sustinerea financiara a activitatilor programate în anul 2010 si pentru realizarea cifrei de afaceri s-au folosit rezervele din reevaluare, rezervele legale si alte rezerve în suma de 177.611.409 lei, ceea ce atrage concluzia ca intimata a aprobat un plan de rascumparare de actiuni fara a avea resursele legale necesare parcurgerii acestuia.

Prin întâmpinare, intimata SC H. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.

Analizând sentinta atacata prin prisma criticilor invocate Curtea retine urmatoarele :

Primul motiv de recurs privind solutia instantei de fond de neretinere a încalcarii  exercitiului dreptului de  vot este neîntemeiat.

Astfel, prima instanta a constatat în mod corect ca art. 6.1 din actul constitutiv al societatii intimate prevede ca, "fiecare actiune subscrisa si platita confera titularului dreptul la un vot în Adunarile Generale ale actionarilor", ceea ce înseamna ca sustinerea recurentului referitor la încalcarea dreptului de vot proportional cu numarul de actiuni detinute este nefondata.

În ceea ce priveste încalcarea dreptului recurentului de a participa la adunarea generala a actionarilor, Curtea retine prevederile din actul constitutiv al societatii intimare prin care se reglementeaza acest drept, precum si procedura  de desfasurare a adunarilor generale ale actionarilor.

Astfel, conform art. 6.1, "exercitiul dreptului de vot se face pe baza de procura speciala, fiecare actionar având dreptul de a reprezenta si de a fi reprezentat în  cadrul adunarilor generale conform normei de reprezentare stabilita prin actul constitutiv".

Potrivit art. 8 alin. 3, "Consiliul de administratie va stabili pentru fiecare adunare generala o data de referinta pentru actionarii îndreptatiti sa fie înstiintati si sa voteze în cadrul adunarii generale, data ce va ramâne valabila si în cazul în care adunarea generala este convocata din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Norma de reprezentare în adunarea generala a actionarilor este de 1% din numarul total de actiuni. Fiecare actionar împuternicit la adunarea generala a actionarilor prin procura speciala reprezinta 1% din numarul total de actiuni. Fiecare actiune da drept la un vot." (art. 11.1)

"Actionarii nu pot fi reprezentati în Adunarile generale decât prin actionari împuterniciti ai societatii pe baza unei procuri speciale certificate prin semnaturi si stampila de catre comitetele de organizare a adunarilor generale stabilite prin hotarâre a Consiliului de administratie."(art. 11.2).

Mai departe, art. 13.3. prevede ca, "procurile speciale de împuternicire se depun la societate, în original, cu minim 7 zile înainte de data tinerii adunarii generale, în vederea verificarii lor de catre comisia de verificare, numita de Consiliul de administratie, din care vor face parte 2 administratori si un secretar. Rezultatele verificarii vor fi consemnate într-un proces verbal".  Accesul la sedinta adunarii generale se va putea face numai dupa ce o comise formata din doua persoane numite de Presedinte va verifica legalitatea participarii la adunarea generala a actionarilor pe baza listelor de procuri speciale validate. Dupa terminarea verificarilor vor prezenta Presedintelui Consiliului de administratie situatia prezentei" (art. 13.4).

Asadar, în actul constitutiv al societatii intimate se prevede un mecanism de participare la sedinta adunarii generale care în concret presupune ca actionarii care doresc sa-si exprime votul asupra chestiunilor înscrise pe ordinea de zi sa îsi desemneze un reprezentant  care sa fie efectiv prezent la sedinta adunarii.

Sustinerea recurentului în sensul ca prevederile actului constitutiv sunt nule absolut întrucât îi afecteaza drepturile sale de actionar nu poate fi primita, având în vedere ca actul constitutiv reprezinta vointa actionarilor, vointa ce trebuie respectata de catre fiecare membru actionar.

În acest sens, în mod corect a constatat instanta de fond ca recurentul, anterior formularii cererii de anulare a hotarârii AGEA nr. 27/2010 nu a contestat nici un moment legalitatea prevederilor din actul constitutiv, ba mai mult decât atât, a consimtit sa participe la adunarile generale si sa exercite dreptul de vot, fie în calitate de reprezentant  în baza unei procuri, fie în calitate de reprezentat, de asemenea în baza unei procuri speciale întocmita în conformitate cu prevederile actului constitutiv.

În ceea ce priveste sedinta adunarii generale din data de 20.05.2010, Curtea constata ca modalitatea de participare la sedinta AGEA a fost indicata în convocatorul pentru aceasta sedinta, dar recurentul S.I. nu s-a aflat pe listele cu participantii la sedinta si nici în procurile speciale depuse de actionari pentru aceasta sedinta. În acest context, este de notat faptul ca în mod corect a retinut prima instanta faptul ca recurentul este cel care nu a respectat procedura si mecanismul de participare la sedinta adunarii din 20.05.2010, inclusiv din declaratiile martorilor audiati rezultând ca acestia nu au efectuat nici un demers în sensul participarii la adunare, respectiv nu s-au înscris ca reprezentanti ai altor actionari si nici nu au acordat mandat de reprezentare catre alt actionar.

În considerarea celor de mai sus Curtea a retinut ca este neîntemeiata aceasta critica.

Cât priveste criticile invocate cu privire la solutia eronata a instantei care nu a retinut ca motiv de nulitate a hotarârii AGEA nr. 27/2010 abuzul de majoritate, Curtea constata ca în mod întemeiat a stabilit instanta de fond,în conformitate cu prevederile art. 136 ind. 1 din legea nr. 31/1990 referitor la exercitarea de catre actionari a drepturilor lor cu buna credinta si în considerarea doctrinei ca, premisele abuzului de majoritate se fundamenteaza pe o stare contrara legii, respectiv ca o anumita decizie serveste exclusiv scopurilor unui actionar majoritar si se îndreapta împotriva interesului social. Or, în acest context instanta de fond a constatat  în mod corect ca membrii actionari din conducerea societatii intimate nu pot primi actiunile rascumparate, si prin urmare nu poate fi vorba de o favorizare a anumitor actionari, dar nici de o reducere a capitalului social ca rezultat al programului de rascumparare de actiuni, asa cum se sustine de catre recurent.

În fine, referitor la motivul de recurs privind încalcarea art. 103 ind. 1 din legea nr. 31/1990 este de retinut ca verificarea respectarii conditiilor impuse de lege trebuie sa aiba loc la data la care rascumpararea are loc în mod efectiv.

Din continutul hotarârii atacate rezulta ca prin aceasta s-a dat un acord de principiu cu privire la modul de desfasurare a operatiunii de rascumparare de actiuni. În cuprinsul acestei hotarâri se prevede ca se autorizeaza Consiliul de administratie sa adopte masurile necesare în conditiile în care  situatia financiara a societatii ar permite acest lucru, stabilindu-se o serie de limite în acest sens.

Critica recurentului referitor la aprobarea planului de rascumparare fara a exista resursele necesare este neîntemeiata, având în vedere ca abia la momentul efectiv al realizarii operatiunilor de rascumparare poate fi analizata aceasta conditie prevazuta de art. 103 ind. 1 din legea nr. 31/1990.

Din acest motiv, în mod întemeiat a respins instanta de fond cererea reclamantului de administrare a unei probe cu o expertiza contabila, proba fiind nerelevanta în raport cu criticile formulate si prevederile legale aplicabile în cauza.

Asadar, critica recurentului referitor la încheierea de sedinta de la 11.10.2011 este neîntemeiata.

În concluzie, Curtea a constatat ca sunt neîntemeiate criticile invocate în motivarea recursului, ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica ce a fost mentinuta si în temeiul art. 312 alin. 1 c.proc.civ. recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare