Despăgubiri

Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Mai mult decât atât,  în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

Prin sentinţa civilă nr. 4193 din 23.10.2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 5207/101/2015 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  invocată de chemata în garanţie  SC ..Asigurări SA.

S-a admis în parte acţiunea formulată de  reclamantul S.I.I.  în contradictoriu cu pârâta  SC ..SA .

S-a admis cererea de chemare în garanţie a SC ..Asigurări SA formulată de pârâta  SC … SA Cluj Napoca -  Pct. de lucru  Drobeta Turnu Severin.

S-a respins cererea de chemare în garanţie a SC … Tr.Severin formulată de pârâta SC … SA Cluj Napoca, pct. de lucru  Drobeta Turnu Severin.

A fost obligată pârâta  şi chemata în garanţie SC … Asigurări SA să plătească reclamantului, în solidar, suma de 20.000 lei cu titlul de daune morale suferite ca urmare a accidentului de muncă din 30.10.2014 şi 1.000 lei cheltuieli de judecată.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

 Reclamantul este salariatul pârâtei şi în data de 30.10.2014 în jurul orei 16,30, în timp ce se afla pe scara de transport a gunoierilor din spatele autocompactoarei pe care lucra, a căzut de pe această scară, urmare a  faptului că scara a fost lovită de un capac de la o  gură de canalizare, copac ce a fost angrenat de roata din spate a  maşinii.

Accidentul  a fost investigat şi s-a  întocmit procesul verbal de cercetare nr. 5860/28.11.2014 prin care s-a stabilit că acesta este un accident de muncă, întrunind toate condiţiile pentru a fi încadrat în acest sens.

De asemenea, prin procesul verbal mai sus arătat s-a stabilit ca şi cauză a producerii accidentului de muncă minimalizarea riscului de accidentare prin nerespectarea art.22 din  Legea nr. 319/2006- legea securităţii şi sănătăţii în muncă, coroborat cu dispoziţiile art.15.2 din HG nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.

Totodată,  s-a constat care sunt persoanele  răspunzătoare pentru încălcarea reglementărilor legale şi anume V. D., conducătorul auto şi conducerea  SC … SA.

 Potrivit dispoziţiilor  art. 177 din HG nr. 1425/2006,  în situaţia  în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, Inspecţiei Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia.

În cauza nu a fost făcută nicio dovadă din care să rezulte contestarea procesului-verbal încheiat nici sub aspectul împrejurărilor în care s-a produs şi nici sub aspectul cauzelor producerii acestuia sau persoanelor vinovate de accidentul respectiv considerente pentru care primul capăt de cerere nu poate fi primit, constatarea producerii accidentului de muncă efectuându-se  conform legii.

 Pârâta nu poate fi exonerată de răspunderea pentru prejudiciile  cauzate reclamantului, inclusiv un prejudiciul moral, susţinerile acesteia potrivit cărora nu are  nici o culpă în producerea accidentului nefiind fondate.

Cum în cauză nu s-a reţinut  şi culpa reclamantului în producerea accidentului, pârâta este răspunzătoare în totalitate pentru consecinţele accidentului, inclusiv pentru prejudiciul moral suferit de reclamant. 

Cât priveşte solicitarea de acordare a daunelor morale aceasta este considerată ca fiind întemeiată, discuţii comportând doar anumite aspecte.

S-a constatat că angajarea răspunderii civile contractuale pentru pretinsele daune morale cauzate reclamantului nu operează automat, iar titularul cererii este obligat să facă dovada prin orice mijloace de probă a împrejurărilor de fapt ce permit instanţei să  conchidă asupra existenţei şi întinderii prejudiciului, întrucât raţiunile art.272 Codul muncii care instituie în favoarea angajatorului sarcina probei nu mai subzistă.

Reclamantul  este ţinut să ofere instanţei indicii şi argumente pe baza cărora să se poată aproxima  consecinţele negative suferite în plan psihic, simpla afirmaţie a reclamantului că a suferit un prejudiciu moral fiindu-i provocate multiple suferinţe fizice şi psihice neputând constitui un argument juridic pentru acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.

Suferinţa fizică şi afectivă s-a datorat unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate este implicit, este evident că reclamantului i-a fost adusă atingere  vieţii personale, însă pentru stabilirea sumei solicitate nu a  fost propus nici un criteriu pe care judecătorul să îl analizeze în aprecierea cuantumului daunelor morale.

Faptul că angajatorul a înţeles să îl ajute pe salariatul  accidentat plătindu-i la timp drepturile salariale şi alte prime ce a considerat că i s-ar cuveni şi i-a fost oferit suport pentru a se putea deplasa la o clinică specializată nu înseamnă că acesta a fost pe deplin exonerat şi nu are obligaţia de a acoperi şi un prejudiciu moral raportat la intensitatea şi gravitatea suferinţelor pricinuite salariatului său.

Astfel, în urma accidentului de muncă suferit de către reclamant acestuia i-au fost produse vătămări ce au necesitat pentru vindecare  un număr însemnat de zile de  îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice suferite de către reclamant au fost de natură a amplifica şi patologia preexistentă la nivelul genunchiului drept al acestuia, încât suferinţa nu s-a datorat doar policontuziilor şi entorsei suferite prin cădere accidentală , ci şi intervenţiei  chirurgicale ulterioare, intervenţie  ce este posibil să nu fi avut loc dacă nu ar fi avut loc accidentul de muncă declanşator al imobilizării parţiale.

Prin prisma acestui fapt, daunele morale ce urmează a fi acordate reclamantului vor fi cuantificate având în vedere mai multe criterii, astfel încât  ele  să fie direct proporţionale cu fapta petrecută, situaţia actuală a reclamantului în raport cu capacitatea sa de muncă şi  nu în ultimul rând cu caracterul reparatoriu  ce trebuie să îl îndeplinească acest gen de daune, având în vedere prejudiciul moral  suferit.

În cauza dedusă judecăţii, dauna morală reflectă compensarea  prejudiciului constând în durerile fizice şi psihice pe care le-a invocat reclamantul, pricinuite  de accident.

Ca punct de plecare va fi considerat  prejudiciul reparării integrale, avându-se în vedere pe de o parte durerea invocată de reclamant şi efectele patologice ale acesteia, iar pe de altă parte, faptul de a nu se acorda reclamantului şansa de a se îmbogăţi pe nedrept.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamantul  prezintă  patologii multiple, iar în cauză nu s-a făcut dovada că incapacitatea temporară de muncă  în care se află în prezent acesta se datorează exclusiv leziunilor produse ca urmare  a accidentului de muncă.

Nu s-a făcut dovada diminuării capacităţii sale de muncă, ca urmare a accidentului de muncă suferit, iar în prezent reclamantul este salariatul pârâtei beneficiind de toate drepturile ce rezultă din contractul său individual de muncă.

Sunt considerente pentru care s-a dispus admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei angajator la plata către reclamant a sumei de 20.000 lei cu titlul  de daune morale suferite ca urmare a accidentului de muncă din data de 30.10.2014, sumă apreciat ca fiind îndestulătoare.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta a SC  .. Tr.Severin, instanţa apreciază că aceasta nu este  întemeiată şi a dispus respingerea  acesteia.

Aşa cum s-a arătat mai sus starea de fapt constatată de către organele  competente a cerceta modul de producere a evenimentului din data de 30.10.2014, nu a fost contestată de către angajatorul SC …SA, concluziile analizei  fiind înregistrate, raportate şi luate în evidenţă ca accident de muncă cu incapacitate temporară de muncă de către Inspecţia Muncii, cauzele, măsurile şi persoanele răspunzătoare fiind definitiv stabilite,  chematei în garanţie SC  .. SA nerevenindu-i nici un fel de responsabilităţi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte însă cererea de chemare în garanţie a SC ..Asigurări SA se constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.72 şi urm. C.p.civ şi art. 123 cod procedură civilă.

Astfel prin poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA din 18.06.2014, anexată în copie la dosar SC .. SA  a asigurat vehiculul – Autospecializata Mercedes – Benz nr. CJ-11-CUX, identificat în procesul verbal de constatare ca  autocompactoare gunoieră,  începând cu data de 01.07.2014 şi până la data  de 30.06.2015, limita de despăgubiri pentru vătămări corporale  fiind de 5.000.000 euro.

Este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către asiguratorul chemat în garanţie, iar unul din actele normative invocate (Ordinul CSA 14/2011), este  în prezent şi abrogat.

Instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 48 din legea 136/2005, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.

Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Mai mult decât atât,  în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

Potrivit art 53 din acelaşi act normativ, prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare. Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite şi  nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului sau asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

ART. 58 din acelaşi act normativ prevăd şi situaţiile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei nici pârâtul asigurat şi nici reclamantul, prepusul asiguratului neaflându-se în una din aceste situaţii.

ART. 18 din ORDINUL Nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule în vigoare la data producerii evenimentului prevede că documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, ale statului în care acesta s-a produs.

 În prezent, ART. 26 din NORMA Autorităţii de Supraveghere Financiară  nr. 23 din  6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevede că asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească inclusiv pentru prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate.

Norma abrogată şi anume Ordinul 14/2011 în vigoare la momentul producerii evenimentului la care s-a făcut mai sus referire nu exclude acordarea de despăgubiri în această situaţie,iar faptul că nu o reglementează expres nu înseamnă că evenimentul din 30 0ct. 2014 se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 27 ce reglementează situaţia în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, susţinerile asigurătorului sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Sunt considerente pentru care instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a SC … SA formulată de pârâta  SC .. SA şi a obliga pârâta  şi chemata în garanţie SC .. SA să plătească reclamantului, în solidar, suma de 20.000 lei cu titlul de daune morale suferite ca urmare a accidentului de muncă din 30.10.2014.

De asemenea acestea au fost obligate şi la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu purtarea prezentului proces aşa cum au fost dovedite cu chitanţa depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta SC .. SA  punct de lucru  Drobeta Turnu Severin, şi apelanta chemată în garanţie SC ..ASIGURĂRI SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 Prin apelul formulat, angajatorul  a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut culpa societăţii în producerea accidentului, întrucât, aşa cum este menţionat şi în Procesul verbal de constatare, depus la dosar, societatea a respectat toate prevederile Legii 319/2006, în sensul că pentru toţi salariaţii societăţii, inclusiv reclamantul, au fost întocmite toate actele legale necesare in domeniul securităţii şi sănătăţii în munca,  tuturor salariaţilor li se acorda anual echipament de lucru si protecţie si lunar li se acorda antidot, săpun, spirt.

 A arătat că există şi o culpă a reclamantului, care avea obligaţia "de a se asigura că în timpul transportului pe scara din spatele autovehiculului să aibă o poziţie a corpului sigură si cu mâinile prinse de bara amenajată special la spatele autovehiculului, pentru a evita alunecarea, căderea in timpul mersului", conform instrucţiunilor proprii pentru sănătate si securitate in muncă, depuse la dosar. Nici suma solicitată de reclamant si nici cea acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale nu este justificată, societatea neproducând nici un prejudiciu moral sau financiar reclamantului, suportând toate costurile cu investigaţiile medicale făcute. Reclamantul suferea cu mult înaintea accidentului de o leziune la genunchiul accidentat, folosindu-se acum de acest accident de muncă pentru a vindeca si leziunea veche; in legătura cu diabetul zaharat, aceasta este tot o boală veche a reclamantului, care nu a fost dobândită si nici agravată ca urmare a accidentului.

 După data producerii accidentului, reclamantul a avut concediu medical doar 28 de zile, apoi a absentat nemotivat, după care a continuat cu 15 zile de concediu medical (acordat de medic specialist diabet), neavând nici o legătură cu leziunea de la genunchi, la data de 18 decembrie 2014 revenind la serviciu.

În situaţia în care leziunea ar fi fost atât de gravă, medicul specialist trebuia să-i acorde concediu medical neîntrerupt până la vindecarea completă, nu doar 28 de zile. În perioada 18 decembrie 2014-18 februarie 2015 reclamantul a lucrat neîntrerupt.

S-a precizat  că societatea şi-a îndeplinit toate sarcinile, dând dovada de bună credinţă si preocupare pentru starea de sănătate a reclamantului. Cu toate ca işi reluase activitatea din 18 decembrie 2014, în luna februarie 2015, reclamantul a fost trimis de conducerea societăţii, pe cheltuiala societăţii, la un control de specialitate în Bucureşti.

 Pe toata perioada spitalizării şi a post-spitalizarii a beneficiat de toate drepturile salariale, precum si prime, în aceeaşi măsură cu salariaţii care au muncit efectiv, nefiind prejudiciat nici financiar, nici moral.

Accidentul nu a fost produs din lipsa atribuţiilor de sănătate si securitate in muncă din fişa postului.

Apreciază ca sentinţa este netemeinică si sub aspectul obligării in solidar atât a subscrisei, cat si a asigurătorului, la plata daunelor morale in sumă de 20.000 lei si a cheltuielilor de judecată, in condiţiile în care cererea de chemare în garanţie formulată de societate împotriva asigurătorului SC .. Asigurări SA a fost admisă; pe cale de consecinţă, atâta timp cat cererea de chemare în garanţie a fost admisa, singurul care trebuia obligat la plata despăgubirilor si cheltuielilor de judecata, era asigurătorul.

 În situaţia în care se apreciază că  reclamantului i se cuvin daune morale, s-a solicitat ca la plata acestora si a cheltuielilor de judecata sa fie obligată doar chemata in garanţie SC .. Asigurări SA Bucureşti.

  Criticile formulate de chemată în garanţie SC .. ASIGURĂRI SA au vizat modul în care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a .. Asigurări SA .

 S-a arătat că Instanţa de fond, in mod netemeinic si nelegal, a respins excepţia pe considerentul că " este neîntemeiata excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de către asigurătorul chemat in garanţie, iar unul dintre actele normative invocate (Ordinul CSA 14/2011) este in prezent si abrogat".

 S-a arătat că este irelevant faptul ca Ordinul CSA 14/2011 este abrogat in prezent, important fiind faptul ca instanţa de fond ar fi trebuit sa se raporteze strict la cadrul legal indicat de către intimatul-reclamant si la legislaţia in vigoare la data producerii accidentului, respectiv 30.10.2014.

 Mai mult, intimatul-reclamant, a considerat ca subscrisa nu are calitate procesuala în cauza de fata, acţiunea sa fiind îndreptată doar împotriva angajatorului ( intimata-parata )  , si, aspect foarte important, chiar intimata-parata îşi întemeiază cererea de chemare în garanţie pe dispoziţiile Ordinului CSA nr. 14/2011 .

  Instanţa de fond nu a avut in vedere ca cererea de chemare in garanţie era inadmisibila pentru următoarele considerente:

 Potrivit dispoziţiilor art.72 alin.1 C.pr.civ., partea poate sa cheme în garanţie o terţa persoana, împotriva căreia ar putea sa se îndrepte cu o cerere separata în garanţie sau în despăgubiri.

 Însă, în cadrul procedurii speciale de soluţionare a conflictelor de muncă, raportul juridic existent între intimata-pârâta şi societatea de asigurări excede cadrului procesual, litigiile ce au ca parte o societate de asigurări fiind de natura comercială (fostele relaţii comerciale,îin prezent denumite relaţii între profesionişti).

 Având în vedere că, raportul juridic dintre intimatul-reclamant si intimata-pârâta are la bază contractul individual de muncă, precum si faptul că răspunderea contractuala are caracter special, derogator în raport cu răspunderea civilă delictuală, obligaţia pretinsă a fi încălcată şi care a produs prejudicii fiind una concretă, stabilită prin contractul de muncă, este evident că litigiul dedus judecaţii constituie conflict de muncă.

 Cererea de chemare în garanţie a .. Asigurări SA formulata de către intimata-pârâta excede cadrului procesual si este inadmisibila în contextul formulării în cadrul unui litigiu de munca, litigiu ce este supus unei proceduri speciale de soluţionare, care are la baza drepturi decurgând din raportul de munca, iar soluţia instanţei trebuie sa aibă in vedere caracterul personal al raportului de munca si implicit de faptul ca nu exista o legătura suficienta între cererea principala si cererea de chemare în garanţie. Cadrul procesual în limitele căruia instanţa trebuia sa soluţioneze cauza a fost expres indicat chiar de către intimatul-reclamant .Astfel, acesta îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Legii 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii si art. 253 din Codul muncii .

  Răspunderea asigurătorului în temeiul unei poliţe de asigurare RCA este o răspundere contractuală reglementată prin lege, în cazul de fata Legea 136/1995 si Ordinul CSA 14/2011 (in vigoare la data producerii accidentului) . Astfel:

 În Ordinul nr. 14/2011 ai Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea in aplicare a Normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terţilor pentru accidente de autovehicule stipulează condiţiile in care intervine răspunderea asigurătorului , fiind precizate expres atât situaţiile in care se acorda despăgubiri, cat si excluderile.

 - Conform art. 27 alin. 1) litera c) "Asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru: c) din culpa exclusiva a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin 2) pct. 5"

 - Conform art. 27 pct 12 " Asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru :

 12. prejudiciile produse prin accidente survenite in timpul operaţiunilor de încărcare si de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale; "

 În cazul de faţă accidentul a fost produs din cauza montării necorespunzătoare a capacului de canal situat pe partea carosabila a drumului.

Administratorul drumului (Consiliul local) sau deţinătorul gurii de canalizare aveau obligaţia de a asigura siguranţa circulaţiei raportat la caracteristicile gurii de canalizare.  Evident, gura de canalizare trebuia sa fie de aşa maniera executata sau întreţinută încât să prevină producerea de accidente. Faptul ca un vehicul rulând cu o viteza mica, pe un drum deschis circulaţiei rutiere, a antrenat capacul de canal, acesta producând vătămarea unei persoane, atrage răspunderea exclusiva a Administratorul drumului (Consiliul local) sau a deţinătorului gurii de canalizare.

Instanţa de fond a înlăturat înscrisurile care relevă fără echivoc faptul că vinovăţia în producerea evenimentului aparţine SC ..SA, dar in considerente nu se face nicio referire la aceste acte, respectiv Procesul-verbal de cercetare la fata locului întocmit de reprezentantul IPJ Mehedinti-Serviciul Circulaţie si fotografiile efectuate capacului de canal.  În procesul verbal de cercetare la fata locului întocmit de reprezentantul IPJ Mehedinti-Serviciul Circulaţie se precizează faptul ca " atât capacul cât şi rama capacului erau deplasate către interiorul asfaltului-sub nivelul asfaltului cu 2-3 cm. acesta nefiind fixat, mişcându-se prin balansare "

 Pe fondul cauzei, referitor la suma admisă cu titlu de daune morale către intimatul-reclamant, in cuantum total de 20,000.00 lei apreciază că aceasta este mare atât in raport de situaţia de fapt cat si in raport de practica si jurisprudenţa din România, şi pe cale de consecinţa, a solicitat diminuarea daunele morale şi stabilirea unei sume care sa reflecte respectiva practica si jurisprudenţă.

 Cu privire la cheltuielile de judecata solicită să se aibă în vedere prevederile art.27 pct. 6 din Ordinul 14/2011 conform cărora asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru: „amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului", astfel că societatea de asigurare nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

 Astfel, cu privire la admiterea de către instanţa de fond a cheltuielilor de judecată in suma de 1,000.00 lei s-a solicitat să se ţină cont de faptul că avocatul intimatului-reclamant a solicitat pentru reprezentarea clientului său în faţa instanţei de judecată, un onorariu 1000.00 lei, deşi litigiul s-a desfăşurat pe parcursul a 3 termene de judecată.

S-au invocat dispoziţiile art. 451 alin. 2 din Codul de proc. civ solicitându-se cenzurarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior amintite.

 Prin Decizia 3689/5 septembrie 2016 Curtea de Apel Craiova respinge apelurile ca nefondate. Obligă apelantele să plătească reclamantului 1000 lei şi reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Definitivă.

Domenii speta

Spete similare