Procedura insolvenţei

Contractul de închiriere invocat de creditor în susţinerea creanţei sale se afla în derulare la data deschiderii procedurii, iar conform art. 28 alin. 1 lit. c, debitorul avea obligaţia să depună la dosar şi lista cu numele şi adresa creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi dreptul de preferinţă.

Împrejurarea că, contractul de închiriere nr. 1830/20.10.2009 nu a fost înregistrat la organele fiscale, neavând dată certă de întocmire a lui, şi că, contractul şi obligaţiile de plată a chiriei nu au fost evidenţiate în documentele contabile ale debitoarei, este un aspect ce cade în sarcina debitorului, şi nu constituie motive de admitere a recursului formulat.

Prin Decizia civilă nr. 189/R/19.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a Doua Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 395/10.05.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă recurată Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de creditorul M…. şi a dispus lichidatorului judiciar să înscrie în tabelul definitiv consolidat al creanţelor debitorului falit creanţa creditorului M… în sumă de 3.771.750,84 lei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin contestaţia formulată, creditorul a solicitat modificarea tabelului suplimentar al creanţelor debitorului în sensul includerii creanţei sale născută în perioada de observaţie în sumă de 3.862.313,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei obiect contract nr. … încheiat cu debitorul falit prin lichidator judiciar.

În susţinerea contestaţiei a arătat că, în temeiul contractului indicat a închiriat debitorului imobile şi părţile au stabilit contravaloarea chiriei la suma de 14.475 euro/lună şi plata unor penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi în situaţia în care termenele de plată nu sunt respectate; că, potrivit fişei contului pârâta înregistrează un debit în sumă de 3.862.313,58 lei; că sunt incidente prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006 şi nefiind nici o notificare de încetare a contractului acesta a ajuns la termen şi şi-a încetat validitatea la data de 20.10.2014, iar respingerea declaraţiei de creanţă este nejustificată.

Prin sentinţa civilă nr. 538/21.05.2015 s-a respins contestaţia, dar prin decizia civilă nr. 399/R/9.11.2015, Curtea de Apel Timişoara a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare apreciind că, nu s-a soluţionat fondul respectiv nu s-a stabilit cuantumul creanţei; nu s-au analizat actele debitorului pentru a se observa modalitatea sau realitatea înscrierii debitului.

În rejudecare, instanţa de control judiciar a reţinut că între contestator, în calitate de proprietar şi debitoarea falită, în calitate de chiriaş, s-a încheiat contractul nr. … având ca obiect cedarea dreptului de folosinţă asupra unor terenuri şi clădiri aferente în suprafaţă de 9.650 mp pentru o chirie de 14.475 euro începând cu data de 21.10.2009. Potrivit acestui contract încheiat pe durata a 5 ani, până la data de 20.10.2014 plata chiriei urma să se facă în avans până în data de 01 a fiecărei luni pentru luna în curs şi neplata la termenul stipulat autorizează proprietarul să perceapă penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.

Ulterior încheierii acestui contract, prin încheierea nr. … s-a deschis procedura generală a insolvenţei prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva chiriaşului şi s-a numit administratorul judiciar provizoriu, iar prin sentinţa civilă nr. 1416/18.12.2014 s-a deschis procedura falimentului şi s-a desemnat  lichidator judiciar provizoriu.

În urma deschiderii procedurii falimentului, creditorul a depus declaraţia de creanţă pentru suma de 3.862.313,58 lei reprezentând creanţă născută în perioada de observaţie şi până la deschiderea procedurii potrivit contractului de închiriere nr. 1830/20.10.2009 ajuns la termen la data de 20.10.2014.

Declaraţia de creanţă a fost respinsă de către lichidatorul judiciar, pentru că nu a fost prezentat contractul de închiriere, deşi debitorul a utilizat spaţiul şi această utilizare a constituit un temei pentru autorizarea activităţii. Cum contractul de închiriere aflat în derulare la data deschiderii procedurii a fost menţinut conform art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi din conţinutul raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul desemnat reiese că, acest contract a fost înregistrat în evidenţele contabile ale debitorului sub nr. 1830/30.10.2009; că, în perioada de executare chiriaşul nu achitat chiria şi că, în această situaţie cuantumul acestuia precum şi a penalităţilor este de 3.771.750,84 lei.

Astfel, judecătorul sindic a reţinut că, contestatorul are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei astfel cum este definită de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea prin lichidator judiciar, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei civile recurate, în sensul respingerii contestaţiei formulată de creditor împotriva tabelului suplimentar de creanţe al debitorului falit.

În motivarea recursului, se arată în esenţă, că declaraţia de creanţă formulată de creditor împotriva averii debitoarei, pentru suma de 3.862.313,58 lei, a fost respinsă integral, de către lichidatorul judiciar, întrucât contractul de închiriere nr. …. nu a fost prezentat administratorului judiciar decât în decembrie 2014, astfel nu putea fi analizat de către practicianul în insolvenţă şi creditori. Contractul de închiriere nr. …. nu a fost înregistrat la organele fiscale, neavând dată certă de întocmire a lui, iar pe de altă parte, contractul şi obligaţiile de plată a chiriei nu au fost evidenţiate în documentele contabile ale debitoarei.

Astfel, arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert reiese că acest contract a fost înregistrat în evidenţele contabile ale debitorului sub nr. …., expertul a evidenţiat în mod concret că din analiza bilanţurilor contabile, a balanţelor de verificare a conturilor aferente perioadei 2009-2013, nu s-au identificat înregistrări contabile referitoare la cuantumul chiriei datorate pentru această perioadă, nici ca şi cheltuială cu chiriile şi nici ca şi obligaţie de plată sau plăţi efective efectuate către proprietar. Pentru perioada 20.10.2009-24.11.2009 creditorul nu a formulat declaraţie de creanţă pentru chiria neachitată conform contractului de închiriere nr. ….. Contractul nu a fost prezentat administratorului judiciar, iar suma datorată nu a fost evidenţiată în contabilitatea debitoarei.

Se mai arată de către recurentă că a depus bilanţurile şi balanţele la 31.12.2013, din care rezultă că nu sunt mişcări pe contul contabil de 612 - Cheltuieli cu redevenţe şi chirii; că nefiind ridicat dreptul de administrare al debitoarei, aceasta şi-a asigurat prin personalul propriu ţinerea evidenţelor contabile, administratorul special fiind soţia contestatorului, coproprietarul spaţiului închiriat; că după formularea cererii de intrare în faliment, administratorul special a dispus înscrierea contravalorii chiriilor retroactiv în balanţa din luna iulie 2014; că prin adresele cu nr. …. şi …. a solicitat să-i fie prezentate documentele financiar contabile în vederea exercitării drepturilor şi obligaţiilor de supraveghere a activităţii, prezentarea documentelor fiind amânată în repetate rânduri în această perioadă; că în data de 17.12.2014, cu o zi înainte de pronunţare sentinţei de faliment, i-au fost predate balanţa pe luna august, lista clienţilor, conform procesului-verbal nr. ….. Astfel şi din fişa analitică a furnizorilor se vede, că abia în anul 2014 la expirarea contractului, au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei suma de 3.862.313,58 lei operând mişcări pe contul contabil 612 - Cheltuieli cu redevenţe şi chirii, şl contul 401 Furnizori, fără înştiinţarea şi aprobarea administratorului judiciar, iar în balanţa pentru luna iunie 2014 nu era înregistrată creanţa.

Recurenta susţine că nici în planul de reorganizare votat la data de 07.02.2013, nu era prevăzută această datorie curentă din timpul procedurii, nici vreo modalitate de achitare a chiriei. În data de 22.09.2015 proprietarul spaţiilor a înregistrat la sediul lichidatorului notificarea nr. 3780 prin care a solicitat eliberarea spaţiului sau încheierea unui contract de închiriere pentru suprafaţa de 9.650 mp cu chirie de 14.475 euro/lună. Astfel, lichidatorul judiciar arată că a convocat Adunarea Generală a Creditorilor pentru data de 30.09.2015, cu un punct de pe ordinea de zi: Prezentarea cererii de evacuare pentru depozitul unde se află stocurile debitoarei, a ofertei de închiriere şi aprobarea cheltuielilor de depozitare în acest sens şi încheierea contractului de închiriere.

Lichidatorul judiciar arată că nu s-a aprobat încheierea contractului de închiriere contestatorul pentru suprafaţa de 9.650 mp cu chirie de 14.475 euro/lună, deoarece orice cheltuială care afectează patrimoniul debitoarei trebuie aprobată de administratorul judiciar sau judecătorul sindic, dar debitoarea a utilizat şi utilizează spaţiul cu mult înainte de data de 20.10.2009, activitate debitorului fiind autorizată cu luarea în considerare a utilizării acestor clădiri. Pentru celelalte spaţii utilizate de debitoare au fost încheiate contractele de comodat nr. …. şi nr. ….. Dacă se cunoştea de existenţa acestui contract de închiriere, putea fi analizată şi incidenţa prevederilor art. 80 şi art. 86 din Legea 85/2006, şi trebuia aprobată de adunarea generală a creditorilor atât durata cât şi costul închirierii.

De asemenea, arată că creditorul nu a formulat cererea de creanţă întemeiată pe lipsa folosinţei spaţiului aflat în proprietatea acestuia, ci strict în temeiul contractului de închiriere nr. …., a solicitat efectuarea unei expertize în construcţii pentru justificarea preţului din contract. Astfel, lichidatorul judiciar şi instanţa de fond nu putea să analizeze decât declaraţia de creanţă formulată sub aspectul legalităţii sumelor solicitate cu titlu de chirie conform contractului de închiriere nr. …..

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 483 NCPC, art. 108 din Legea 85/2006.

Analizând recursul de faţă, prin prisma criticilor formulate de recurent şi din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar, pentru următoarele considerente.

Prin motivele de recurs, lichidatorul nu invocă motive de nelegalitate ale hotărârii recurate, prevăzute de art. 304 C. pr. civilă, ci reia starea de fapt şi arată că declaraţia de creanţă formulată de proprietarul creditor împotriva averii debitoarei, pentru suma de 3.862.313,58 lei, a fost respinsă integral, întrucât contractul de închiriere nr. …. nu a fost prezentat administratorului judiciar decât în decembrie 2014, că contractul de închiriere nr. …. nu a fost înregistrat la organele fiscale, neavând dată certă de întocmire a lui, şi că, contractul şi obligaţiile de plată a chiriei nu au fost evidenţiate în documentele contabile ale debitoarei.

Curtea reţine că, contractul de închiriere invocat de creditor în susţinerea creanţei sale se afla în derulare la data deschiderii procedurii, iar conform art. 28 alin. 1 lit. c, debitorul avea obligaţia să depună la dosar şi lista cu numele şi adresa creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi dreptul de preferinţă.

Împrejurarea că, contractul de închiriere nr. …. nu a fost înregistrat la organele fiscale, neavând dată certă de întocmire a lui, şi că, contractul şi obligaţiile de plată a chiriei nu au fost evidenţiate în documentele contabile ale debitoarei, este un aspect ce cade în sarcina debitorului, şi nu constituie motive de admitere a recursului formulat şi de respingere a cererii de creanţă formulată de proprietarul spaţiului închiriat de către debitor.

Aşa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respingând, ca nefondat, recursul.

Domenii speta

Spete similare