Plângere contravenţională

Doar nerespectarea art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nu şi nerespectarea art. 16 şi art. 19 din OG 2/2001 care atrag nulitatea relativă a procesului verbal.

Întrucât contractele celor 4 persoane aflate în perioada de probă nu erau înregistrate în Revisal la momentul controlului, în mod corect agentul constatator a reţinut că apelanta – petentă se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prev. de art. 260 al. 1 lit. e C. mun.

Prin sentinţa civilă 9266/12.10.2015 pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a respins plângerea contravenţională formulată de petenta SC XSRL în contradictoriu cu intimata yyy, ca nefondată.

S-a reţinut că prin procesul verbal  de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr  031868/19.03.2015, petenta a fost sancţionată contravenţional, reţinându-se în sarcina sa ca a săvârşit fapte contravenţionale, după cum urmează:

A primit la muncă pe numitele CG, BG, AF, GD, fără a avea încheiate contracte individuale de munca in forma scrisa, contrar prevederilor disp  art 16 (1) si (2) din L 53/2003, aplicându-i-se o amenda in suma de 40 000 lei, potrivit disp art 260 al 1 lit e din L 53/2003, cate 10 000 lei pentru fiecare persoana.

De asemenea, s-a aplicat petentei si o amenda in cuantum de 1500 lei, pentru fapta de a nu tine evidenta  orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspecţiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat, in raport de disp art  260 al 1 lit m din Legea 53/2003.

A mai fost sancţionată petenta cu avertisment potrivit disp art 9 al 2 lit a pentru nerespectarea obligaţiei de a înregistra şi transmite în registrul general de evidenta a salariaţilor datele prevăzute de art 3 al 2 lit a-g din acest act normativ, fapta reglementata de disp art 4 al 1 lit a si tot cu avertisment pentru fapta prevăzută de disp art 2 pct 8, in concret lipsa de informare a intimatei cu privire la existenta unui contract de prestări servicii între petenta si un prestator de servicii înregistrată la ITM.

Petenta contestă sşi critică doar faptele contravenţionale reţinute în sarcina sa, pentru care i s-au aplicat amenzi contravenţionale nu şi cele în privintţa cărora i s-a aplicat doar sancţiunea avertismentului, apreciind că, în raport de data înregistrării şi iîncheierii contractelor individuale de muncă, înainte de ziua controlului, precum şi în raport de fişele de medicina muncii, aplicarea amenzilor apare ca nejustificată şi cuantumul acesteia poate conduce la imposibilitatea de a mai exista.

 Verificând procesul verbal de contravenţie si sub aspectul condiţiilor de valabilitate, stabilite de art. 16 si 17 din OG 2/2001, instanţa a constatat că prevederile acestor articole nu sunt incidente în cauză.

Petenta nu a făcut nici o proba contrarie celor reţinute situaţiei de fapt reţinute în procesul verbal, de natură a arăta că cele consemnate de către agentul constatator în procesul verbal nu ar corespunde situaţiei de fapt şi că salariatele au avut încheiate contracte individuale de muncă anterior datei controlului, din ziua de  18.03, aşa cum rezultă ăi din anexa la procesul verbal seria  nr  031868/19.03.2015.

Potrivit disp art 16, in forma in vigoare la data întocmirii procesului verbal de contravenţăe prevede:

(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

Potrivit declaraţiilor olografe, acestea nu aveau încheiate si semnat contract de munca la data de 18.03.2015

Disp art 260 reglementează la lit e) ca primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

Aşa fiind, se constată ca petentei i s-a aplicat amendă în cuantum minim.

Pentru a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie  petentul se impunea să producă dovezi care să probeze o situaţie contrară celei reţinute de către intimata.

Însă, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu dovedesc existenţa unor contracte de muncă valabile şi transmise către REVISAL.

Aceste declaraţii sunt apreciate ca fiind nesincere astfel încât vor fi înlăturate.

 Chiar petenta recunoaşte în cuprinsul răspunsului la întâmpinare  ca înregistrarea s-a făcut in ziua controlului de către contabila societăţii având în vedere că programul permite transmiterea acestora după o perioadă de probă, fiind semnate contractele de muncă.( f 168 dosar).

 Mai recunoaşte petenta şi că dintr-o neconcordanţă a contabilei societăţii, s-a omis efectiv a se transmite datele din CIM pentru BG, CG si AL.

 Petenta s-a expus în mod conştient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenţie, pe care chiar acesta l-a depus la instanţă, şi care se bucura de o prezumţie de temeinicie, care putea fi răsturnată. (c.Nicoleta Gheorghe contra României)

De asemenea, în materia contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de legislaţia rutieră, recent Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanţi cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenţie, constatând că instanţele naţionale au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie în materie penală.

Spre exemplificare decizia din 13 martie 2012 pronunţată în cauza Haiducu şi alţii c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulaţiei rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii, Curţii revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Instanţa a acordat efectiv petentei posibilitatea de a propune probe, prin care să aducă dovada contrară celor reţinute de agentul constatator, şi, de a-şi prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Cum petenta nu a reuşit sa-si probeze susţinerile, prezumţia nu a fost răsturnată.

Mai mult decât atât, a şi recunoscut, săvârsirea faptelor contravenţionale.

Cu privire la nulităţile prevăzute de disp art 16 al 1 si 19 din OG 2/2001, invocate de către petentă, instanţa reţine că încălcarea acestor dispoziţii atrage nulitatea relativa si nu cea absoluta, nulitate relativa ce presupune dovedirea existenţei unei vătămări, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări care i s-a cauzat prin presupusa nerespectare a acestor dispoziţii legale, iar amenda aplicată  nu poate fi socotită în nici un caz o vătămare cauzată de acest fapt.

Decizia XXII a ICCJ/19.03.2007, statuează că situaţiile iîn care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei, sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art 17 din Og 2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator  al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a  cerinţelor  pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, (…), nulitatea procesului verbal de contravenţie să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Petenta se impunea cu necesitate sa respecte o norma legala.

Aceasta nu a respectat-o.

Pentru toate aceste motive plângerea a fost respinsă ca nefondată.

Prin Decizia Civilă 1087/19.12.2016 Tribunalul Galaţi a respins apelul formulat de către petentă, ca nefondat.

 A reţinut Tribunalul că doar nerespectarea art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nu şi nerespectarea art. 16 şi art. 19 din OG 2/2001 care atrag nulitatea relativă a procesului verbal.

În acord cu prima instanţă, s-a apreciat că aceste contracte au fost încheiate pro causa.

Întrucât contractele celor 4 persoane aflate în perioada de probă nu erau înregistrate în Revisal la momentul controlului, în mod corect agentul constatator a reţinut că apelanta – petentă se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prev. de art. 260 al. 1 lit. e C. mun.

Domenii speta

Spete similare