Ordonanţă preşedinţială

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „ordonanţă preşedinţială” formulată de reclamanta A B, în contradictoriu cu pârâtul A C.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18.07.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea la data de 19.07.2016 dată la care a pronunţat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată  următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de …, sub numărul …., reclamanta A B a chemat în judecată pe pârâtul A C solicitând instanţei ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună obligarea acestuia la înapoierea minorului A C D, reţinut în mod abuziv, până la soluţionarea dosarului nr…. înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr.…., Judecătoria Mediaş a desfăcut căsătoria încheiată cu pârâtul, stabilind locuinţa minorului A C D la domiciliul său.

Reclamanta a menţionat că prin aceeaşi sentinţă instanţa a admis cererea pârâtului de a avea legături personale cu minorul  şi că de comun acord au stabilit ca minorul să rămână pe perioada sărbătorilor de Paşti cât şi ulterior în domiciliul pârâtului, pentru aproximativ 3 săptămâni.

De asemenea, reclamanta a susţinut că după terminarea acestei perioade l-a sunat pe pârât să îi înapoieze minorul dar acesta a refuzat spunându-i că minorul nu doreşte să vină la ea, deşi atunci când a reuşit să vorbească cu copilul, acesta şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce la mamă.

Totodată, reclamanta a precizat că a încercat să îşi ia copilul de la pârât, dar de fiecare dată s-a lovit de refuzul acestuia de a-l înapoia, motiv pentru care s-a adresat atât Poliţiei Mediaş cu plângere penală cât şi Poliţiei Aţel.

Reclamanta a arătat că având în vedere refuzul pârâtului de a înapoia minorul, deşi avea această obligaţie, vârsta fragedă a copilului precum şi faptul că acesta nu a mai locuit niciodată singur  cu pârâtul înainte de divorţ, sănătatea fizică şi psihică a minorului este pusă în pericol.

Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 şi următoarele referitoare la aspectul urgenţei, cât şi sub aspectul vremelniciei şi neprejudecării fondului .

În drept reclamanta a invocat prevederile art.96 şi următoarele C.pr.civ.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu un martor.

Reclamanta a anexat cererii în copie conform cu originalul sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Mediaş, decizia civilă nr. … a Tribunalului Sibiu, certificatul de naştere al minorului A C D, permis de şedere şi cartea de identitate a pârâtului.

Legal citat pârâtul A C a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 06.08.2008, în urma căsătoriei rezultând minorul A C D născut la data de 12.01.2012.

Pârâtul a menţionat că prin sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Mediaş  definitivă prin decizia civilă nr. …. a Tribunalului Sibiu,a fost desfăcută căsătoria încheiată, pe baza acordului dintre părţi, stabilindu-se locuinţa minorului la reclamantă, urmând ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinţi.

De asemenea, pârâtul a susţinut că de la data pronunţării împrejurările avute în vedere de instanţă s-au schimbat deoarece reclamanta care este cetăţean moldovean pleacă foarte des de la domiciliu în străinătate, neavând grijă de minor.

Pârâtul a precizat că în prezent minorul este la domiciliul său, reclamanta fiind plecată des în Germania, el ocupându-se de creşterea şi educarea copilului în numeroase ocazii după pronunţarea hotărârii de divorţ.

Totodată, pârâtul a invocat faptul că el este cel care se ocupă de creşterea şi educare minorului, reclamanta refuzând să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin în calitate de părinte,existând riscul major ca aceasta să încerce să plece cu minorul din ţară fără acordul sau ştirea sa, astfel încât a formulat pe rolul Judecătoriei Mediaş o cerere de exercitare exclusivă a autorităţi părinteşti.

Pârâtul a menţionat că a formulat împotriva reclamantei plângere penală pentru abandon de familie ce face obiectul dosarului penal nr…. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş.

De asemenea, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.996 C.pr.civ referitoare la condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, întrucât reclamanta nu justifică urgenţa măsurii solicitate.

Pe de altă parte, pârâtul a susţinut că în cauză nu poate fi vorba despre o solicitare cu caracter provizoriu, măsura înapoierii minorului până la soluţionarea dosarului de fond având un caracter definitiv, încălcându-se şi condiţia neprejudecării fondului cauzei.

În dovedirea celor susţinute pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat în cauza proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu martora E F H şi a dispus din oficiu efectuarea unui referat de anchetă psihosocială la domiciliu reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi, iar din căsătoria lor a rezultat minorul A C D născut la data de 12.01.2012, aşa cum rezultă din certificatul de naştere aflat la fila 16 dosar.

Prin sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Mediaş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr… a Tribunalului Sibiu, a fost desfăcută căsătoria părţilor , pe baza acordului lor, stabilindu-se locuinţa minorului la reclamantă, urmând ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinţi. Prin aceeaşi sentinţă pârâtului i s-a încuviinţat dreptul de a păstra legături personale cu minorul.

La data de 24.04.2016 reclamanta i-a permis pârâtului să îl ia pe minor în domiciliul său situat în comuna Aţel, judeţul Sibiu şi să îl ţină pe perioada vacanţei de Paşte, urmând ca după terminarea acestei perioade acesta să îl înapoieze mamei.

Aşa cum reiese din declaraţia martorei E F H, începând cu data de 24.04.2016 pârâtul refuză să îi înapoieze reclamantei copilul, aceasta încercând de două ori să ia legătura cu minorul, pentru aceasta fiind nevoită să se adrese cu plângere penală organelor de poliţie.

În tot acest interval de timp, reclamanta a încercat să îl vadă pe minor şi să vorbească cu acesta prin telefon , dar s-a lovit de refuzul pârâtului şi al bunicii paterne, care îi comunicau faptul că minorul nu poate vorbi cu ea, fiind nevoită să se adreseze autorităţilor pentru a putea fi ajutată în vreun fel să restabilească relaţiile cu fiul său.

Potrivit susţinerilor reclamantei coroborate cu declaraţia martorei E F H, pe fondul neînţelegerilor intervenite între părinţi, se poate sesiza încercarea pârâtului de a influenţa minorul, în sensul de a-i crea copilului o imagine negativă cu privire la mama sa, de a îl îndepărta de aceasta şi de a-l determina să nu  comunice cu aceasta.

Acest lucru poate cauza minorului traume psihice, deoarece acesta are o vârstă fragedă, este foarte ataşat de mama sa , fiind nedespărţit de acesta pentru perioade lungi de timp. Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Totodată, instanţa constată că reclamanta a depus toate eforturile pentru a-şi lua copilul de la pârât, introducând pe rolul instanţei, ca urmare a refuzului acestuia de a-i înapoia minorul,  dosarul nr…. care are ca obiect modificare măsuri privind copilul.

Potrivit art. 8 din CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

Convenţia europeană a drepturilor omului nu defineşte viaţa familială, aceasta fiind o noţiune autonomă, interpretată de curte independent de semnificaţia pe care o are în dreptul naţional al statelor membre. De regulă, existenţa unei vieţi de familie este determinată de o legătură biologică şi/sau juridică (rudenie, căsătorie, adopţie etc.) în prezenţa unei relaţii personale reale şi efective. Există, însă, situaţii de excepţie, când ori legătura biologică şi/sau juridică  ori o relaţie personală efectivă este suficientă pentru a ilustra noţiunea de „viaţă de familie”.

 Art. 8 din CEDO presupune, prin ipoteză, existenţa unei familii, dar nu face nici o distincţie între „familia legitimă”, având la bază o căsătorie valabil încheiată, şi „familia naturală”, care este o relaţie de fapt. Curtea a admis că, dacă această noţiune nu se bazează numai pe raporturile de căsătorie, ci poate îngloba şi alte legături de facto, atunci când părţile coabitează în afara existenţei între ele a unor legături de căsătorie, un copil născut dintr-o asemenea relaţie este cuprins de plin drept în această „celulă familială” prin simplul fapt al naşterii şi datorită acestuia, independent de sfârşitul relaţiei dintre părinţi.

 Instanţa remarcă faptul că relaţia dintre reclamantă şi fiul ei intră în sfera „vieţii de familie” în sensul art. 8 din Convenţie europeană a drepturilor omului, aşa cum a fost ea definită în jurisprudenţa CEDO. Aşa cum a reiterat de nenumărate ori Curtea în hotărârile sale, posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie. (Cauza Monory împotriva României şi Ungariei, Hotărâre nr. 6/05.04.2005, par.70). Astfel, în ceea ce-i priveşte pe copiii minori, desfăşurarea vieţii de familie este protejată prin posibilitatea acestora de a trăi împreună cu părinţii sau măcar de a se vedea cu aceştia.

Analizând cererea reclamantei în raport de dispoziţiile art. 997 Cod proc.civ., instanţa va urmări îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru admiterea unei ordonanţe preşedinţiale, şi anume urgenţa măsurii, vremelnicia (caracterul temporar al măsurii ce va fi adoptată) şi neprejudecarea fondului.

Ordonanţa preşedinţială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept.

În ceea ce priveşte urgenţa, instanţa că această condiţie este îndeplinită, pentru următoarele considerente:

În concordanţă cu jurisprudenţa constantă a CEDO (ex. Cauza Monory împotriva României şi Ungariei, Hotărâre nr. 6/05.04.2005), în chestiuni ce ţin de reunirea copiilor cu părinţii lor, se impune soluţionarea acestora cu urgenţă, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor personale dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu aceştia (a se vedea Hotărârea CEDO din 11 ianuarie 2000 în cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României). În concret, se poate produce o îndepărtare, o răcire a relaţiilor de afectivitate dintre părinte şi copil, ceea ce ar duce la o vătămare a dreptului, atât al reclamantei, cât şi al fiului său, la o viaţă de familie firească. Dacă pe fondul distanţei în spaţiu şi timp dintre cei doi, se grefează şi o influenţă negativă din partea părintelui care locuieşte cu copilul, consecinţele pot fi dezastruoase.

De asemenea, având în vedere comportamentul tatălui, care nu a respectat o hotărâre judecătorească, care refuză nejustificat mamei dreptul său de a-şi vedea copilul, instanţa apreciază  că acesta ar putea influenţa negativ un copil de vârstă fragedă, cu personalitate în formare, în ceea ce priveşte relaţiile cu mama sa, pe fondul neînţelegerilor dintre părinţi .

Copilul are nevoie de o viaţă echilibrată, are nevoie în egală măsură de mamă în viaţa sa,  ca şi de tată, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada unui comportament inadecvat, periculos, al acesteia în raport cu minorul.

Cu privire la vremelnicie, instanţa reţine că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă.

Vremelnicia măsurii luate reprezintă o condiţie a ordonanţei preşedinţiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanţa este datoare să evite orice măsuri care rezolva fondul litigiului şi fac imposibilă eventuala restabilire a situaţiei de fapt anterioare.

În cazul de faţă, reclamanta solicită luarea unei măsuri temporare, de înapoiere a minorului , având în vedere că a dovedit existenţa unei alte acţiuni, pe calea dreptului comun, prin care solicită acest lucru respectiv dosarul nr…. aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti.

În ceea ce priveşte neprejudecarea fondului, analiza acestei condiţii presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenţa de drept.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt şi de drept existente la dosar, respectiv: minorului A C D născut la data de 12.01.2012 i s-a stabilit la mamă locuinţa prin sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Mediaş  rămasă definitivă prin decizia civilă nr. … a Tribunalului Sibiu, iar minorul a locuit efectiv împreună cu aceasta după desfacerea căsătoriei dintre părinţii săi.

 De asemenea nu există date din care să rezulte un comportament neadecvat al mamei în raport cu copilul. S-a ocupat cu diligenţă de minor, l-a înscris pe acesta la grădiniţă şi i-a asigurat acestuia un climat favorabil unei dezvoltări armonioase, aşa cum rezultă din referatul de anchetă psihosocială ( fila 26 dosar), iar după despărţirea în fapt de copil a făcut demersuri  de a lua legătura cu acesta.

Deşi ambii părinţi se bucură pe deplin de drepturile lor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti în comun, neexistând o hotărâre judecătorească care să statueze contrar, cel care a încălcat dreptul celuilalt părinte de a avea legăturile fireşti cu minorul a fost pârâtul, prin neînapoierea copilului către reclamantă.

În concordanţă cu jurisprudenţa C.E.D.O., dar şi cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, republicată, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti,astfel încât  instanţa apreciază că interesul superior al minorului A C D este ca aceasta să se revină la reclamantă.

Faţă de cele arătate, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 997 Cod proc. civilă, instanţa urmează să admită cererea  de ordonanţă preşedinţială şi să dispună înapoierea minorului A C D către reclamantă, până la soluţionarea dosarului nr…. aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A B, în contradictoriu cu  pârâtul A C

Dispune înapoierea minorului A C D, către reclamanta A B, până la soluţionarea litigiului având ca obiect modificare măsuri privind copilul, înregistrat la Judecătoria Ploieşti sub nr. ….

Executorie.

Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, ce urmează a fi depus la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19.07.2016.

Domenii speta

Spete similare