Contract de împrumut cu titlu gratuit. Dreptul de a solicita dobânda moratorie

Contract de împrumut cu titlu gratuit. Dreptul de a solicita dobânda moratorie

Pentru a fi datorată dobânda legală penalizatoare solicitată de împrumutător, nu este necesar ca în contract să se fi prevăzută expres obligaţia de plată a dobânzii, aceasta fiind datorată în temeiul legii, raportat la prevederile art. 1087-1088 din Codul civil de la 1864.

Dobânda moratorie datorată în cazul obligaţiilor băneşti nu se confundă cu dobânda convenită de părţi ca un echivalent al împrumutului bunului.

Pentru împrumutul bănesc cu dobândă, dobânda (convenţională sau prevăzută prin norme speciale) reprezintă fructe civile şi se acordă şi pentru trecut, pe când dobânda moratorie legală reprezintă daune-interese şi se acordă doar de la data introducerii acţiunii.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1070/19.03.2015, definitivă prin neapelare

În fapt, prin contractul autentificat la Biroul Notarilor Publici P sub nr. 165/18.01.2011, pârâţii PSC şi PS au declarat că recunosc datoria în cuantum de 37.935,5 euro faţă de reclamanţii CI şi CE, obligându-se la restituirea sumei arătate, în aceeaşi monedă, în întregime, până la data de 01.08.2011. Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 5251/05.11.2013 de către Biroul Notarilor Publici P, reclamanţii CI şi CE au cesionat cu titlu oneros cesionarului VVA creanţa în cuantum de 37.935,5 euro, nepurtătoare de dobândă remuneratorie, scadentă la data de 01.08.2011, împotriva debitorilor PSC şi PS. Prin acelaşi contract, reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita dobânda legală penalizatoare până la data cesionării creanţei (05.11.2013).

Conform art. 1576 din Codul civil de la 1864, împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate.

În ceea ce priveşte dobânda legală aferentă, în această materie sunt aplicabile prevederile art. 1586 C.civ., potrivit cărora, dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească şi dobânzi de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.

Raportat la aceste prevederi, instanţa a constatat că nu poate fi reţinută apărarea pârâţilor potrivit căreia dobânda legală penalizatoare nu ar fi datorată deoarece aceasta nu ar fi fost stipulată în contract. Sub acest aspect, este de observat că interpretarea dată de pârâţi prevederilor art. 1 şi 2 din OG nr. 13/2011 nu poate fi primită pentru a se concluziona cu privire la netemeinicia acţiunii. Astfel, potrivit art. 1 din OG nr. 13/2011, (1) Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti. (2) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie. (3) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. (4) Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanţă priveşte atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare. (5) Prin dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.

Art. 2 din acelaşi act normativ prevede că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. De asemenea, art. 6 din OG nr. 13/2011 prevede că dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.

Aşadar, pentru a fi datorată dobânda legală penalizatoare solicitată de reclamanţi, nu este necesar ca în contract să se fi prevăzută expres obligaţia de plată a dobânzii în contextul în care aceasta este datorată în temeiul legii. Raportat la prevederile art. 1087-1088 din Codul civil de la 1864 (act normativ aplicabil în raport cu momentul naşterii raporturilor dintre părţi), în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Într-adevăr, împrumutul de consumaţie poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. În acest din urmă caz, împrumutătorul pretinde de la împrumutat pe lângă obligaţia de restituire, o prestaţie oarecare, care se numeşte dobândă, iar contractul este un împrumut cu dobândă. Împrumutul cu dobândă este guvernat, prin urmare, atât de normele generale, care reglementează împrumutul de consumaţie cu titlu gratuit (art. 1576 – 1586 Cod Civil) cât şi de cele speciale (art. 1587 – 1590 Cod Civil) sau alte acte normative.

Însă, faptul că între părţi a intervenit un contract de împrumut cu titlu gratuit nu presupune nicidecum că pârâţii nu ar fi ţinuţi la plata dobânzii legale moratorii (penalizatoare), în acest sens fiind chiar prevederile art. 1586 C.civ., menţionate mai sus. Dobânda moratorie datorată în cazul obligaţiilor băneşti nu se confundă cu dobânda convenită de părţi ca un echivalent al împrumutului bunului.

Pentru împrumutul bănesc cu dobândă, dobânda (convenţională sau prevăzută prin norme speciale) reprezintă fructe civile şi se acordă şi pentru trecut, pe când dobânda moratorie legală reprezintă daune-interese şi se acordă doar de la data introducerii acţiunii; calculul dobânzilor moratorii se poate face şi asupra sumelor datorate pentru trecut cu titlu de dobânzi convenţionale neplătite la termen, căci interdicţia anatocismului vizează doar calculul dobânzilor (fructe civile) asupra unor sume datorate cu acelaşi titlu. Dobânda convenţională (fructe civile) curge şi după expirarea termenului de plată, până la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată. Dacă dobânda a fost prevăzută numai pentru nerespectarea termenului de restituire, contractul de împrumut este cu titlu gratuit şi dobânda convenţională are caracter moratoriu, astfel că ea va fi datorată numai din ziua chemării în judecată şi în cuantumul prevăzut, însă cel mult dobânda legală.

Prin urmare, deşi părţile nu au stipulat dobânzi în contract, obligaţia este purtătoare de dobânzi în temeiul legii (art. 1088 şi art. 1586 C.civ.), împrumutaţii fiind datori să plătească dobânda legală penalizatoare. Astfel, în caz de întârziere, împrumutatul datorează daune-interese moratorii de la data cererii de chemare în judecată (art. 1586 Cod Civil), care în materia împrumutului bănesc sunt echivalente cu dobânda legală (art. 1088 Cod Civil). Pentru nerespectarea de către împrumutat a obligaţiilor civile în cazul împrumuturilor băneşti, daunele-interese moratorii (echivalentul prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere) sunt echivalente cu dobânda legală, întrucât însuşi legiuitorul evaluează acest prejudiciu. Totodată, instanţa constată că, în obligaţiile băneşti, acordarea dobânzii moratorii nu este condiţionată de stabilirea relei-credinţe a debitorului, însă se prezumă culpa lui pentru nerespectarea obligaţiei de plată până la proba contrarie, conform articolelor 1082 şi 1083 C.civ.

În ceea ce priveşte îndreptăţirea reclamanţilor la dobânda legală penalizatoare în condiţiile intervenirii contractului de cesiune de creanţă, instanţa constată că aceştia şi-au rezervat dreptul de a solicita dobânda legală penalizatoare până la data cesionării creanţei (05.11.2013). Or, potrivit art. 1.576 din Legea nr. 287/2009 privind Noul cod civil (act normativ aplicabil sub acest aspect în raport cu data încheierii contractului de cesiune creanţă), dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile şi orice alte venituri aferente creanţei, devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii. Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi, rezultă că părţile pot conveni ca dobânzile aferente creanţei să fie plătite cedentului.

În privinţa datei de la care este datorată dobânda legală penalizatoare, instanţa constată că vechiul Cod civil nu prevedea posibilitatea ca, în cazul împrumutului de consumaţie, dobânda legală să curgă de drept, ci numai din momentul introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea reclamanţilor de aplicare a dobânzii legale începând cu data scadenţei împrumutului. Astfel, în raport cu prevederile art. 1586 din Codul civil de la 1864, dobânda este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată. Potrivit menţiunilor din contractul de cesiune de creanţă, reclamanţii au formulat cerere de executare silită la BEJ IA sub nr. 498/24.08.2011, fiind încuviinţată executarea silită prin încheierea nr. 2612, pronunţată de Judecătoria Satu Mare. Sub acest aspect, s-a listat din oficiu din aplicaţia Ecris Încheierea nr. 2612/07.09.2011, pronunţată de Judecătoria Satu Mare.

Conform art. 100 din Legea nr. 36/1995, înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public. Acest text se regăsea anterior republicării legii la art. 66 din Legea nr. 36/1995. Prin urmare, raportat la aceste dispoziţii, o eventuală cerere de chemare în judecată a reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea sumei împrumutate era lipsită de interes. În acest context, se impune interpretarea prevederilor art. 1586 din Codul civil de la 1864  în sensul că dobânda legală datorată pentru întârzierea restituirii sumei de bani împrumutate se calculează începând cu data formulării cererii de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul autentificat de notarul public (în cauza de faţă, începând cu data de 24.08.2011). În consecinţă, instanţa a constatat că pârâţii sunt ţinuţi să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumei de 37.935,5 euro (reprezentând suma împrumutată pârâţilor conform contractului autentificat sub nr. 165/18.01.2011), echivalentul în lei la cursul BNR din data plăţii, calculată începând cu data formulării cererii de executare silită în temeiul acestui contract de împrumut (respectiv 24.08.2011) şi până la data de 05.11.2013.

Sub aspectul cuantumului dobânzii, instanţa a reţinut că, potrivit art. 2 din OG nr. 9/2000, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Pentru perioada de după intrarea în vigoare a OG nr. 13/2011 (respectiv, începând cu luna septembrie 2011), dobânda legală se stabileşte potrivit acestui act normativ. În ceea ce priveşte contestaţia pârâţilor cu privire la modul de calcul al reclamanţilor sub aspectul dobânzii legale, instanţa constată că această contestaţie nu impunea administrarea unei expertize întrucât dobânda este datorată în temeiul legii, ea putând fi calculată inclusiv de către executorul judecătoresc; în acest sens, instanţa reţine că, potrivit art. 628, alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

În consecinţă, pentru considerentele expuse mai sus, instanţa a admite în parte cererea şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumei de 37.935,5 euro (reprezentând suma împrumutată pârâţilor prin contractul autentificat sub nr. 165/18.01.2011), echivalentul în lei la cursul BNR din data plăţii, calculată începând cu data formulării cererii de executare silită în temeiul acestui contract de împrumut (respectiv 24.08.2011) şi până la data de 05.11.2013.

Domenii speta

Spete similare