Plangere contraventionala

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Bals la data de 08.03.2016 sub nr. 404/184/2016, petentul G O a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de contraventie seria ISCTR nr. xxx din xxxxxxxxx si exonerarea de plata amenzii; în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a aratat ca în data de 26.02.2016, ora 10,25, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numarul de înmatriculare B-103-DGS si semiremorca cu numarul de înmatriculare B-60-DLK pe raza orasului Bals, pe DN 65, km 21+450, a fost oprit si verificat de un echipaj al intimatului, fiind sanctionat cu amenda contraventionala în suma de 600 lei pe motivul diminuarii cu o ora sau mai mult, dar mai putin de 2,5 ore, a perioadei minime de repaus zilnic.

A mai aratat petentul ca s-a retinut ca a început perioada de odihna zilnica la data de 25.02.2016 ora 19,22 si a încetat-o la 26.02.2016 ora 04,44, rezultând o perioada de odihna de 9 ore si 23 minute în loc de 11 ore, retinere eronata deoarece chiar din cuprinsul procesului-verbal contestat reiese ca în saptamâna 22.02.2016 – 28.02.2016 avea 4 perioade de odihna zilnica redusa, iar fata de data la care s-a constatat contraventia nu ajunsese la scadenta datei de 28.02.2016, data pâna la care putea lua pauzele respective.

Petentul a invocat cazul fortuit ca element de natura a înlatura caracterul contraventional al faptei, aratând ca datorita unor constrângeri ale autoritatilor austriece facute în urma sesizarilor localnicilor, a fost nevoit sa-si întrerupa pauza si sa conduca fara respectarea întocmai a perioadei de repaus.

De asemenea, în subsidiar, fata de împrejurarile relatate si de perioada redusa cu care a diminuat pauza ce trebuia facuta, a solicitat instantei sa constate gravitatea redusa a faptei si sa înlocuiasca sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului.

În drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001.

Pentru dovedirea sustinerilor din plângere petentul a depus la dosar procesul-verbal a carui anulare se cere si copia actului sau de identitate.

Plângerea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 20 lei.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul, prin Inspectoratul Teritorial nr. 6, a solicitat respingerea plângerii contraventionale, aratând în motivare, în esenta, ca la controlul efectuat în data de 26.02.2016 pe DN 65 km 21+450, în urma verificarilor înregistrarilor tahograf s-a constatat diminuarea cu o ora sau mai mult, dar mai putin de 2,5 ore, a perioadei minime de repaus zilnic, atunci când nu este posibila reducerea acestuia, astfel: petentul a început pauza de odihna în data de 25.02.2016, ora 19,22 si a terminat-o la 26.02.2016 ora 04,44, pauza fiind de doar 9 ore si 23 minute în loc de 11 ore, în saptamâna 22.02.2016 – 28.02.2016 acesta având 4 perioade de odihna zilnica redusa, fapta sanctionata ca si contraventie de art. 8 alin. 3 lit. f din OG 37/2007. A mai aratat ca respectarea timpilor de conducere, a pauzelor si a perioadelor de odihna este obligatorie, iar nerespectarea acestora prezinta un grad ridicat de pericol social. De asemenea, a aratat ca fapta contraventionala a fost constatata si sanctionata în mod corect.

În drept, intimatul a invocat dispozitiile art. 205-208 C.proc.civ., OG 2/2001, OG 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 si Regulamentul nr. 165/2014.

Intimatul a atasat la întâmpinare, în copie, procesul-verbal contestat, formularul de control în trafic, certificatele de înmatriculare ale autovehiculului si semiremorcii care formau ansamblul de vehicule condus de petent, copia conforma nr. 118260 pentru transportul rutier international de marfuri contra cost în numele unui tert, fisa de transport, fisa privind contraventiile petentului conform Regulamentului (EC) nr. 561/2006 si diagrama saptamânala din perioada 21.02.2016 – 27.02.2016 privindu-l pe petent.

Prin raspunsul la întâmpinare depus la dosar petentul a aratat, în plus fata de ce mentionase deja în plângerea formulata, ca a plecat din Elvetia dupa o pauza de 61 de ore, a facut o pauza de 9 ore si 36 de minute la granita dintre Olanda si Germania, apoi alta de 9 ore si 32 de minute în Olanda, dupa care a mai facut o pauza de 10 ore si 32 de minute în Austria, pauza ce urma sa fie de 11 ore, dar pentru ca parcarea sa în zona respectiva a deranjat localnicii, acestia au chemat Politia si l-au rugat sa paraseasca zona, ceea ce a si facut. A mai aratat ca ulterior a mai facut o pauza de 9 ore si 28 minute în România, la Lugoj, dupa care a fost oprit si sanctionat de echipajul intimatului.

În drept, petentul a invocat dispozitiile art. 201 C.proc.civ. A atasat la raspunsul al întâmpinare copii de pe fisele de activitate zilnica extrase din aparatul tahograf.

În cauza a fost administrata proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând ansamblul probelor aflate la dosar, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal seria ISCTR nr. 6113608 din 26.02.2016, petentului i s-a aplicat sanctiunea amenzii contraventionale în suma de 600 lei, pe motiv ca la controlul efectuat asupra ansamblului de vehicule format din autovehiculul cu numarul de înmatriculare B si semiremorca cu numarul de înmatriculare B-, condus de petent în acea data pe DN 65 km 21+450 pe raza localitatii Bals, jud. Olt, în urma verificarilor efectuate s-a constatat diminuarea cu o ora sau mai mult, dar mai putin de 2,5 ore, a perioadei minime de repaus zilnic, atunci când nu este posibila reducerea acestuia, astfel: petentul a început pauza de odihna în data de 25.02.2016, ora 19,22 si a terminat-o la 26.02.2016 ora 04,44, pauza fiind de doar 9 ore si 23 minute în loc de 11 ore, în saptamâna 22.02.2016 – 28.02.2016 acesta având 4 perioade de odihna zilnica redusa, fapta prevazuta de dispozitiile art. 8 alin. 3 lit. f din OG 37/2007 si sanctionata potrivit art. 9 alin. 1 lit. g din acelasi act normativ.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contraventie contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente în materie, în ceea ce priveste forma sa.

Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal, instanta constata ca starea de fapt retinuta de agentul constatator nu a fost combatuta în nici un fel de catre petent, acesta neaducând nicio proba din care sa rezulte netemeinicia procesului-verbal atacat. Dimpotriva, situatia de fapt retinuta în procesul-verbal de contraventie este sustinuta întrutotul de diagrama saptamânala din perioada 21.02.2016 – 27.02.2016 privindu-l pe petent (fila 24).

Instanta nu poate tine cont de sustinerea petentului în sensul ca putea avea 4 perioade de odihna zilnica redusa pe saptamâna, în conditiile în care din dispozitiile art. 8 alin. 2 si 4 ale Regulamentului (CE) 561/2006 reiese contrariul. Astfel, potrivit primului text de lege mentionat, pe parcursul fiecarei perioade de douazeci si patru de ore de dupa perioada de repaus zilnic sau saptamânal, conducatorul auto trebuie sa efectueze o noua perioada de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intra în aceasta perioada de douazeci si patru de ore este de cel putin noua ore, dar mai putin de unsprezece ore, perioada respectiva de repaus zilnic este considerata perioada de repaus zilnic redusa. Alineatul 4 al aceluiasi articol prevede ca un conducator auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între doua perioade de repaus saptamânal. Or, în speta se observa ca, asa cum s-a aratat deja, în saptamâna 22.02.2016 – 28.02.2016 petentul a efectuat 4 perioade de odihna zilnica redusa.

Nu poate primi relevanta nici sustinerea petentului potrivit careia a fost fortat sa-si întrerupa pauza de odihna din Austria, astfel încât aceasta nu a durat 11 ore, ci doar 9 ore si 23 de minute, în conditiile în care petentul nu a dovedit în nici un fel împrejurarile speciale invocate în plângere. Or, potrivit dispozitiilor art. 249 C.proc.civ., cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, în afarade cazurile prevazute de lege.

Instanta arata ca procesul-verbal de contraventie, ca si înscris autentic, se bucura prezumtia de veridicitate si temeinicie cu privire la cele constatate, aceasta prezumtie trebuind sa fie rasturnata de catre cel care contesta procesul-verbal, prin proba contrara. Trebuie mentionat si faptul ca, în jurisprudenta sa (Decizia de inadmisibilitate pronuntata în cauza Ioan Pop împotriva României din data de 28.06.2011) Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu a înlaturat prezumtia de legalitate a procesului verbal din procedura contraventionala româna, ci a impus doar existenta unui echilibru între prezumtia de nevinovatie specifica materiei penale si prezumtia de legalitate si validitate a procesului verbal de contraventie. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de catre instante a acestei din urma prezumtii, cu consecinta obligarii petentului la rasturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materie contraventionala. Curtea a mai învederat faptul ca instantele nationale trebuie sa dea posibilitatea reclamantului (petent în procedura contraventionala) de a-si exprima punctul de vedere, de a solicita administrarea de probe în sustinerea cererii.

De asemenea, în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României Curtea a aratat ca abordarea instantei (în sensul de a astepta ca petentul sa aduca elemente de proba contrare faptelor stabilite de catre agentul constatator) este justificata de regimul juridic aplicabil în materie contraventionala, care se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, potrivit caruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform caruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fata instantei. Curtea a retinut ca orice sistem de drept cunoaste prezumtii de fapt sau de drept, iar Conventia nu se opune în principiu acestora, însa obliga statele membre, în materie penala, sa nu depaseasca o anumita granita.

Totodata, pe un rationament similar celui folosit în aceeasi cauza CEDO, instanta arata ca, prin nepropunerea de probe în termenul si conditiile impuse de lege, petentul s-a expus în mod constient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contraventie, pe care chiar el l-a depus la instanta si care se bucura de o prezumtie de temeinicie care putea fi rasturnata.

Concluzionând, instanta arata ca petentului i s-a creat în mod efectiv si concret cadrul necesar pentru a-si exercita dreptul de acces la o instanta, punându-i-se la dispozitie mijloacele procedurale necesare pentru a aduce dovezi în favoarea sa, astfel ca în cauza s-a asigurat echilibrul dintre prezumtia de nevinovatie a petentului si prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Cu toate acestea, petentul nu a facut dovada faptului ca starea de fapt retinuta de catre agentul constatator nu corespunde realitatii.

În contextul circumstantelor aratate, instanta retine ca prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, ca si act autentic, nu a fost rasturnata de catre petent.

În privinta individualizarii sanctiunii contraventionale aplicate petentului, instanta apreciaza ca aceasta s-a facut cu luarea în considerare a pericolului social al abaterii savârsite, date fiind importanta activitatii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o masa ridicata si riscurile specifice acestei activitati, activitate ce implica o concentrare sporita si capacitatea de a reactiona la timp în fata diferitelor evenimente care se pot ivi în derularea sa. Instanta arata, de asemenea, ca agentul sanctionator a aplicat sanctiunea amenzii contraventionale în cuantumul minim prevazut de lege, împrejurari în care nu se impune înlocuirea acesteia cu sanctiunea avertismentului.

Pe aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga plângerea petentului împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria ISCTR nr. 6113608 încheiat la data de 26.02.2016, ca neîntemeiata.

:

Respinge ca neîntemeiata plângerea formulata de petentul G O domiciliat în mun. B, str. D, jud. D, împotriva procesului-verbal de contraventie seria ISCTR nr. xxxxxxxxxxxx încheiat la data de 26.02.2016, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier – prin Inspectoratul Teritorial

Domenii speta

Spete similare