Dovada decesului persoanei fizice nu se face pe cale de prezumţie iuris tantum, ci prin modalităţile expres prevăzute de lege: certificat de deces sau hotărâre judecătorească declarativă de moarte

Prin sentinţa civilă nr. 2161 din data de 17.11.2014, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 1357/336/2013 s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanţii F. I. prin mandatar F. V. şi F. I. O. în contradictoriu cu pârâţii cu domiciliu necunoscut T. Iuon şi T. M. născută R., T. G. şi T. T. născută H, D. N., T. Vaszilya l Iuon l Iuoanna, Preisz Sztrul şi Preisz Szura, prin curator avocat Nasui R., pârâţii Sârb I., T. I. şi T. I.a şi Oraşul Borşa prin primar si, în consecinţă s-a constatat vacanţa succesorală cu privire la bunurile defuncţilor proprietari tabulari T. Iuon şi T. M. (născută Roman), T. G. şi T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye l. Iuon l. Iuoana constând în imobilele identificate sub nr. topo. 1337/2/2, înscris în CF nr. 1170 Borşa; s-a constatat vacanţa succesorală cu privire la bunurile defuncţilor proprietari tabulari Preisz Sztrul şi Preisz Szura constând în imobilele identificate sub nr. topo. 1334/a/2/2, înscris în CF nr. 52331 (vechiul CF 1167) Borşa; s-a dispus înscrierea în cartea funciară CF nr. 1170 şi CF nr. 52331 Borşa a dreptului de proprietate al Oraşului Borşa cu titlu de drept moştenire vacantă;s-a dispus constituirea unei servituţi de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamanţilor conform variantei nr. I din raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit de exp. Suciu M. pe drumul deja existent în lungime de 21,9 ml şi lăţime 5,4 ml (suprafaţa de 118,26 mp), haşurat cu roşu în Anexa grafică nr. 2, şi care face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentinţe; s-a dispus înscrierea dreptului de servitute în favoarea reclamanţilor în CF nr. 1170 Borşa nr. top. 1337/2/2 şi CF nr. 52331 Borşa ( CF vechi 1167) nr. top. 1334/a/2/2; s-au obligat pârâţii să permită accesul reclamanţilor la drumul public peste terenul grevat de servitute, s-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii L. A., F. D., F. R. şi D. C.; s-au obligat intervenienţii să plătească reclamanţilor suma de 7010,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că imobilul de natură teren înscris în CF 7881 Borşa nr. top. 1337/1 cu suprafaţa de 1677 mp ( măsurat 1695 mp) formează proprietatea tabulară a defunctului F. Ilie cu drept de uzucapiune, conform Încheierii nr. 205/1987 CF. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. Suciu M., acest teren are ca vecini: la sud-parcela cu nr. top. 1334/a/2/2 înscrisă în CF 52331 ( CF vechi 1167 Borşa), având suprafaţa de 3172 mp, iar ca proprietari CF Preisz Sztrul şi Preisz Szura în cotă de câte ½ parte fiecare şi se află în folosinţa numiţilor D. V. şi familiei sale; la nord-parcela cu nr. top. 1336/1 înscrisă în CF 53445 ( CF vechi 8677) Borşa, având suprafaţa de 1200 mp, iar ca proprietar tabular pârâtul T. I., care o şi foloseşte, şi parcela cu nr. top. 1337/2/1 înscrisă în CF 53407 (CF vechi 8213 Borşa), având suprafaţa de 1159 mp, iar ca proprietari T. I. şi T. I.a, care o şi folosesc; la est-parcela cu nr. top. 1334/a/2/1 înscrisă în CF 52405 ( CF vechi 8680) Borşa, având suprafaţa de 252 mp, iar ca proprietar pe pârâta S.I. şi parcela cu nr. top. 1335/1 înscrisă  în CF 52404 ( CF vechi 8680) Borşa, având suprafaţa de 1803 mp, cu aceeaşi pârâtă proprietară; la vest-parcela cu nr. top. 1337/2/2 înscrisă în CF vechi 1170 Borşa, având suprafaţa de 1084 mp, iar ca proprietari tabulari T. Iuon şi soţia M., T. G. şi soţia T., D. Nikore şi T. Vaszilye /Iuon/Iuoana şi aflat în folosinţa intervenientei F. Aurelia şi a urmaşilor ei L. A., F. Corina, F. D. Doru, F. R. şi D. C..

Reclamanţii F. Ilie şi F. I. O. sunt moştenitorii defunctului F. Ilie sen. şi a reclamantei F. M. decedată în cursul procesului.

Terenul reclamanţilor nu are ieşire la drumul public, având caracter de loc înfundat.

Potrivit art. 617 C. civ., proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire a exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căreia i s-ar produce cele mai puţine prejudicii.

Urmărind constituirea unui drept de servitute în favoarea fondului lor şi înscrierea acestui drept în cartea funciară, reclamanţii au chemat în judecată toţi proprietarii CF ai parcelelor învecinate.

Pentru clarificarea cadrului procesual, a excepţiilor invocate şi a soluţiei instanţei în ceea ce le priveşte, se impun următoarele precizări:

Reclamanţii au promovat o acţiune identică în dosarul nr. 261/336/2010, chemând în judecată posesorii terenurilor învecinate. Acţiunea a fost admisă în prima instanţă prin Sentinţa civilă nr. 1845/06.07.2011.

Prin Decizia civilă nr. 288/A/07.12.2012 a Tribunalului Maramureş, hotărârea a fost schimbată, iar acţiunea respinsă pe excepţie, ca fiind introdusă împotriva unor  persoane fără calitate procesuală. S-a reţinut în considerente că într-o acţiune  în stabilirea servituţii de trecere, este necesar ca pârâţii să fie proprietari ai fondului a cărui grevare se  solicită, aspect care rezultă din disp. art. 616-635 C. civ. vechi, sub imperiul căruia s-a formulat acţiunea, cât şi din disp. art. 22 al. 1 lit. „a” din Legea nr. 7/1996 care impune ca înscrierea unui  drept să se poată efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, este înscris ca titular al dreptului în cartea funciară.

Reiterarea acţiunii în contradictoriu cu proprietarii de carte funciară nu atrage incidenţa art. 430 C. pr. civ. privind autoritatea de lucru judecat întrucât prin hotărârea anterioară nu s-a soluţionat fondul procesului.

Ceea ce interesează în cauză este poziţia intervenienţilor posesori ai unora dintre parcelele învecinate şi admiterea în principiu a cererii lor pentru a fi judecată odată cu acţiunea principală.

Raportat la Decizia nr. 288/A/2012 a Tribunalului Maramureş, ei nu pot avea calitatea de pârâţi, dar pot avea calitatea de intervenienţi. Potrivit art. 61 al. 2 C. pr. civ., intervenientul poate pretinde pentru sine , în tot sau în parte, un drept strâns legat de cel dedus judecăţii. Ori, intervenienţii de faţă posesori au invocat faptul că tocmai îşi clarifică dreptul lor  în contradictoriu cu pârâţii proprietari de carte funciară într-un dosar aflat  pe rolul instanţei, prin urmare justifică un interes în prezenta cauză opozabil atât reclamanţilor cât şi pârâţilor. Pe de altă parte, stabilirea unui drept de servitute în favoarea fondului dominant proprietarilor reclamanţi peste terenul aflat în posesia intervenienţilor este susceptibilă de executare silită şi, nemijlocit, opozabilă acestora. Posesia este şi ea ocrotită de lege.

În ceea ce priveşte proprietarii CF (pârâţi cu domiciliul necunoscut), demersurile reclamanţilor raportat la data înscrierii dreptului lor şi situaţia generală din zonă aproape exced diligenţelor normale care asigură dreptul la justiţie pentru clarificarea dreptului lor, îngrădindu-le accesul. În acest context, având în vedere că înscrierile în cartea funciară sunt din anii 1873, 1910 şi 1919, nefiind notat minoratul, există o prezumţie de deces a acestora. Totodată, datorită imposibilităţii de a identifica moştenitorii legali sau testamentari care să fi acceptat tacit sau expres succesiunea, aceasta a devenit vacantă atât conform art. 680 C. civ. vechi coroborat cu art. 724 C. civ. vechi, cât şi prin disp. art. 1135 C. civ. nou. Moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile la data deschiderii succesiunii (art. 1138 CV. civ. nou).

Reclamanţii au înţeles să cheme în judecată şi Oraşul Borşa în raza căruia se află imobilele.

Revenind la dreptul de servitute, instanţa a reţinut că expertul a constatat că există doar trei variante de acces care de altfel au fost identificate şi de expertul din dos. nr. 261/336/2010 şi la care a făcut referire în mod detaliat şi pârâta Sârb I., explicând şi modul de practicare, pornind de la antecesorii lor comuni.

Atât din constatările expertului, cât şi din planul de situaţie şi planşele foto color anexate la raportul de expertiză, rezultă că varianta I are lungimea cea mai mică, este drum pietruit şi necesită cele mai puţine cheltuieli de amenajare „din orice punct de vedere” pentru accesul la strada Rodnei. Servitutea în lungime de 21,9 m şi lăţime de 5,4 m ( suprafaţa 118,26 mp) grevează parcelele de sub nr. top.  1337/2/2 CF 1170 şi respectiv nr. top. 1334/a/2/2 CF 52331 ( CF vechi 1167), proprietari CF T. Iuon şi soţia M., T. G. şi soţia T., D. Nikora şi T. Vaszilya l. Iuon l. Iuoana, respectiv  Preisz Sztrul şi Preisz Szura şi aflate în folosinţa numiţilor D. V. şi familiei sale, respectiv a intervenienţilor.

În sfârşit, cererile de intervenţie formulate în cauză sunt nefondate. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu şi indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit pentru uzul şi utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile care aparţin unor proprietari diferiţi. În concret, servitutea este o sarcină care grevează fondul aservit indiferent cine este proprietarul ei. Prin urmare, intervenienţii sunt liberi să-şi clarifice dreptul lor  de proprietate asupra terenului aservit prin moştenire sau uzucapiune, nefiind clarificată acţiunea lor, care însă va fi grevată de servitute. Faţă de pârâţii chemaţi în judecată şi a căror proprietate nu este  afectată de servitute, hotărârea are doar efect de opozabilitate.

În consecinţă, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor completată sub toate petitele, a respins ca nefondată cererea de intervenţie şi a apreciat că, culpa procesuală în generarea  cheltuielilor de judecată (mai puţin costul expertizei) aparţine doar intervenienţilor, astfel că se impune obligarea lor la plata sumei de 7010 lei cu acest titlu justificate prin taxa timbru, onorariu avocaţial şi deplasări.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenienţii L. A., F. D. D., F. R. L. şi D. C., solicitând a se schimba în totalitate hotărârea.

În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin cererea de intervenţie formulată au solicitat a se respinge acţiunea ori a se suspenda până la finalizarea dosarului nr.3674/336/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Viseu de Sus în care se dezbate masa succesorală în care este inclus şi terenul pe care se solicită drept de acces la terenul proprietatea reclamanţilor, întrucât atâta timp cât dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari este discutat într-un alt dosar nu se poate pune problema admiterii unei acţiuni care să aibă ca obiect servitute de trecere până nu se va putea stabili cu precizie dreptul de proprietate al pârâţilor. Mai mult decât atât în dosar numărul 261/336/2010, reclamanţii au formulat o acţiune având acelaşi obiect, recunoscându-i astfel ca fiind adevăraţi proprietari, dosar în care Tribunalul Maramureş a admis apelul.

Apelanţii au mai învederat că până în urmă cu câţiva ani accesul pe terenul reclamanţilor s-a făcut pe proprietatea lui F. Alexa, frate cu F. llie unde exista şi un drum în acest sens, Urmare a unor neînţelegeri între fraţi F. Alexa i-a blocat drumul celui din urmă deşi aceasta cale de acces conform variatei nr.3 propusa de doamna expert este optimă atât cu piciorul cat si pentru mijloc de transport. La data la care reclamanţii au intrat în posesia şi folosinţa terenului varianta practicată era cea amintită. Consideră că reclamanţii nu pot pretinde un drept de trecere pe terenul unor vecini în condiţiile în care terenul lor a format iniţial o singură parcelă care s-a partajat având obligaţia de a se asigura trecerea pentru toţi devălmăşii pe acelaşi teren.

În ceea ce priveşte varianta propusă de doamna expert pe terenul aflat în posesia lor arată că în această variantă este vorba de un drum pe care reclamanţii îl forţează intrând în mod abuziv, acest drum a fost deschis de ei împreună cu D. Sava, fiecare aducându-şi contribuţia.

Prin întâmpinare intimata S.I. a solicitat respingerea apelului.

De asemenea intimaţii F. I. şi F. I. O. au depus întâmpinare prin care au arătat că sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, soluţia de respingere a fost una cât se poate de corectă şi legală. Proprietari asupra terenurilor în litigiu sunt pârâţii chemaţi în judecată, conform extraselor de carte funciară aflate la dosarul cauzei. Sub aspectul cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului nr. 3674/336/2010 al Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a arătat că prima instanţă a procedat corect, servitutea de trecere este un drept real care grevează fondul aservit indiferent cine este proprietarul acestuia. Proprietatea este o stare de drept care se dobândeşte în anumite condiţii prevăzute în mod expres de lege. Dreptul de proprietate se dobândeşte în condiţiile legii, nu se „recunoaşte" de către o persoană sau alta.

Referitor la modalitatea în care părţile au ajuns să folosească terenurile în litigiu, solicită a se reţine că antecesorul lor, cu antecesorul apelanţilor şi al intimatei Sârb I., au fost fraţi şi au „dobândit'' folosinţa asupra acestor bunuri de la antecesorii lor. Aşa cum rezultă din colile funciare aliate la dosarul cauzei, terenurile cu nr. top 1337/1 (proprietatea antecesorilor lor), 1334/a/2/2 (teren aflat în proprietatea pârâţilor Preisz Sztrul şi Preisz Szura), 1336/1 (proprietar tabular T. I.), 1337/2/1 (proprietar tabular T. I. şi T. I.a), 1334/a/2/l (proprietară tabulară Sârb I.), 1337/2/2 (teren aflat în folosinţa intervenienţilor) nu au făcut parte din acelaşi lot de teren, aşa cum susţin apelanţii ori cel puţin nu s-a întâmplat acest fapt între momentul folosinţei acestuia de către antecesorul lor şi momentul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în anul 1987. Terenul lor a avut calitatea de loc înfundat dintotdeauna, însă până în momentul 2010 (când s-a formulat prima cerere de constituire a servituţii) cei trei fraţi, iar mai apoi moştenitorii acestora s-au înţeles între ei, în sensul că li s-a permis accesul la terenul lor pe o variantă sau alta.

Instanţa fondului în mod corect a apreciat, în raport de data înscrierilor din CF, respectiv anii 1873, 1910, 1919, faptul că există o prezumţie de deces a pârâţilor cu domiciliul necunoscut. Dintre cele 3 variante propuse de către ambii experţi, Varianta 1 reprezintă drumul cel mai scurt, aflat la limita dintre două proprietăţi, în condiţiile în care celelalte variante ar fi presupus trecerea lor prin mijlocul curţii vecinilor, împrejurare care ar fi creat un disconfort mai mare atât pentru aceştia, cât şi pentru dânşii. Porţiunea de teren asupra căreia s-a constituit servitutea nu este folosită în alt scop decât tot în acela de drum de acces la proprietăţile vecinilor.

Curatorul pârâţilor-intimaţi cu domiciliul necunoscut, av. B.Ș.R. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce o va pronunţa, cu următoarele precizări: instanţa fondului a admis cererea reclamanţilor, constatând vacanţa succesorală cu privire la bunurile defuncţilor proprietari tabulari, dar s-a bazat doar pe prezumţia că persoanele înscrise în cele două cărţi funciare sunt decedate, fără ca la dosarul cauzei să existe o dovadă a decesului acestora. Conform dispoziţiilor codului civil, dovada decesului se face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească de declarare judecătorească a morţii, nicidecum cu prezumţii. Prin urmare, în lipsa unor dovezi concrete prin care să se stabilească faptul că persoanei intabulate în cele două cărţi funciare sunt decedate, instanţa nu putea să constate vacanţa succesorală şi să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea Oraşului Borşa.

Analizând sentinţa apelată, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au arătat că înţeleg să-şi susţină demersul procesual şi în contradictoriu cu pârâţii T. Iuon, T. M., T. Gavrila, T. T., D. Nikore, T. Vaszilye I.Iuon I. Iuoana, Preisz Sztrul şi Preisz Szura, cu domiciliul necunoscut.

Ulterior, având în vedere adresa emisă de instanţă, au depus precizare de acţiune prin care au chemat în judecată, pe lângă pârâţii introduşi iniţial, şi pe pârâtul Oraşul Borşa prin Primar, precizare motivată pe prezumţia instituită de instanţă prin adresa emisă, de deces a proprietarilor tabulari.

Prin întâmpinare Oraşul Borşa a învederat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al oraşului Borşa.

Ulterior, reclamanţii au formulat o completare de acţiune prin care au solicitat a se constata vacanţa succesorală cu privire la bunurile defuncţilor proprietari tabulari T. Iuon şi T. M., T. G. şi T. T., D. Nikore, T. Vaszilye I. Ioun I. I.a, constând în imobilele identificate sub nr. topo 1337/2/2, CF 1170 Borşa, precum şi vacanţa succesorală cu privire la bunurile defuncţilor proprietarilor tabulari Preisz Strul şi Preisz Szura, constând în imobilele identificate sub nr. topo 1334/a/2/2, CF 1167 (actual 52331) Borşa, cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Oraşului Borşa, cu titlu de drept moştenire vacantă.

Instanţa a procedat la desemnarea unui curator special pentru pârâţii cu domiciliul necunoscut, în persoana d-nei avocat N.R., dar cu toate acestea prin hotărârea apelată a constatat vacanţa succesorală şi calitatea de moştenitor a Oraşului Borşa, fără a fi dovedit decesul respectivilor pârâţi, în baza unei prezumţii de deces, raportat la vechimea înscrierilor în cartea funciară care îi vizau.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, rep. starea civilă a unei persoane se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Prezumţiile judiciare nu pot fi primite decât în cazurile în care legea admite dovada cu martori, or, potrivit art. 309 al. 1 Cod procedură civilă proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. Legea nr. 119/1996 prevede modalitatea în care se face dovada decesului unei persoane, respectiv prin acte de stare civilă, înscrisuri autentice, potrivit art. 1 al. 1 din actul normativ menţionat.

Dovada decesului persoanei fizice nu se face pe cale de prezumţie iuris tantum, ci prin modalităţile expres prevăzute de lege: certificat de deces sau hotărâre judecătorească declarativă de moarte.

Dovada prin alte mijloace de probă poate fi administrată în cadrul procedurilor reglementate de dispoziţiile art. 52 şi 53 din Legea nr. 119/1996. Astfel, reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă: registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte; actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act. Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă ori refuzată, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia.

Reclamanţii-intimaţi nu au făcut dovada decesului persoanelor înscrise în cartea funciară ca titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului, recurgerea la prezumţii iuris tantum fiind din punct de vedere probator inadmisibilă, raportat la dispoziţiile exprese ale art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 119/1996, art. 103 Cod Civil.

În lipsa dovedirii decesului titularilor dreptului de proprietate (care totuşi şi-au păstrat calitatea de pârâţi şi au avut desemnat curator) nu se poate discuta de vacanţă succesorală, data la care eventual aceasta ar fi survenit, existenţa ori inexistenţa moştenitorilor legali şi toate aspectele ce prezintă o legătură nemijlocită cu data deschiderii succesiunii.

Efectuarea unor demersuri de către reclamanţi în legătură cu pârâţii cu domiciliul necunoscut, concretizate în răspunsul depus la fila 139 din dosarul primei instanţe nu echivalează cu dovedirea decesului lor, ci, eventual, cu lipsa Ș.lor în privinţa acestora.

Pe cale de consecinţă, sub acest aspect în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă apelul va fi admis, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul că se vor respinge cererile de constatare a vacanţei succesorale cu privire la bunurile defuncţilor proprietari tabulari T. Iuon şi T. M. (născută Roman), T. G. şi T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye l. Iuon l. Iuoana, Preisz Sztrul şi Preisz Szura şi de înscriere în cartea funciară CF nr. 1170 şi CF nr. 52331 Borşa a dreptului de proprietate al Oraşului Borşa cu titlu de drept moştenire vacantă.

Celelalte critici formulate nu pot fi însă primite. Apelanţii sunt doar posesori ai terenului asupra căruia s-a dispus constituirea servituţii de trecere, iar din această perspectivă nu au calitate procesuală pasivă în acţiunea de stabilire a servituţii de trecere, aspect tranşat de Tribunalul Maramureş prin decizia civilă nr. 288/A din 7.12.2012, pronunţată în dosarul nr. 261/336/2010, invocată de părţi.

Nici în acest proces nu s-a dovedit de către intervenienţii-apelanţi dreptul lor de proprietate actual asupra terenului identificat cu nr. topo 1337/2/2 înscris în CF nr. 1170 Borşa (proprietari tabulari T. Iuon şi M., T. G. şi T., D. Nikore, T. Vaszilye) sau nr. topo 1334/a/2/2 înscris în CF 52331 (fost 1167 Borşa) în proprietatea lui Preisz Sztrul şi Preisz Szura.

Acţiunea promovată de aceştia în dosarul nr. 3674/336/2010 nu s-a finalizat într-o manieră favorabilă apelanţilor, finalmente cererea fiind anulată (sens în care nici nu se mai impunea a se aprecia asupra suspendării judecăţii) astfel încât la acest moment apelanţii nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului grevat de servitutea stabilită de prima instanţă, fiind irelevant că în dosarul nr. 261/336/2010 intimaţii le-ar fi recunoscut această calitate, raportat la soluţia pronunţată de instanţa de judecată.

În contextul în care proprietarii actuali ai terenului, conform evidenţelor de carte funciară, opozabile inclusiv apelanţilor, nu au criticat hotărârea primei instanţe (nefăcându-se dovada decesului), a modifica varianta stabilită de prima instanţă, la cererea posesorilor, care apreciază ca optimă varianta cea mai lungă apare ca neîntemeiat.

La acest moment nu s-a dovedit de către apelanţi că terenurile ar fi fost moştenite de părţi de la titularii înscrişi în cartea funciară, pentru a se analiza o eventuală culpă în generarea locului înfundat.

Întrucât se va dispune schimbarea în parte a sentinţei, aceasta atrage şi reevaluarea cheltuielilor de judecată, stabilite de prima instanţă în sensul că intervenienţii vor fi obligaţi să achite reclamanţilor suma de 1750 lei cu acest titlu, reprezentând jumătate din onorariul avocaţial (2500 lei) şi cheltuielile de deplasare dovedite (1000 lei), neexistând temei pentru a pune în sarcina acestora taxa judiciară de timbru (achitată pentru petitele respinse şi pentru servitute) sau onorariul expertului.

În ce priveşte cheltuielile de judecată în apel se reţine că apelanţii nu au solicitat prin cererea de apel obligarea intimaţilor la achitarea acestora, cererea formulată prin concluziile scrise fiind tardivă.

Intimatul F. Ilie a efectuat cheltuieli de judecată de 1000 lei, onorar avocat, din care, având în vedere că apelul s-a admis doar din perspectiva vacanţei succesorale, este legitimat să recupereze de la apelanţi suma de 500 lei.

Reţinând că prin încheierea de şedinţă din data de 7.01.2016 s-a procedat la majorarea onorariului pentru curatorul special de la 300 lei la 500 lei şi s-a făcut doar dovada plăţii sumei de 300 lei, Tribunalul îi va obliga pe apelanţi să achite diferenţa de onorariu curator de 200 lei în favoarea doamnei avocat Ban Ştefania Rita, desemnată în cauză în reprezentarea intimaţilor cu domiciliu necunoscut T. Iuon, T. M. (născută Roman), T. G., T. T. (născută H.), D. Nikore, T. Vaszilye, Preisz Sztrul şi Preisz Szura.

Domenii speta

Spete similare