Propunere arestare preventivă

Rezoluţie 4 din 23.02.2015


Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de.xxx, sub nr. de dosar XXXX, Parchetul de pe lângă Judecătoria XXXX a solicitat arestarea preventivă a inculpatului P. G pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art.233 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal. La propunerea de arestare preventivă a fost ataşat dosarul penal nr.XXXX.

În fapt, s-a reţinut că la data de.xxxx persoana vătămată F.A, în vârstă de 77 ani a apelat serviciul de urgenţă 112 sesizând faptul că o persoană necunoscută a deposedat-o prin violenţă de o geantă în care avea documentele de identitate şi suma de 41 lei. Din declaraţia martorului ocular S. L a rezultat că un bărbat de 45 de ani, îmbrăcat cu o geacă de piele de culoare maro şi însoţit de un căţel de talie mică i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei unei femei în vârstă după care i-a sustras geanta. La momentul efectuării controlului corporal asupra inculpatului s-a identificat asupra acestuia suma pretinsă ca sustrasă de persoana vătămată, respectiv valoarea totală de 41 lei. Cu ocazia audierii, inculpatul nu a recunoscut săvârşitrea faptei, precizând că patrupedul care era lângă el în momentul depistării îi aparţine. Din cuprinsul actelor medicale întocmite de Spitalul Judeţean Bacău rezultă că în urma agresiunii persoana vătămată a suferit mai multe leziuni în zona feţei.

Prin ordonanţele procurorului din data de XXXX s-a dispus  începerea urmăririi penale şi, respectiv continuarea efectuării urmăririi penale faţă de inculpatul P. G pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art.223 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal.

La data de XXXX s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului P. G pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art.223 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal.

Prin ordonanţa din data de.XXXX s-a dispus reţinerea inculpatului P.G pe o durată de 24 de ore, începând de la data de.XXXX ora 16:55 şi până la data de.XXXX, ora 16:55.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, din declaraţia persoanei vătămate F.A din data de.XXXX coroborată cu declaraţia martorului ocular S. L din aceeaşi dată, se reţine că, în data de.XXXX, în timp ce persoana vătămată se deplasa pe drumul principal din satul XXX, jud.XXXX, din direcţia gară XXXX, a fost atacată cu pumnii în zona feţei de un bărbat de 45-50 de ani, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro, cu o pălărie neagră şi cu o glugă peste aceasta, însoţit de un câine de talie mică. În momentul în care persoana vătămată a început să strige după ajutor a fost auzită de către martorul S.L care i-a cerut inculpatului să se oprească, la care acesta din urmă i-a replicat că persoana lovită este mama sa.

 Ulterior, inculpatul i-a sustras persoanei pe care continua să o lovească geanta de culoare neagră  în care deţinea mai multe acte de identitate, carduri, chei de acces şi într-un portofel de culoare roşie suma de 41 lei şi a plecat pe un drum lăturalnic. După ce a observat că inculpatul a plecat de la faţa locului, în timp ce căuta ceva într-o geantă aflată asupra sa, martorul s-a deplasat la persoana vătămată şi văzând că aceasta sângerează în zona feţei a apelat serviciul de urgenţă 112.

În momentul în care la faţa locului s-au deplasat organele de poliţie şi-a făcut din nou apariţia inculpatul, fiind recunoscut atât de către persoana vătămată cât şi de martor, iar în urma identificării  s-a constat că acesta se numeşte P. G, având domiciliul în comuna XXXX, judeţul XXXX.

Aspectele relatate de către persoana vătămată şi martor sunt confirmate şi de procesul verbal de depistare întocmit în data de.XXXX coroborat cu dovada şi planşa fotografică cu aspectele fixate în aceeaşi zi, din care rezultă că, în urma controlului corporal efectuat asupra inculpatului P. G au fost găsite asupra sa mai multe bancnote, în valoare totală de 41 lei, suma fiind identică cu cea reclamată ca sustrasă de persoana vătămată.

Totodată, în urma cercetării la faţa locului efectuată în data de.XXXX s-au ridicat mai multe mijloace materiale de probă, respectiv: două beţisoare sterile tip exudat cu probe biologice (sânge) de pe vegetaţia uscată de pe marginea drumului din locul indicat de martor ca fiind cel al săvârşirii faptei, o geantă de culoare neagră, un portofel de culoare roşie, chei şi mai multe carduri aflate într-o magazie pe un drum lăturalnic, la circa 150 m de drumul principal.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta de tâlhărie imputată, arătând că în data de.XXXX s-a deplasat cu trenul din oraşul XXXX în comuna XXXX din judeţul XXXX, după care a mers pe jos în comuna XXXX, unde urma să fie aşteptat de către un prieten, numitul T.I care i-a promis să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă. Aspectele relatate de către inculpat nu se coroborează şi sunt infirmate de ansamblul materialului probator administrat în cauză, inculpatul însuşi neputând susţine cele declarate, căci ulterior declaraţiei date a arătat că nu cunoaşte numărul de telefon al numitului T.I şi nici numărul său de telefon întrucât a pierdut telefonul mobil după ce l-a contactat telefonic pe prietenul său.

În drept, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, potrivit art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, respectiv măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă (…) existenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Art. 202 Cod procedură penală impune o serie de condiţii pentru ca măsura arestării preventive să poată fi dispusă faţă de inculpat, aceasta fiind o măsura preventivă excepţională, aşa cum arată în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Amuur contra Franţei).

Astfel, o primă condiţie care trebuie a fi îndeplinită este aceea a lipsei unor impedimente la punerea, respectiv exercitarea acţiunii penale în cauză. Apoi, măsura preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată. Nu în ultimul rând, măsura trebuie să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Necesitatea luării celei mai grave măsuri preventive trebuie analizată prin prisma scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Premisa de la care se porneşte pentru a analiza oportunitatea luării măsurii arestării preventive este aceea a existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune de o anumită gravitate.

În acest sens, trebuie reţinut că suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (Imakayeva contra Rusiei, Iliev contra Bulgariei). Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

Faţă de aspectele de fapt ce au reieşit din ansamblul materialul probator administrat în cauză, astfel cum au fost reţinute mai sus, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, în cauză există probe în sensul art. 5 par.1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv existenţa unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul P.G a săvârşit infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa, iar măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Totodată, în cauză este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 223 alin. 2 C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de Codul penal pentru infracţiunea de tâlhărie în legătură cu care a fost formulată propunerea de arestare preventivă este mai mare de 5 ani închisoare, respectiv pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În continuare, starea de pericol pentru ordinea publică se deduce din circumstanţele concrete de săvârşire a faptei. Astfel, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale- urmărirea persoanei vătămate din gara XXXX până în satul XXXX, comuna XXXX, judeţul XXXX, împrejurările comiterii faptei şi urmările acesteia-lovirea repetată şi violentă cu pumnii în zona feţei a unei persoane lipsite de apărare, în vârstă de 77 ani, faptul continuării lovirii victimei chiar şi după momentul intervenirii unui martor ocular, circumstanţele personale ale inculpatului- fără loc de muncă, condamnările anterioare pentru infracţiuni contra patrimoniului conduc la concluzia că inculpatul demonstrează perseverenţă infracţională, formându-şi deprinderea de a comite fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului persoanei, astfel încât privarea de libertate a acestuia apare ca fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De altfel, într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viaţă şi sănătate reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate, astfel încât neluarea unei măsuri preventive faţă de o persoană, în condiţiile în care există indicii cu privire la încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiţie, consecinţă incompatibilă cu principiile unei societăţi democratice. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s.pen., dec. nr.1573 din 22 aprilie 2010)

Cu privire la cererea inculpatului de luare a măsurii arestării la domiciliu, judecătorul de drepturi şi libertăţi urmează să o respingă ca nefiind oportună la acest moment procesual. În condiţiile în care pedepsele aplicate pentru condamnările anterioare nu şi-au atins scopul educativ şi preventiv, există îndoială asupra conştientizării şi respectării de către inculpat a limitelor impuse libertăţii de mişcare în cazul luării unei eventuale măsuri restrictive de libertate.

Pentru aceste considerente, în baza art. art.226 C. Proc.pen., art. 202  alin. 1, alin. 3, alin. 4 lit. e C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. 2 C. proc. pen, judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea de arestare preventivă şi va dispune arestarea preventivă a inculpatului P. G pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de.XXXX până la data de.XXXX, inclusiv.

Prin urmare, judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge cererea inculpatei de luare a măsurii arestului la domiciliu, aceasta nefiind oportună la acest moment procesual.

Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art.275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.