Plângere contravenţională

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :

Prin cererea adresata Judecătoriei Bacău şi înregistrată la această instanţă,  petentul  I. D. in contradictoriu cu intimata I.P. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei xxx..

Plângerea a fost formulata in termen legal prevăzut de art. 34 O.G. 2/2001, în 15 zile de la comunicarea procesului verbal.

În temeiul art.139 alin.1 Cod procedură civilă, la prezenta cauză au fost conexate ds.9248/180/2014 şi 9249/180/2014  având în vedere că procesele-verbale de sancţionare a contravenţiei au fost încheiate aceleaşi părţi,  în aceleaşi împrejurări.

In motivarea plângerii petentul arată că prin procesele verbale xxx a fost sancţionat pentru neînmânarea documentelor agentului  rutier, nerespectarea indicaţiilor poliţistului rutier şi refuzul de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale la cererea organelor de menţinere a ordinii publice şi că au fost încălcate dispoziţiile art.20 din O.G.2/2001 şi anume „dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal”.

A mai arătat petentul că agentul constatator a încheiat 3 procese-verbale distincte în mod şicanator şi abuziv, deoarece art.10 alin.2 din OG 2/2001 prevede că „ sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă”, fiindu-i aplicate amenzi în cuantum total de 1095 lei.

In susţinerea plângerii petentul a solicitat iar instanţa a admis si a administrat proba cu înscrisuri: procesele verbale de sancţionare a contravenţiei xxx şi proba testimonială cu audierea martorului F.I. care a fost administrată în conformitate cu dispoziţiile art. 186 – 200 C.pr.civ. în şedinţa publică din 05.03.2015, declaraţia martorului  fiind consemnată şi ataşată la dosar (filele 57-58).

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost timbrată cu 20 lei taxă de timbru.

Legal citat, petentul  s-a prezentat in faţa instanţei asistat de apărător ales.

Organul constatator, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând în esenţă că procesele verbale respectă condiţiile de fond şi formă impuse de lege, că petentul la data de 07.06.2014, în jurul orelor 22,30 a condus auto marca y cu nr. de înmatriculare yy str. Calea Mărăşeşti şi nu a oprit la semnalul acustic şi luminos efectuat regulamentar de către echipajul de poliţie rutieră, totodată nu a putut prezentat documentele prevăzute de lege, refuzând să dea relaţii pentru stabilirea identităţii.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei xxx i s-a aplicat petentului o amenda contravenţionala in cuantum de 255 lei, reţinându-se că la data de 07.06.2014, ora 22.30, pe str. Mărăşeşti la intersecţia cu Alexei Tolstoi a fost oprit în trafic conducătorul auto al autovehiculului marca y cu numărul de înmatriculare yyy şi a refuzat să înmâneze documentele de identitate, permisul de conducere şi celelalte documente.

Prin acest proces verbal s-a reţinut în sarcina petentului că a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 35 alin 2 din OUG 195/2002, sancţionată potrivit art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG 195/2002, cu  trei puncte de amendă şi 2 puncte de penalizare..

Procesul verbal este semnat de agentul constatator şi de un martor din lucrări.

Prin procesul verbal xxx i s-a aplicat petentului  sancţiunea de 340 lei amendă contravenţională reţinându-se că la data de 07.06.2014, ora 22.30, pe str. Mărăşeşti a condus auto marca Seat cu numărul de înmatriculare yy, din direcţia nord – sud, neoprind la semnalul luminos şi acustic efectuat regulamentar de poliţistul rutier, fiind ajuns şi oprit după o distanţă de aproximativ 2 kilometri, pe str. Tolstoi. S-a aplicat petentului o sancţiune contravenţională pentru fapta prevăzută de art. 88 şi 92 alin 1 şi 2 din HG 1391/2006 şi sancţionată de art. 100/3/f din OUG 195/2002, cu patru puncte de amendă şi reţinerea permisului de conducere.

Procesul verbal este semnat de agentul constatator şi de un martor din lucrări, consemnându-se că contravenientul refuză să semneze procesul verbal.

Prin procesul verbal seria xxx i s-a aplicat petentului sancţiunea de 500 lei amendă contravenţională pentru săvârşirea faptelor prevăzute si sancţionate de art. 2 pct.31 din Legea nr.61/1991,  întrucât aflându-se pe str. Calea Mărăşeşti a refuzat să dea relaţii pentru stabilirea identităţii.

Procesul verbal este semnat de agentul constatator şi de un martor din lucrări, consemnându-se că contravenientul a avut o atitudine ostilă faţă de organele de poliţie, aducându-i-se la cunoştinţă că va fi sancţionat.

In temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanţa urmează a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor articolelor 16 şi 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituţia României şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală), procesul verbal neavând o forţă probantă prestabilită.

Aşa după cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale şi potrivit  susţinerilor petentului, acesta a fost oprit de un echipaj de poliţie pe str. Tolstoi (înainte de intrarea în Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău), imediat după intersecţia cu str. Mărăşeşti. Petentul, aşa cum recunoaşte în plângere, a refuzat să dea actele poliţistului care l-a oprit, motivat de faptul că nu este poliţist rutier.

În cauză a fost audiat şi un martor, F. I. care a declarat că e martor ocular. Acesta a susţinut varianta petentului că acesta a refuzat să de actele poliţistului, cu excepţia actului de identitate. Mărturia acestuia nu poate fi însă primită de instanţă, întrucât martorul a relatat că faptele s-au petrecut în lunile noiembrie – decembrie, nu in luna iunie, sau măcar vara, aşa cum rezultă din procesele verbale, şi că deşi la intersecţia semaforizată de  la Tic Tac, atât martorul aflat într-o maşină şi petentul aflat într-o altă maşină erau primele maşini la semafor, la intersecţia anterioară (din zona Casei de Sănătate) unde martorul l-a observat prima dată pe petent, martorul a fost nevoit să oprească pentru a acorda prioritate de trecere altor vehicule. Astfel, având în vedere distanţa dintre cele două intersecţii, regimul de viteză şi faptul că în trafic înaintea martorului spre sud se îndreptau mai multe vehicule, nu este posibil ca maşina martorului să fi fost prima la intersecţia de la Tic Tac unde pretinde că s-a aflat prima, în paralele cu maşina petentului şi unde au purtat un dialog înainte de apariţia Poliţiei.

Referitor la fapta reţinută prin procesul verbal seria CP nr. 4375146/07.06.2014 , instanţa reţine că participanţii la trafic trebuie să oprească la semnalele poliţistului rutier, prevăzute la art. 88 şi art. 92 din HG 1391/2006

„(1) Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate utiliza şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile pentru a transmite o dispoziţie sau o indicaţie participanţilor la trafic. Aceste semnale pot fi adresate concomitent cu transmiterea unui apel prin amplificatorul de voce.

(2) Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate executa semnale cu braţul, cu sau fără baston reflectorizant, scos pe partea laterală dreaptă a vehiculului. Acest semnal semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă în spatele autovehiculului poliţiei. Acelaşi semnal efectuat pe partea stângă a autovehiculului semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă pe banda din partea stângă în acelaşi sens de mers ori în sens opus celui al autovehiculului poliţiei.”

Nerespectarea acestor semnale, se sancţionează potrivit art. 100 alin 3 lit. f din OUG 195/2002: „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:…. f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;”

Pentru această faptă, petentul a fost sancţionat cu 340 de lei, amendă contravenţională.

Referitor la fapta reţinută prin procesul verbal seria CP nr. 7105754/09.06.2014, potrivit art. 35 alin 2 din OUG 195/2002, „ Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.”

Nerespectarea acestei obligaţii atrage sancţionarea conform art. 101 alin 1 pct. 18  din OUG 195/2002, care prevede că „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:….nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Pentru această faptă, petentul a fost sancţionat cu 255 de lei, amendă contravenţională.

Amenzile aplicate pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la circulaţia pe drumurile publice se stabilesc conform art. 98 din OUG 195/2002:

„(1) Amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(3) Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă li se stabilesc clase de sancţiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

(4) Clasele de sancţiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;”

Potrivit art. 2 pct. 31 din Lg. 61/1991

„Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:…31) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;” iar potrivit art. 3 alin 1 lit. a  „Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:  a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) şi 34);”

Din probatoriul administrat în cauză, înscrisurile ataşate cererii, instanţa reţine că petentul este autorul contravenţiilor pentru care a fost sancţionat.

Deşi petentul a arătat că intimata nu a depus probe în susţinerea acuzaţiilor sale, din analiza dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, coroborat cu prevederile art. 181 din HG 1391/2006, rezultă că în cazul contravenţiilor rutiere constatate cu mijloace tehnice omologate se consemnează acest aspect în procesul-verbal. Legea nu impune înregistrarea decât pentru anumite tipuri de contravenţie (depăşirea limitelor de viteză), nu şi pentru contravenţiile pentru care petentul a fost sancţionat, iar lipsa înregistrării nu este de natură să ducă implicit la anularea procesului verbal.

Procesele verbale, au fost încheiat după ce în speţă,  agentul constatator a făcut personal constatarea faptelor încriminate ca şi contravenţie, iar petentul, nu a negat că a refuzat să înmâneze actele poliţistului, pentru că nu era poliţist rutier. Procesul verbal se bucură în principiu de o prezumţie de legalitate şi de temeinicie, care trebuie apreciate în concret, în funcţie de modalitatea de săvârşire dar şi de constatare a contravenţiei.

În ceea ce priveşte prezumţia de legalitate şi temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenţii statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumţii pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deşi, prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei este recunoscută către instanţă, aceasta nu poate înfrânge prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.

Pentru a forma convingerea instanţei, dincolo de  orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârşit faptele reţinută în sarcina sa prin procesele-verbale de constatare a contravenţiei, prezumţia de legalitate şi temeinicie a acestora  trebuie susţinută şi cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.

Or, în cauză, agentul constatator a constat personal faptele, asistând la momentul la care petentul nu a oprit la semnalele sale şi apoi la faptul că petentul a refuzat să se legitimeze şi să prezinte celelalte documente, a întocmit pe loc două dintre procesele verbale petentul refuzând să semneze. 

Instanţa reţine că securitatea rutieră este un obiectiv important al organelor statului, iar pentru realizarea acestuia, statul poate uza de forţa sa de constrângere. În concret, după administrarea probatoriului depus de intimată şi prezumţiile simple care se deduc din modalitatea de constatare a contravenţiei şi de  întocmire  a procesului verbal, instanţa apreciază că sancţiunile aplicate sunt echitabile şi proporţională cu faptele contravenientului, menite să descurajeze conduita ilicită a participanţilor la trafic, în scopul asigurării unui climat de siguranţă rutieră.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că petentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celor reţinute în procesele-verbale de contravenţie şi nici a unui motiv plauzibil pentru care a fost sancţionat de agentul de poliţie fără să fi încălcat dispoziţiile legale. Pe cale de consecinţă, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicaţie raţională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situaţii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa. Astfel, instanţa apreciază că petentul se face vinovat de contravenţiile reţinute în sarcina sa.

Instanţa nu va reţine apărarea petentului potrivit căreia acesta a fost sancţionat pentru aceeaşi faptă (refuzul de a da relaţii privind identitatea, faptă sancţionată de Lg. 61/1991 şi neprezentarea actelor prevăzute de Codul Rutier, prevăzută de art. 35 alin 2 din OUG 195/2002), întrucât sunt fapte distincte, prevăzute de norme distincte. 

Faptul că ulterior, petentul a dat date despre identitatea sa ce au permis identificarea şi verificarea acestuia privitoare la dreptul de a conduce, nu duc la exonerarea petentului de la sancţionarea pentru contravenţia prevăzută de Lg. 61/1991. În ceea ce priveşte celelalte documente, petentul însuşi a recunoscut că a refuzat să le prezinte agentului pe motiv că acesta nu e poliţist rutier, deşi poliţistul ccci este desemnat, aşa cum rezultă din întâmpinare, ca poliţist rutier în baza comunicării IGPR din data de 26.02.2014, profil 1188 Siguranţa Publică.

Instanţa reţine că identificarea persoanelor poate fi făcută pe baza fotografiei din baza de date care apare pe staţia mobilă, pe care poliţiştii le au la dispoziţie.

Petentul a mai invocat faptul că procesele verbale sunt nelegale întrucât faptele trebuia să fie consemnate într-un singur proces verbal, aşa cum prevede art. 20 din Og. 2/2001:”Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.”

Instanţa reţine că această dispoziţie nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, prevăzute expres la art. 16 şi 17 din Og. 2/2001, şi nici nu s-a făcut dovada vreunei vătămări aduse petentului. Instanţa reţine că organul constatator a descris faptele săvârşite de petent şi sancţionate ca şi contravenţii, că tipizatul folosit de organul constatator nu cuprinde un spaţiu suficient de generos pentru a descrie toate contravenţiile.

Nici dispoziţiile art. 10 din Og. 2/2001 invocate de petent nu au fost încălcate de agentul constatator:

Potrivit art. 10 din Og. 2/2001

„ (1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.”

Maximul la care se referă dispoziţiile legale este maximul legal. Or, în speţă, dintre contravenţiile al căror autor este petentul, contravenţia  cea mai aspru sancţionată este cea prevăzută de art. 35 alin 2 din OUG 195/2002, refuzul de a înmâna documentele poliţistului rutier, care se sancţionează  cu amenda din clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă. Aceasta înseamnă că maximul legal este de 8 puncte amendă, adică de 680 de lei (85 de lei x 8 puncte), iar dublul maximului amenzii este de 1360 de lei.

Cum petentului i-au fost aplicate sancţiuni contravenţionale cu amenda care însumează 1095 de lei (340 lei + 25 lei + 500 lei), instanţa reţine că deşi petentului i-au fost încheiate trei procese verbale pentru fapte comise în aceleaşi împrejurări, acesta nu a fost prejudiciat.

Aşadar, fiind menţinută prezumţia de validitate şi legalitate pentru  procesele verbale contestate, nefiind înlăturată forţa probantă de care se bucură acestea, dar fiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanţă Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi în materie contravenţională, prin oferirea posibilităţii fiecărei părţi implicate în a-şi dovedi susţinerile şi, ţinând seama că prin procesele verbale de contravenţie acestuia i-au fost aplicate sancţiunea amenzii şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa  va considera că nu se impune aplicarea înlocuirea sancţiunilor amenzii cu avertisment, organul constatator respectând dispoziţiile art. 5 alin 5 din Og. 2/2001, potrivit cărora „ Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.”

Astfel, instanţa reţine că petentul a sfidat organul constatator, nu a oprit la semnalele poliţistului, nu a înmânat acestuia documentele, negându-i forţa cu care staul l-a învestit.

 La menţinerea sancţiunilor aplicate de către agentul de poliţie, instanţa va avea în vedere şi faptul că petentul a fost de nenumărate ori sancţionat pentru fapte sancţionate la regimul circulaţiei autovehiculelor, unele cu acelaşi conţinut cu cel dedus judecăţii, altele de o gravitate chiar mai mare. Astfel, petentul a mai fost sancţionat pentru nerespectarea semnalelor şi indicaţiilor poliţistului rutier la 08.02.2013.

Pentru considerentele expuse, instanţa urmează a respinge plângerile formulate de petent împotriva proceselor-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor analizate anterior.

Domenii speta

Spete similare