Ordin de protecţie

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 221/180/2015  din data de 9.01.2015 astfel cum a fost precizată, reclamanta A a solicitat emiterea unui ordin de protecţie pentru ea, pentru fiica  reclamantei, B, pentru mama reclamantei, C şi pentru tatăl reclamantei D, cu obligarea pârâtului  E de a păstra o distanţă minimă faţă de ea şi de minoră, de copilul său şi de părinţii acesteia, de a păstra o distanţă minimă faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate, respectiv Grădiniţa Crai Nou cu sediul în Bacău, str Aprodu Purice, nr 11A, interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau în zone determinate pe care victima le vizitează periodic, respectiv Grădiniţa Crai Nou cu sediul în Bacău, str Aprodu Purice, nr 11A, de a i se interzice acestuia orice contact , telefonic,  prin corespondenţă sau în orice mod  cu ea; a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti în exclusivitate şi stabilirea domiciliului acesteia la mamă până la pronunţarea unei hotărâri în acest sens .

În motivare,  a arătat că pârâtul este soţul numitei A şi tatăl minorei B, că acesta la data de 8.01.2015 s-a deplasat la domiciliul său, a încercat să intre în casă dar nu a reuşit, a discutat cu poliţistul pentru a avea loc o întâlnire cu fiica sa, însoţită de bunica maternă, că la ora stabilită le-a aşteptat într-un taxi, fetiţa a fugit la el iar sub ameninţări a urcat şi mama reclamantei, sau deplasat la Arena Mall şi după ce au mâncat pârâtul s-a făcut nevăzut cu copilul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 217/2003.

În dovedire, reclamanta a solicitat  admiterea şi administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, raport de expertiză medico-legală nr A1D/22/22.01.2015 şi a probei testimoniale – C, declaraţia martorei audiate  fiind ataşate la prezentul dosar.

A depus, în copie, cerere privind emiterea ordinului de protecţie conform anexei Legii 217/2003.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Pârâtul, legal citat, a fost reprezentat de avocat din oficiu Neculcea Nicoleta, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a solicitat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că A şi E au calitate de soţi iar din căsătoria acestora au rezultat minora B. C şi D sunt părinţii reclamantei.

Relaţiile dintre soţi s-au degradat, în mod accentuat în ultima perioadă în care pârâtul s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

A fost audiată martora C, declaraţia acesteia fiind luată şi depusă la dosarul cauzei.

Rezultă din probatoriul administrat că numita A a fost agresată fizic de pârâtul E la data de 22.01.2015, astfel cum rezultă din conţinutul raport de expertiză medico-legală nr A1D/22/22.01.2015 din conţinutul căruia rezultă că aceasta a prezentat echimoză violacee uşor tumefiată pe buza superioară stângă şi a probei testimoniale date de C care declară că în timpul procesului, în ziua de 22.01.2015, pârâtul a lovit-o pe reclamantă în zona capului. Martora arată că anterior acestui moment, când fiica sa s-a întors de la serviciu, pârâtul o aştepta ascuns undeva, că a sărit în spatele ei şi a încercat să vorbească cu ea, a tras-o de haine, aceasta auzind ţipetele reclamantei şi vocea pârâtului prin interfon.

Din declaraţiile acestei martore rezultă că în data de la data de 8.01.2015 pârâtul a discutat cu poliţistul pentru a avea stabili o întâlnire cu fiica sa, însoţită de bunica maternă, C, că la ora stabilită le-a aşteptat într-un taxi, fetiţa a fugit la el iar sub ameninţări a urcat şi mama reclamantei, sau deplasat la Arena Mall şi după ce au mâncat pârâtul s-a făcut nevăzut cu copilul. I-a spus la telefon că pleacă cu copilul în Italia. A alertat organele de Poliţie şi pe la ora 12 noaptea copilul a fost trimis prin intermediul unei alte persoane, copilul fiind speriat, plângând şi spunând că vrea la mama. 

Potrivit art 3 şi 4 din Legea 217/2003, (1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

 Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul a exercitat violenţă în înţelesul art 3 şi art4 din Legea 217/2003, în ceea ce o priveşte pe reclamanta A, minora B şi mamei reclamantei, C, acestea fiind victime  în sensul dispoziţiilor actului normativ enunţat, de vreme ce,  prin comportamentul său, pârâtul le pune în pericol  integritatea fizică  şi psihică  şi că pentru înlăturarea acestei stări  de pericol  se impune emiterea unui ordin de protecţie; prezenta cerere  fiind întemeiată, urmează a fi admisă.

 Faţă de D, tatăl reclamantei A, instanţa reţine că din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi manifestat violenţă în înţelesul legii 217/2003, nefiind incidente dispoziţiile prezentei legi în ceea ce îl priveşte pe acesta.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a i se interzice acestuia orice contact , telefonic,  prin corespondenţă sau în orice mod  cu ea, instanţa reţine că reclamanta se află deja sub incidenţa unui ordin de protecţie emis de Judecătoria Bacău prin sentinţa civilă nr 1213 din 21 noiembrie 2014 dată de Judecătoria Bacău în dosarul nr 16040/140/2014, prin sentinţa anterior menţionată fiind dispusă măsura interzicerii oricărui contact cu reclamanta pentru o perioadă de 3 luni de la data emiterii acestui ordin de protecţie, respectiv până la data de 21.02.2015. În consecinţă, această cerere va fi respinsă ca prematur introdusă.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 23 din legea nr. 217/03, astfel cum a fost modificată, reclamanta

Instanţa va lua măsurile enumerate de art. 23 alin. 1 lit.,d,h din Legea  nr. 217/03, provizoriu , pe o perioadă  de 3 luni , respectiv,  îl va obliga pe acesta la păstrarea faţă unei distanţe minime de 15 m faţă de reclamantă, fiica reclamantei şi mama reclamantei o distanţă minimă de 15 metri;  să  păstreze o distanţă minimă de 15 metri faţă de unitatea de învăţământ a minorei, respectiv Grădiniţa Crai Nou, cu sediul în Bacău,  va dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei B, născută la data de 19.01.2009, să se exercite în mod exclusiv de reclamanta A şi va stabili locuinţa minorei alături de mamă la reşedinţa acesteia din Bacău.

In conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din legea  nr. 217 /03, prezentul ordin se va comunica  IPJ Bacău  şi se va atrage  atenţia  pârâtului  asupra dispoziţiilor  art. 32 din lege.

Domenii speta

Spete similare