Insolvenţă. Lipsa efectelor cesiunii de creanţă sub aspectul termenului de declarare a creanţei.

DOMENIUL – Insolvenţă.

Insolvenţă. Lipsa efectelor cesiunii de creanţă sub aspectul termenului de declarare a creanţei.

Cesiunea transmite creanţa împreună cu toate accesoriile sale, cesionarul subrogându-se în toate drepturile cedentului. Creditorul T nu putea însă dobândi, de la cedent, mai multe drepturi decât acesta din urmă avea în legătură cu creanţa cesionată, iar cedentul nu mai avea, la data cesiunii, dreptul de a formula cererea de repunere în termen.

De asemenea, cesionarul nu poate invoca un drept propriu, de a fi repus în termenul de declarare a creanţei, câtă vreme, în calitate de creditor, a fost notificat şi avea cunoştinţă de deschiderea procedurii, formulând în termen o declaraţie de creanţă.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 854 A din 16.05.2016)

Prin sentinţa civilă nr. 3201/14.12.2015, Tribunalul Ilfov a admis cererea de repunere în termen privind pe contestatorul T K N şi pe intimatul SC C C SRL prin lichidator, şi a obligat petentul  să pună la dispoziţia  practicianului în insolvenţă  în termen de 20  zile de la data comunicării sentinţei toate înscrisurile ce certifică îndeplinirea condiţiilor pentru înscriere , obligând totodată practicianul în insolvenţă să analizeze cererea petentului  şi să ia măsurile legale care se impun în condiţiile anterior arătate într-un  30 de zile de la comunicarea înscrisurilor de către creditor, dar care nu va începe să curgă mai târziu de la momentul expirării termenului de 10 zile anterior acordat creditorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. 186  din Codul de procedura civila, cererea de repunere in termen se poate formula de partea împiedicata in exercitarea unui act de procedura de împrejurări mai presus de voinţa sa.

Formularea cererii de repunere in termen cu arătarea motivelor împiedicării precum si îndeplinirea actului de procedura, trebuie efectuate in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Astfel, prin sentinţa  din data de 29.05.2015 pronunţata de către Tribunalul Ilfov,  Secţia Civila in dos. nr. 1002/93/2015 s-a deschis procedura generala a insolventei prevăzută de Legea 85/2014 împotriva debitoarei, prin aceeaşi încheiere fiind numit administrator judiciar G I SPRL

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr  85/2014, administratorul judiciar a transmis către toţi creditorii cunoscuţi notificări de deschidere a procedurii insolventei cu termene limita 

Formularea cererii de repunere in termen cu arătarea motivelor împiedicării precum si îndeplinirea actului de procedura, trebuie efectuate in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Se constată că nu există motive care să poată îndeplini condiţiile legale de a fi calificate drept împrejurări mai presus de voinţa petentului, atîta timp cât  domnul Z V se arată că avea interese sporite în această firmă cu atât mai mult cu cât unul dintre acţionarii debitoarei, M H L, era reprezentată de acelaşi domn  Z V.

Or, cesiunea oferită contestatorului nu poate avea ca obiect mai mult decât ceea ce domnul Z V putea să transfere.

Cu toate acestea se observă că prin sentinţa de deschidere s-a oferit un termen foarte scurt creditorilor de a se înscrie la masa credală.

Astfel sentinţa a fost pronunţată pe data de 29.05.2015 şi termenul a fost stabilit pentru 15.06.2015 (adică la doar 16 zile de la data deschiderii). În sentinţă se menţionează următoarele: (b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului: stabilit pentru data de 15.06.2015, (care va fi de 45 de zile de la data deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă - În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) cu maximum 30 de zile.)

Se observă astfel că după stabilirea termenului, instanţa a indicat că va fi de „va fi de 45 de zile de la data deschiderea procedurii,”. Cu toate acestea, a stabilit unul mult mai scurt, de doar 16 zile.

Faţă de dispoziţiile Legii nr 85/2014, care prevăd chiar şi posibilitatea prelungirii termenului de 45 de zile cu încă 30 de zile,  faţă de procedura anevoioasă şi de durată de comunicare cu participanţii din Grecia, Tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii de repunere în termen formulată de  creditorul T K N, cu privire la creanţa cesionată de Z V şi cu privire la care prezenta cerere de repunere în termen a fost depusă la instanţă la 09.07.2015, deci la doar 41 de zile de la data deschiderii procedurii din 29.05.2015.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea S.C. E CC şi I, prin administrator judiciar, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de repunere în termen.

În motivare, apelanta a arătat că în mod corect administratorul judiciar a respins solicitarea de înscriere a creditorului cesionar, întrucât la momentul încheierii contractului de cesiune, cedentul îşi pierduse acest drept prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de instanţă prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Mai mult, se arată că, deşi cedentul a primit notificarea administratorului judiciar cu 3 zile înainte de termenul-limită pentru înscrierea la masa credală, acesta nu a înţeles să formuleze o cerere de repunere în termen pe motiv că cele 3 zile ar fi insuficiente, ci a încheiat un contract de cesiune la 2 săptămâni după primirea notificării.

Mai arată apelanta că acelaşi creditor şi-a exercitat în termen dreptul de a se înscrie la masa credală în aceeaşi procedură, cu o altă creanţă decât cea cesionată, deşi primise notificarea în ultima zi de înscriere.

În fine, susţine apelanta că eroarea de redactare a sentinţei de deschidere a procedurii cu privire la termenul de depunere a creanţei nu îl putea îndreptăţi pe judecătorul sindic să acorde unui creditor un tratament preferenţial sau mai multe drepturi decât i-au fost stabilite iniţial, prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Intimatul-creditor a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În motivare, a arătat intimatul că cedentul, cu domiciliul în Grecia,  nu a avut cunoştinţa de notificarea de deschidere a procedurii de deschidere a insolvenţei, aceasta nefiindu-i comunicată în conformitate cu C.pr. civ. sau normelor dreptului UE, ulterior cesionându-i petentului creanţa.

S-a mai arătat că în mod greşit a considerat administratorul judiciar că cedentul şi-a pierdut dreptul de a fi înscris la masa credală, faţă de necomunicarea notificării, şi că instanţa de fond a efectuat verificări cu privire la domiciliul acestuia, constatând că cedentul nu a avut niciodată reşedinţa declarată pe teritoriul României.

De asemenea, s-a arătat că nu toţi creditorii au primit în termen notificarea administratorului judiciar şi că unii au formulat cereri de repunere în termen.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat.

Astfel, în mod greşit prima instanţă a considerat că petentul T K N este îndreptăţit a fi repus în termenul de declarare a creanţei cesionate de la creditorul Z V.

Mai întâi, se impune precizarea că petentul nu a învestit instanţa cu o cerere prin care să solicite, în mod neechivoc, o repunere în termen. Calificarea în acest sens a fost făcută de judecătorul sindic, însă acest aspect nu a fost criticat de apelantă, astfel încât nu poate face obiectul verificării în calea de atac.

În speţă, prin sentinţa de deschidere a procedurii din 29.05.2015, judecătorul sindic a fixat termenul de 15.06.2015 pentru declararea creanţelor.

Creditorul T, ce deţinea şi o altă creanţă împotriva debitoarei, în valoare de 1.609.577 lei, a fost notificat şi, cu respectarea acestui termen, a formulat declaraţie în privinţa acelei creanţe (aspect confirmat de intimat însuşi, prin notele scrise depuse la dosarul de apel).

De asemenea, la data de 12.06.2015, creditorul Z a fost notificat la adresa sa din Grecia, adresă a cedentului ce apare şi în contractul de cesiune (f. 49 dosar apel). Confirmarea de primire, ce poartă o semnătură necontestată de destinatar, se află la dosar (f. 21 dosar fond).

Creditorul, primind notificarea în termen, nu a înţeles să formuleze declaraţia de creanţă. De la data primirii notificării, curgea şi termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. 2 C.pr. civ pentru a formula atât actul de procedură, respectiv declaraţia de creanţă, cât şi cererea de repunere în termen, însă creditorul  nu a înţeles să procedeze în acest sens.

La 29.06.2015, între Z V şi T K N a intervenit contractul prin care creanţa a fost cesionată celui din urmă.

Cesiunea transmite creanţa împreună cu toate accesoriile sale, cesionarul subrogându-se în toate drepturile cedentului. Creditorul T nu putea însă dobândi, de la cedent, mai multe drepturi decât acesta din urmă avea în legătură cu creanţa cesionată, iar cedentul nu mai avea, la data cesiunii, dreptul de a formula cererea de repunere în termen.

Abia la 01.07.2015, cesionarul a formulat cererea de „completare a cererii de admitere a creanţei”, fără însă ca aceasta să fie însoţită de o cerere de repunere în termen, nefiind astfel întrunite exigenţele art. 186 alin. 2 C.pr. civ.

De asemenea, cesionarul nu poate invoca un drept propriu, de a fi repus în termenul de declarare a creanţei, câtă vreme, în calitate de creditor, a fost notificat şi avea cunoştinţă de deschiderea procedurii, formulând în termen o declaraţie de creanţă.

Cu atât mai mult, sunt lipsite de orice temei juridic susţinerile în sensul că, la data cesiunii, s-ar putea naşte, în persoana cesionarului, un nou drept de a solicita repunerea în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă, distinct atât de cel dobândit de la creditorul Z ca accesoriu al creanţei cesionate, cât şi de cel propriu, iniţial, al persoanei care avea deja calitatea de creditor faţă de aceeaşi debitoare.

Aşadar, în mod netemeinic judecătorul sindic a apreciat că ar fi întrunite în cauză condiţiile impuse de art. 186 C.pr. civ. pentru admiterea unei cereri de repunere în termen.

Prin urmare, 480 alin. 2 C.pr. civ., va fi admis apelul şi schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii creditorului T K N ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare