Recurs. Contestaţie hotărâre adunare creditori prin care s-a votat planul de reorganizare, pe motiv că planul a fost propus şi depus de către debitoare, prin administrator special, în condiţiile în care, anterior, debitoarei i se ridicase dreptul de admin

Recurs. Contestaţie hotărâre adunare creditori prin care s-a votat planul de reorganizare, pe motiv că planul a fost propus şi depus de către debitoare, prin administrator special, în condiţiile în care, anterior, debitoarei i se ridicase dreptul de administrare. Temeinicie. Lipsa calităţii administratorului special de reprezentant al debitoarei, după ridicarea dreptului de administrare.

Decizia nr. 130/C/2016-R din 20.09.2016

Dosar nr. 1292/111/C/2012/a17-R

- art. 18 alineatele 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr.142/F din 19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ...  SA MEMBRĂ A GRUPULUI ...  cu sediul în ... , înregistrat la Registrul Comerţului sub nr.J40/... , CUI R...  în contradictoriu cu ...  SPRL Filiala Bihor cu sediul în ... ,  în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. ...  SA cu sediul  în ... , cu număr de ordine în Registrul Comerţului J05/... , CUI R... , creditorii ..., de desfiinţare a hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 28.09.2015, hotărâre consemnată în procesul verbal încheiat.

Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că, prin Sentinţa nr.1351/F/2013 din data de 30.04.2013 a Tribunalului Bihor s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societăţii debitoare S.C. ...  SA cu sediul  în ... …, cu număr de ordine în Registrul Comerţului J05/... , CUI R... .

S-a dispus în temeiul art.49 alin.1 lit. b) din Legea nr.85/2006, că pe perioada de observaţie debitorul poate continua activităţile curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, sub conducerea strictă a administratorului judiciar.

Prin Decizia nr.637/C/2023 – R din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC”... ”SA – prin administrator special ...  împotriva Sentinţei nr.1351/F din 30 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor.

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului aflat în insolvenţă constă în ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, deci prin sentinţa sus menţionată s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societăţii debitoare şi nu s-a dispus limitarea atribuţiilor administratorului special ...  în sensul impunerii interdicţiei de a depune planul de reorganizare.

Art. 18 alin. 2 din Legea 85/2006 conferă administratorului special atribuţiile de a exprima intenţia debitorului de a propune un plan; de a participa la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi art. 80; de a formula contestaţii în cadrul procedurii insolvenţei; de a propune un plan de reorganizare; de a administra activitatea debitorului sub supravegherea administratorului judiciar după confirmarea planului; de a participa la inventar după intrarea în faliment şi de a primi raportul final şi bilanţul de închidere şi de a participa la şedinţa convocata pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului; de a primi notificarea închiderii procedurii.

Contestatoarea nu invocă motive de nelegalitate a şedinţei adunării generale a creditorilor din data de 28.09.2015, ci invocă motive legate de persoana celui care a întocmit planul de reorganizare a activităţii societăţii debitoare precum şi faptul că în şedinţa adunării creditorilor din 28.09.2015 a fost prezentat un plan de reorganizare modificat.

În ceea ce priveşte aceste motive invocate, judecătorul sindic a reţinut că prin Decizia nr.131/C/2015 – R din 11.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel ... – dosar nr.1292/111/C/2012/a15 s-a dispus anularea hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 21.03.2014 consemnată în procesul verbal încheiat în data de 21.03.2014 iar cererea de anulare a planului de reorganizare depus de societatea debitoare a fost respinsă. În considerentele deciziei sus menţionate instanţa de recurs a arătat că faţă de aspectele reţinute există posibilitatea ca rezultatul votului să nu mai fie acelaşi. În consecinţă, în ipoteza convocării unei noi şedinţe a adunării creditorilor vizând aprobarea planului de reorganizare se vor avea în vedea aspectele deja tranşate prin prezenta decizie.

Ca urmare, s-a procedat la reconvocarea pentru data de 28.09.2015 a adunării generale a creditorilor în vederea votării planului de reorganizare al societăţii debitoare.

Convocatorul a fost publicat în BPI nr.14818/07.09.2015. Unicul punct de pe ordinea de zi al Adunării creditorilor din 28.09.2015 – aprobarea planului de reorganizare al SC ... SA, plan propus de debitoare - a fost aprobat de trei categorii de creanţe din cele patru categorii, fiind îndeplinite cerinţele prev. de art.101 alin.1 lit. A din Legea nr.85/2006.

În ceea ce priveşte planul de reorganizare ce a fost supus spre aprobare adunării creditorilor din data de 28.09.2015, instanţa a constatat că acesta este planul de reorganizare modificat al activităţii debitoarei, plan depus la registratura Tribunalului Bihor în data de 04.09.2015, ulterior depunerii planului iniţial din data de 17.02.2014.

Art. l0l alin. 5 din Legea nr.85/2006 prevede că „Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a asociaţilor”.

Rezultă fără echivoc din textul legii că modificarea planului de reorganizare se poate face „oricând pe parcursul procedurii”, respectiv după confirmarea unui plan şi cu atât mai mult înainte de confirmare, cu condiţia respectării celorlalte cerinţe impuse de lege: respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege şi aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, când modificarea este propusă de debitor, cerinţe legale ce au fost îndeplinite în prezenta cauză.

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006 judecătorului - sindic îi revine competenţa soluţionării cererii de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor doar pentru motive de nelegalitate, oportunitatea acestora neintrând în atribuţiile instanţei. Mai mult, din coroborarea dispoziţiilor legale evocate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2007 reiese că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, ceea ce în speţa s-a şi petrecut.

Legitimare procesuală activă în formularea cererii de anulare a hotărârii adunării creditorilor au doar creditorii care fie au lipsit motivat de la şedinţă, fie au fost prezenţi dar au votat împotriva adoptării hotărârii şi au cerut să se consemneze în procesul - verbal al adunării, condiţie ce este îndeplinită în persoana contestatorului creditor ... SA.

În cazul de faţă, se invocă lipsa calităţii procesual active al persoanei care a propus planul de reorganizare, nelegalitatea supunerii spre vot a unui plan de reorganizare modificat înainte ca planul iniţial să fie confirmat şi nu se invocă motive de nelegalitate în sine a hotărârii adunării creditorilor din data de 28.09.2015.

Întrucât motivele invocate de creditoare nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din data de 28.09.2015, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ... SA de desfiinţare a hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 28.09.2015, hotărâre consemnată în procesul verbal încheiat.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic a formulat recurs creditoarea ...  SA MEMBRA A GRUPULUI ... , cu sediul în ... , solicitând instanţei modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva hotărârii Adunării Creditorilor consemnate în procesul verbal din data de 28.09.2015.

În motivarea recursului creditoarea arată următoarele:

Critică, în temeiul art. 304 pct. 9 , coroborat cu art. 304 1 Cod procedură civilă, sentinţa atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii.

1. Cu privire la primul aspect reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia ridicarea dreptului de administrare a debitorului aflat în insolvenţă constă în ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, deci prin sentinţă s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societăţii debitoare şi nu s-a dispus limitarea atribuţiilor administratorului special ... , în sensul impunerii interdicţiei de a depune planul de reorganizare.

Administratorul special nu acţionează într-o procedură a insolvenţei ca o persoana fizică şi în considerarea drepturilor sale personale, ci acesta reprezintă debitoarea şi interesele acesteia, este chiar persoana care administrează în concret activitatea debitoarei, când acesteia nu i s-a ridicat dreptul de administrare. În acest sens, nu era necesar a se menţiona în mod expres în hotărârea de ridicare a dreptului de administrare că i s-ar ridica şi administratorului special dreptul de a depune plan de reorganizare, întrucât acest fapt este accesoriu şi derivă din însăşi prerogativa judecătorului sindic de ridicare a dreptului de administrare al debitoarei, şi mai mult nici nu este stipulat în lege o asemenea prerogativă.

Din contră, în Legea nr.85/2006 sunt prevăzute următoarele: conform art.3 pct.26, "administratorul special este reprezentantul desemnat de Adunarea Generală a Acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedura pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare" şi pct.30 al aceluiaşi articol, potrivit căruia: "[...] Mandatul administratorului special se limitează la reprezentarea intereselor acţionarilor/asociaţilor de la data ridicării dreptului de administrare. Încetarea mandatului impune obligaţia predării gestiunii" astfel că ridicarea dreptului de administrare atrage încetarea mandatului administratorului special ce reprezintă debitorul, acesta limitându-se a reprezenta doar interesele acţionarilor/asociaţilor. În cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar. Având în vedere dispoziţiile legale precitate, care menţionează în mod expres faptul că la ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, încetează mandatul administratorului special, acesta limitându-se doar la reprezentarea intereselor acţionarilor, conform principiului per a contrario, administratorul special nu mai are nicio altă prerogativă în cadrul procedurii, iar atribuţiile acestuia, inclusiv cea de depunere a unui plan de reorganizare, încetează. Faţă de aceste aspecte, strict menţionate în legea specială, Legea nr.85/2006, consideră că aprecierile instanţei de fond, precum că administratorului special nu i s-a interzis depunerea unul plan de reorganizare, precum şi că i-a fost ridicat dreptul de administrare doar debitoarei ... SA, iar nu şi administratorului special, persoană prin care debitoarea îşi administrează afacerea când nu are dreptul de administrare ridicat, sunt profund neîntemeiate şi nelegale.

2. Cu privire la al 2-lea aspect reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia „Contestatoarea nu invoca motive de nelegalitate a şedinţei adunării generale a creditorilor din data de 28.09.2015, ci invocă "motive legate de persoana celui care a întocmit planul de reorganizare a activităţii societăţii" precum şi "nelegalitatea supunerii spre vot a unui plan de reorganizare modificat înainte ca planul iniţial să fie confirmat" menţionează următoarele: Atât în doctrina, cât şi în practică s-a arătat faptul că nelegalitatea motivelor pentru care se poate formula o contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor vizează aspecte legate de condiţiile de forma în care s-a adoptat măsura luată de adunarea creditorilor sau de ţinerea şedinţei, şi neconformitatea lor cu dispoziţiile legale. Astfel, recurenta a supus controlului judiciar, atât aspecte de formă, administratorul judiciar nu putea să permită a supune pe ordinea de zi decât ceea ce a dispus Curtea de Apel ... printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, şi anume reconvocarea votului cu privire la planul de reorganizare depus iniţial, dispoziţia instanţei fiind a se vota din nou aceeaşi ordine de zi, cât şi aspecte care contravin dispoziţiilor legale. Planul de reorganizare nu poate fi depus de către o debitoare căreia i-a fost ridicat dreptul de administrare, întrucât s-ar ajunge în situaţia absurdă în care unui debitor căreia i s-a ridicat dreptul de administrare al afacerii, îşi administrează în fapt, afacerea pe o perioadă de 3 ani, precum şi că un plan nu poate fi modificat, decât evident, când exista aprobat şi confirmat „obiectul" modificării, altfel nu avem ce modifica.

Motivele pe care recurenta şi-a întemeiat contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor sunt unele de nelegalitate, atât sub aspecte de formă ale ţinerii şedinţei adunării creditorilor, cât şi motive de încălcare a dispoziţiilor legale.

3. Cu privire la al 3-lea aspect reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia „Conform art. 101 alin.5 din Legea fir.85/2006, "modificarea planului se poate face oricând pe parcursul procedurii, respectiv, după confirmarea unui plan şi cu atât mai mult, înainte de confirmare". Articolul 101 din Legea nr.85/2006 este intitulat "Confirmarea planului"şi cuprinde mai multe prevederi cu privire la condiţiile de confirmare a planului de reorganizare. Acesta este plasat în cadrul legii insolvenţei, în Secţiunea 5 - Planul, referindu-se strict la această etapă a procesului insolvenţei, iar nu şi perioadei de observaţie sau falimentului. Ultimul aliniat al acestuia - alin.5 se referă la modificarea planului de reorganizare.

Din economia textelor legale, precum şi din locul în care legiuitorul le-a plasat în cadrul procedurii de reorganizare, rezultă faptul ca modificarea planului se poate face oricând pe perioada procedurii de reorganizare, nefiind posibil a fi supus votului adunării creditorilor un plan de reorganizare modificat, înainte de aprobarea şi confirmarea planului în iniţial. Conform principiilor de drept, toate normele legale trebuie interpretate teleologic şi sistematic, motiv pentru care sintagma "modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii" trebuie interpretat în sensul în care aceasta se refera strict la procedura de reorganizare, adică după aprobarea şi confirmarea unui plan preexistent.

De asemenea, că aceasta a fost voinţa legiuitorului stă drept mărturie art. 139 alin (5) din Legea nr.85/2014, care reiterează acelaşi principiu de posibilitate a modificării unui plan, după ce acesta a fost confirmat, pe întreaga durată a procedurii de reorganizare: Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia, se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare.

Ca urmare a celor arătate, solicită instanţei a se constata că, intenţia legiuitorului a fost în sensul în care după depunerea unui plan de reorganizare, aprobat şi confirmat conform dispoziţiilor legale, debitoarea are posibilitatea de a aduce modificări acestuia, dacă condiţiile de pe parcursul derulării planului o impun, cu respectarea condiţiilor de formă şi vot, ca şi cele pentru planul iniţial formulat. Interpretarea instanţei de fond, potrivit căreia modificarea unui plan de reorganizare poate fi votată oricând, chiar înainte de existenţa unui plan iniţial, este contrară dispoziţiilor legale, şi de asemenea, contrară firii, motiv pentru care solicită a o cenzura.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 Cod procedură civilă.

... , în calitate de administrator special al debitoarei SC”... ”SA, prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunţare solicită instanţei respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:

Creditoarea ... SA MEMBRĂ A GRUPULUI ... a contestat hotărârea adunării creditorilor din data de 28.09.2015 prin care a fost aprobat planul de reorganizare al SC ... SA, invocându-se ca motiv faptul că, planul de reorganizare a fost propus şi depus de către debitoare prin administrator special, în condiţiile în care societăţii i-a fost ridicat dreptul de administrare încă din anul 2013.

Având în vedere probele de la dosar şi ţinând cont de prevederile legale incidente, curtea consideră că, în mod greşit judecătorul sindic a respins contestaţia creditoarei recurente.

Astfel, instanţa a reţinut că debitoarea prin administrator special a depus iniţial un plan de reorganizare, plan care nu a fost aprobat cu ocazia adunării creditorilor din 21.03.2014.

Contestaţia formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor de mai sus a fost respinsă de tribunal, prin sentinţa nr.8589/04.11.2014, însă, prin decizia nr.131/11.06.2015 a Curţii de Apel Oradea a fost admis recursul şi s-a admis contestaţia şi în sensul anulării hotărârii adunării creditorilor din 21.03.2014.

Ulterior, debitoarea prin administrator special a depus la instanţă, la data de 04.09.2015, un plan de reorganizare modificat, plan de reorganizare supus aprobării în cadrul şedinţei adunării creditorilor din 28.09.2015, la finalul căreia s-a adoptat hotărârea contestată în prezentul litigiu.

Instanţa, a observat, de asemenea că, prin sentinţa nr.1351/30.04.2013 a Tribunalului Bihor s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, iar prin decizia nr.637/5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.

Art. 18 alin. 1 din Legea 85/2006 prevede că după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

Alineatul 2 lit. a) şi d) ale aceluiaşi articol stabilesc printre atribuţiile administratorului special şi pe acelea de a exprima intenţia debitorului de a propune un plan şi de a propune un plan de reorganizare.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale enunţate, instanţa reţine că, într-adevăr, administratorul special poate propune un plan de reorganizare în numele debitoarei, atâta vreme cât acesteia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, pentru că, ulterior acestui moment, mandatul administratorului special este limitat prin lege la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor, iar conducerea, activităţii este preluată de către administratorul sau lichidatorul judiciar.

Chiar dacă art. 103 alin. 1 din Legea insolvenţei reglementează că pe parcursul reorganizării, debitoarea va fi condusă de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, această este o situaţie de excepţie care-i permite administratorului special să conducă şi să administreze averea debitoarei sub supravegherea administratorului special, chiar şi în situaţia în care i s-a ridicat dreptul de administrare debitoarei, însă, doar în cazul în care planul de reorganizare este confirmat, or, în cauza de faţă, nu ne aflăm în situaţia existenţei unui plan de reorganizare confirmat, ci doar în faza în care, prin hotărârea adunării creditorilor s-a aprobat planul, hotărârea respectivă fiind contestată, deci într-o etapă care este anterioară momentului investirii instanţei cu cererea de confirmare a planului.

Aşadar, faţă de cele arătate, instanţa de recurs a împărtăşit punctul de vedere al recurentei potrivit căruia debitoarea nu putea propune un plan de reorganizare prin intermediul administratorului special, câtă vreme societăţii i-a fost ridicat dreptul de administrare.

Pe de altă parte, nu poate fi primită susţinerea instanţei de fond prin care se susţine că, acest aspect la care s-a făcut anterior referire nu se circumscrie unui aspect de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor, câtă vreme, înainte de votarea planului de către creditori, se impune verificarea respectării unor cerinţe formale prevăzute de lege în ceea ce priveşte planul de reorganizare, printre care şi cele legate de persoanele îndreptăţite să depună planul de reorganizare şi existenţa eventualelor interdicţii de a depune planul - art.94 alin. 1 lit. a) - c), art. 18 alin. 1 lit. d) şi art. 94 alin. 4 din Legea 85/2006, deci tocmai chestiuni care fac obiectul discuţiei.

În concluzie, instanţa de control a apreciat că observaţiile recurentei sunt fondate din perspectiva celor expuse.

Faţă de considerentele reţinute şi având în vedere obiectul litigiului, instanţa a apreciat ca fiind superflue criticile recurentei referitoare la condiţiile în care poate fi modificat un plan de reorganizare, motiv pentru care nu au mai fost analizate.

Având în vedere cele mai sus expuse, cum sentinţa tribunalului a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, curtea în baza art. 304 punctul 9 şi art. 312 Cod procedură civilă a admis recursul creditoarei şi a modificat în totalitate sentinţa, în sensul că, a admis contestaţia formulată de contestatoarea ... SA membră a Grupului ... şi în consecinţă a dispus anularea procesului – verbal al Adunării Creditorilor debitoarei SC”... ”SA din data de 28.09.2015 prin care s-a aprobat planul de reorganizare al societăţii, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare