Acordare măsuri reparatorii sub forma compensării cu alte bunuri

Acordare măsuri reparatorii sub forma compensării cu alte bunuri

- Legea nr. 165/2013

- Legea nr. 368/2013

- Legea nr. 10/2001

Deşi s-a făcut dovada faptului că există mai multe imobile în proprietatea Statului Român şi în administrarea unităţii administrativ teritoriale, nefiind revendicate, nu au fost cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr. 165/2013 pentru a fi oferite în compensare pentru imobilele preluate abuziv de către Statul Român. Faptul că sunt închiriate s-a apreciat că nu este un motiv care să facă inaplicabile dispoziţiile art. 1 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 165/2013, a art. II din Legea nr. 368/2013, din analiza art. 13 şi 14 din Legea nr. 10/2001 rezultând că un contract de închiriere nu reprezintă o sarcină care să împiedice restituirea în natură, compensarea cu acel imobil.

Decizia civilă nr. 884/13.10.2016

Dosar nr. 2480/83/2014

Prin sentinţa civilă nr. 89/D  din 1.04.2016, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea reclamantei ... , în nume propriu cât şi ca unică moştenitoare a defunctei ... , decedată la ... .2015, cu domiciliul în ... , având CNP ... , reprezentată de avocat ... , cu sediul profesional în ... , în contradictoriu cu pârâţii Municipiul ... , cu sediul în ... , ...  ... , Primarul municipiului ... , cu sediul în ... , ...  ...  şi, în consecinţă:

A dispus acordarea în compensare reclamantei pentru imobilul obiect al Dispoziţiei nr.1101/2010 emisă de Primarul municipiului ... , constând în casă cu suprafaţa de 503,54 mp şi teren în suprafaţă de 5199 mp situat în ... , ... , din CF ...  ... , nr.top....  a imobilului casă şi teren în suprafaţă de 421 mp, situat în ... , ... , ... , înscris în CF ...  (CF vechi ... ), nr.top. ... , imobilul apartament cu suprafaţa de 66,21 mp situat în ... , ... , înscris în CF ...  (CF vechi ... ) nr.top.... .

A menţinut propunerea de acordare de măsuri compensatorii prin puncte potrivit dispoziţiilor Legii nr.165/2013, pentru diferenţa valorică de 33781 lei.

A respins celelalte pretenţii ale reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin dispoziţia 1101/2010 emisă în baza Legii 10/2001 Primarul mum. ... a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei ... şi a mamei sale (decedată în prezent conform certificatului de deces nr. ... /... .2015) ... pentru imobilul casă cu suprafaţa de 503,54 mp. şi teren în suprafaţă de 5199 mp situat în ... , ... , din CF ...  ... , nr.top....  prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite, care erau la data preluării în suma de 87798,50 lei.

Reclamanta a solicitat la 19.02.2014 Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor returnarea în baza art. II alin. 1 al Legii 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii 165/2013 a dosarului înregistrat sub nr. 48926/VV/2011 către Primăria mun. ... în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri.

Conform adresei nr. ... /19.03.2014 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, dosarul a fost returnat Primăriei prin adresa ... /2014 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, depusă în probaţiune (fila 13).

Prin cererea din 27.06.2014, reclamanta a solicitat Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 ... acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri.

Prin adresa înregistrată la dosar la 28.01.2015 (fila 66) pârâta a prezentat instanţei inventarul terenurilor agricole care constituie rezerva comisiei locale de fond funciar care va fi pus la dispoziţia Comisiei Judeţene de aplicare a Legii 18/91.

Acest înscris nu poate fi avut în vedere la soluţionarea cauzei întrucât conform art. 8 din Legea 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile care fac obiectul reglementării Legii 18/1991.

Prin adresa înregistrată la dosar la 11.05.2015, pârâta învederează că imobilele locuinţe invocate de reclamantă se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului Local al municipiului ... , fiind închiriate unor persoane fizice, aspecte dovedite cu extrasele CF şi contractele de închiriere depuse în probaţiune.

În opinia pârâţilor existenţa contractelor de închiriere a determinat excluderea acestora din inventarul întocmit în baza Legii 165/2013 şi totodată din categoria imobilelor disponibile spre a fi oferite în compensare.

Acordarea unui bun în compensare este alternativa restituirii în natură a bunului preluat abuziv. Conform art. 9 din Legea 10/2001 se restituie în natură imobilele „libere de orice sarcini”. La fel, se oferă în compensare imobilele libere de orice sarcini.

Prima instanţă a mai reţinut că din analiza disp. art. 13 şi 14 din Legea 10/2001 se desprinde concluzia ca un contract de locaţiune, închiriere nu reprezintă o „sarcină” care ar împiedica restituirea în natură şi în mod similar, compensarea cu acel imobil şi dimpotrivă, dispoziţiile menţionate reglementează situaţia chiriaşilor, a contractului de închiriere în raport cu noul proprietar.

S-a reţinut totodată că apartamentele identificate de reclamantă sunt înscrise în CF, având ca proprietar tabular Statul român, ceea ce confirmă includerea lor în domeniul privat al Statului, nefiind revendicate în baza Legii 10/2001 de alte persoane, existenţa contractelor de închiriere dovedind mai mult că, acestea se găsesc în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, în consecinţă, s-a apreciat că acestea îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi incluse în inventarul prev. de art. 6 din Legea 165/2013.

Este adevărat, a opinat prima instanţă că identificarea şi întocmirea listei cu bunuri disponibile pentru a fi atribuite în compensare este atribuţia persoanei juridice deţinătoare şi presupune o procedură administrativă conform HG 250/2007, însă, conform Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia împotriva dispoziţiei de soluţionare a notificării, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificare pârâtei intimate.

În stadiul actual de soluţionare a notificării reclamantei demersul său este susţinut şi disp. art. 6 CEDO, respectiv art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al CEDO.

Imobilele identificate ca disponibile au fost evaluate prin expertiza întocmită de ing. ... , astfel: imobilul situat în ... , ... .-356.970 lei, imobilul situat în ... , ... -79.600 lei, imobilul situat în ... , ... -99.500 lei, imobilul situat în ... , ... -84.000 lei, imobilul situat în ... , ... -126.000 lei, imobilul situat în ... , ... -57.500 lei, imobilul situat în ... , ... -.78.500 lei şi de asemenea, imobilul obiect al notificării situat în ... ...  a fost evaluat la suma de 356.970 lei.

Expertul a stabilit că valoarea actualizată a despăgubirilor de 87.798,50 lei, primite în anul 1984, este de 97.688,72 Ron, actualizare ce s-a realizat conform Buletinului documentar „Expertiza tehnica” nr. .../2015.

Instanţa de fond a reţinut că din lămuririle date de către expert prin adresa înregistrată la 8.12.2015 (fila 167) rezultă că actualizarea a ţinut cont de faptul că suma primită ca despăgubiri reprezintă valoarea parţială a imobilului. Din această perspectivă s-a apreciat că această actualizare este legală şi echitabilă, motiv pentru care instanţa a înlăturat actualizarea strict financiară a sumei prin aplicarea indicelui mediu al preţului de consum propusă de reclamantă şi potrivit căreia valoarea actualizată a despăgubirilor de 87798,50 lei/în anul 1984 reprezintă astăzi 39.769,98 Ron.

Ca urmare, din valoarea actualizată a imobilului preluat -356970 lei s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite în anul 1984 – 97.688,72 lei.

Pentru diferenţa obţinută de 259.281 lei, reclamanta este îndreptăţită la bunuri în compensare.

Instanţa a identificat bunurile însumând o valoare apropiată acesteia ca fiind apartamentul situat în ... ... , înscris în CF ...  (CF vechi ... ) nr. top. ...  în valoare de 99.500 lei şi imobilul situat în ... , ... , ... , înscris în CF ...  (CF vechi ... ), nr. top. ... , în valoare de 126.000 lei, ambele având o valoare totală de 225.500 lei.

Pentru diferenţa de 33.781 lei a fost menţinută propunerea de acordare de măsuri compensatorii prin puncte.

S-a mai apreciat de prima instanţă că cererea reclamantei de aplicare a sancţiunii amenzii prev. de art. 37 din Legea 165/2013 nu poate fi primită, instanţa neavând competenţe materiale în acest sens, conform disp. art. 39 din Legea 165/2013.

În virtutea considerentelor expuse, reţinând şi practica judiciară a C.A. ...  în materia (dec. civ. 2658/A/2015 dos. 5265/117/2014), Tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei ... , în nume propriu cât şi ca unică moştenitoare a defunctei ... .

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta ... , solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând cauza să fie admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată şi pârâtul MUNICIPIUL ... - PRIMARUL MUNICIPIULUI ... solicitând admiterea apelului şi anularea în parte a sentinţei.

Prin motivele de apel apelanta reclamantă a formulat următoarele critici:

- apelanta reclamantă are dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr.368/2013 (art.I şi art.II din lege) coroborat cu HG nr.89/2014 (art.22 indice 1), aspect confirmat de actele depuse la dosar şi de cele reţinute de instanţa fondului;

- pentru a opera o justă compensare a imobilului în cauză a fost întocmită o expertiză de evaluare care a indicat ca valoare iniţială a imobilului suma de 356.970 lei, expertul fiind solicitat să actualizeze la zi valoarea despăgubirilor încasate la momentul exproprierii, valoare calculată la 38.498,45 lei diferenţa dintre aceste valori reprezentând-o valoarea imobilului la care instanţa de fond trebuia să dispună compensarea cu bunuri aparţinând Municipiului ... , conform art.22 indice 1 din HG nr.89/2014;

- bazându-se pe un calcul greşit al valorii imobilului, neţinându-se cont de probaţiunea în cauză, instanţa a acordat altceva decât s-a cerut, în detrimentul prevederilor legale, inclusiv a art.22 indice 2 din HG nr.89/2014 şi în detrimentul dreptului apelantei de a beneficia de măsura compensării cu atribuire de bunuri echivalente valoric;

- scopul Legii nr.368/2013 este acela de a se da valoare dreptului de proprietate în integralitatea sa, nu doar formal, motiv pentru care o compensare valorică trebuie făcută la justa valoare a imobilelor preluate şi nicidecum constituirea unor noi dosare prin puncte, atâta timp cât este dovedit că există bunuri apte pentru compensare, prin urmare solicită admiterea cererii, compensarea imobilului care a făcut obiectul Dispoziţiei Primarului Municipiului ... nr.1101/2010 la justa sa valoare de 318.467 lei cu imobilele situate în ... , ... ... ... ... ... , astfel cum acestea au rezultat ca urmare a cercetării judecătoreşti a se încadra în prevederile legale ca fiind apte pentru compensare.

În drept s-a invocat art.466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Apelantul pârât MUNICIPIUL ... - PRIMARUL MUNICIPIULUI ... prin motivele din apel, a formulat următoarele critici: imobilele menţionate de apelanta reclamantă nu sunt cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr.165/2013, ele se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului ... , ca atare nu sunt disponibile pentru a fi oferite în compensare, mai mult sunt închiriate unor persoane fizice cu contracte de închiriere valabile, ca atare, raportat la prevederile art.9 din Legea nr.10/2001, nu sunt libere de sarcini.

În drept s-a invocat Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin întâmpinare, apelanta reclamantă a solicitat respingerea apelului pârâtului, cu motivarea că sunt aplicabile prevederile Legii nr.368/2013, dosarul fiind la momentul solicitării la entitatea vizată de art.II din lege, ca atare sunt îndeplinite în cauză toate condiţiile pentru atribuirea în compensare a unor bunuri provenite din domeniul public sau privat al Municipiului ... , astfel cum Legea nr.165/2013 impune în mod imperativ a se face, inclusiv prevederile HG nr.89/2014; în faţa instanţei de fond s-a dovedit că municipiul dispune de bunuri care pot fi atribuite ca echivalent valoric foştilor proprietari, iar întocmirea completă a situaţiei lunare a bunurilor este o obligaţie, nicidecum o opţiune a municipalităţii, obligaţie încălcată cu ştiinţă, contrar normelor cuprinse în HG nr.89/2014 la art. 22 indice 1. Intimata susţine totodată că apelul pârâtului nu are vreun temei legal referitor la soluţia instanţei de fond, acesta încălcând limitele efectului devolutiv, motiv pentru care invocă excepţia inadmisibilităţii apelului.

Examinând excepţia de inadmisibilitate invocată de către apelanta reclamantă, precum şi sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel învederate de ambele părţi litigante, instanţa de apel a constatat următoarele:

În primul rând excepţia privind inadmisibilitatea apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiului ... este nefondată, nesubzistând motive pentru a se da curs cererii apelantei reclamante în sensul respingerii apelului pârâtului ca fiind inadmisibil, acesta supunând judecăţii problemele de fapt şi de drept enumerate în cererea de apel, în limitele cărora se rejudecă fondul în aplicarea dispoziţiilor art.477 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Cât priveşte fondul pricinii, este de reţinut că scopul Legii nr.10/2001 este unul reparator, acela ca imobilele preluate abuziv să se restituie în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, iar conform art.1 alin.1 teza I din Legea nr.165/2013 măsurile compensatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către autoritatea investită prin lege cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută de Capitolul III. Reclamantele au calitate de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul indicat în acţiune, iar pentru persoanele cărora le-a fost deja constatată îndreptăţirea la despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001, art.II din Legea nr.368/2013 prevede posibilitatea opţiunii returnării dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei din urmă legi, iar în cauza de faţă, reclamantele au solicitat a le fi acordate bunuri în compensare.

Acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu bunuri depinde de situaţia juridică prezentă a imobilelor solicitate a fi restituite în compensare, respectiv de posibilitatea concretă de a se da eficienţă acestei solicitări.

În speţă, prin adresa nr.4532 din 6 mai 2015, Primăria Municipiului ... a comunicat instanţei de fond că imobilele situate în ... , ... ... ... ... ... ... ...  se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului ... , nefiind revendicate de alte persoane. Emitentul adresei a precizat totodată că imobilele menţionate nu sunt cuprinse în inventarul întocmit în baza Legii nr.165/2013, sunt închiriate unor persoane fizice în baza unor contracte de închiriere valabile, nefiind disponibile spre a fi oferite în compensare (fila 107 din dosarul tribunalului).

Dintre cele opt imobile cuprinse în adresa mai sus indicată, şase imobile respectiv cele situate în ... pe strada ... ... ... ... ... ... ... , strada ... ...  , strada ... ...  , strada ... ...  , strada ... ... şi strada ... ... se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea Primăriei Municipiului ... , iar două imobile – strada ... ... şi strada ... ... – se află în proprietatea unor persoane fizice, aspect consemnat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de inginer ...  şi totodată reliefat ulterior de Primăria Municipiului ... în cadrul adresei nr.1717 din 22.02.2016 (fila 211) situaţia fiind pusă în evidenţă şi de colile de carte funciară existente în dosarul instanţei de fond.

Apelanta reclamantă şi-a exprimat opţiunea pentru apartamentul nr.55 situat pe strada ... ... – înscris în cartea funciară nr....  cu nr.top....  şi nr.top....  (fila 283) -, apartamentul nr.... de pe strada ...  – înscris în cartea funciară nr....  cu nr.top.  (fila 298)-, apartamentul nr…. de pe strada … – înscris în CF nr…. cu nr.top….. (fila 308) – şi respectiv imobilul situat pe strada …– înscris în CF vechi nr....  cu nr.top....  (fila 313).

Dintre imobilele solicitate în compensare, instanţa de fond a admis cererea doar pentru imobilul situat pe …, alături de care a fost cuprins şi imobilul situat pe strada ... ...  , deşi pentru acesta din urmă nu a existat formulată vreo opţiune.

Din perspectiva prevederilor art.1 alin.1 teza 1 din Legea nr.185/2013, în absenţa acordului persoanei îndreptăţite, o atare soluţie apare ca fiind eronată, impunându-se înlăturarea acestui imobil din dispozitivul sentinţei, criticile formulate de reclamantă fiind întemeiate.

Apoi, atâta timp cât celelalte trei imobile solicitate constituie proprietatea Statului Român, ele fiind aflate actualmente în administrarea Primăriei Municipiului ... , nu subzistă motive pentru a nu se da curs cererii apelantei reclamante privind înglobarea acestora în categoria celor care se impune a fi acordate în compensare.

Cuantificarea valorii respectivelor imobile se regăseşte în raportul de expertiză despre care s-a făcut vorbire anterior şi anume 79.500 lei pentru imobilul situat pe strada ... ... ... ... ... ... ... , 84.000 lei pentru imobilul situat pe strada … , 57.500 lei pentru imobilul situat pe strada ... ...  , la care se adaugă valoarea de 99.500 lei pentru imobilul situat pe strada … .

Aceste valori ce totalizează suma de 320.600 lei urmează a fi comparate cu valoarea imobilului ce-a constituit proprietatea reclamantelor, de 318.476 lei, rezultând o diferenţă valorică de 2.124 lei, a cărei plată îi incumbă apelantei reclamante.

În contextul sus-arătat, trebuie a se reliefa că greşit instanţa de fond a reţinut suma de 259.281 lei ca şi valoare în raport de care urma a fi făcută compararea, astfel valoarea imobilului aflat în discuţie era de 356.970 lei din care urma a fi scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite drept despăgubire în anul 1984, în cuantum de 38.493,45 lei. Această ultimă valoare apare consemnată de expert în completarea raportului de expertiză tehnică (fila 167), expertul specificând că în cazul în care suma de 87.798,50 lei se actualizează strict financiar, valoarea actualizată rezultă prin aplicarea indicelui mediu al preţurilor de consum din luna august 2015 faţă de anul 1984 comunicat de Institutul Naţional de Statistică - Direcţia Judeţeană de Statistică Satu Mare: 87.798,50 leix4384,2949x10.000=38.493,45 lei. Iniţial, totalizarea sumei primite se făcuse eronat ţinându-se cont de faptul că aceasta în fapt reprezenta valoarea parţială a imobilului în momentul plăţii, potrivit precizărilor expertului.

Dat fiind situaţia expusă, faţă de noile valori astfel cum acestea apar reconfigurate, se impune înlăturarea din sentinţă şi a dispoziţiei de menţinere a propunerii de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru diferenţa valorică de 33.781 lei, atâta timp cât imobilele identificate satisfac în întregime dreptul la compensare.

În considerarea tuturor argumentelor relevate mai sus, acţiunea dedusă judecăţii, cu completarea adusă acesteia la data de 27 februarie 2015, se impune a fi admisă în întregime.

Cât priveşte apelul pârâtului, acest apel va primi soluţie de respingere, întrucât împrejurarea invocată de apelant în sensul că imobilele nu sunt disponibile pentru a fi oferite în compensare nu poate fi acceptată, având în vedere prevederile Legii nr.165/2013. Este adevărat că imobilele au făcut obiectul contractelor de închiriere depuse la dosarul instanţei de fond, însă ele sunt libere în accepţiunea Legii nr.10/2001 şi a Normelor de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr.250/2007, astfel că respectivele imobile sunt apte a servi la compensarea apelantei reclamante conform dispoziţiilor art.1 alin.2 teza 1 din Legea nr.165/2013. În acelaşi context trebuie a se face precizarea că nu prezintă relevanţă că imobilele fac obiectul unor contracte de închiriere către terţe persoane, deoarece astfel de convenţii nu valorează o translaţie a proprietăţii, imobilele au rămas în patrimoniul Statului şi în administrarea autorităţii locale, neexistând prin urmare impedimente la compensare din perspectiva dispoziţiilor art.14 din lege.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de apelanta reclamantă, iar în baza dispoziţiilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, a admis apelul reclamantei, sentinţa apelată fiind schimbată în parte conform dispozitivului prezentei decizii, celelalte dispoziţii ale sentinţei fiind păstrate.

S-a constatat totodată că partea care a câştigat procesul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare