Hotărâre care să ţină loc de act autentic - respinsă

Sentinţă civilă 1122/2013 din 23.09.2013


HOTĂRÂRE CARE SĂ ŢINĂ LOC DE ACT AUTENTIC - RESPINSĂ.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1122/2013, pronunţată în dosarul nr. 4449/190/2012

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamantul M.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii H.I. şi C.B.B., să se constate că pârâtul H.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 2.500 mp, înscris în CF 1377 Bistriţa Bîrgăului, prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor; validitatea antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 30.09.2011 între reclamant şi pârâtul H.I. prin care acesta s-a obligat să-i transmită dreptul de proprietate asupra imobilului indicat în petitul anterior pentru preţul de 2.800 lei, plătit integral la data încheierii contractului, urmând ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare; şi să se dispună înscrierea în cartea funciară în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 2.500 mp înscris în CF 1377 B.B.; fără cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că imobilul teren în suprafaţă de 2.500 mp, înscris în CF 1377 B.B., a fost cumpărat în anul 1945 de părinţii pârâtului H.I. de la proprietarii tabulari, în prezent decedaţi, fără urmaşi cunoscuţi, după cum rezultă din adresa nr. 160/2009 a P.B.B.. Imobilul a fost transmis pârâtului la căsătoria acestuia, cu titlu de zestre, iar în anul 1975, s-a împlinit termenul prescripţiei achizitive, acesta dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului.

Reclamantul mai arată că, la data de 30.09.2011, între reclamant şi pârâtul H.I. s-a încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare prin care acesta din urmă s-a obligat să-i transmită primului dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză. Întrucât pârâtul nu este înscris în CF, reclamantul a formulat acţiunea pendinte.

În drept s-au invocat prevederile art. 969, 1890, 1864 Cod civil vechi, art. 1452 Cod civil austriac şi art. 896, 1260, 1270, 1669 Cod civil.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri şi s-a solicitat admiterea probei testimoniale şi efectuarea unei expertize topografice.

Deşi a fost legal citat, pârâtul H.I. nu a formulat întâmpinare însă a arătat, în şedinţa publică din data de 29.05.2012, că este de acord cu admiterea acţiunii formulate de reclamant.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 22.01.2013, reclamantul a chemat în judecată şi C.B.B, prin Primar, întrucât proprietarul tabular P.I. este decedat şi nu are urmaşi.

În drept s-au invocat prevederile art. 652 Cod civil coroborate cu art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Deşi a fost legal citată, pârâta C.B.B., prin primar, nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a desemnat reprezentant în instanţă pentru susţinerea poziţiei procesuale.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :

1.Instanţa se va pronunţa cu prioritate la excepţiile invocate, în conformitate cu art. 137 din cod de procedură civilă.

2.Cu privire la calitatea procesual pasivă a comunei B.B., instanţa reţine că prin decizia dată în recurs în interesul legii nr. 2/2011 , statul nu poate avea calitate procesual pasivă în acţiunile cu obiect uzucapiune, decât dacă este emis pe certificat de vacanţă succesorală, în cauza de faţă nu este emis un asemenea certificat de vacanţă succesorală, astfel că statul nu poate avea calitate procesual pasivă.

3.In absenta unui asemenea certificat, nu exista conflict intre parţi aflate pe poziţii de contrarietate juridica si deci statului, ori în cauza de faţă comunei , nu i se poate opune, in calitate de pârât, pretenţia reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ .

4.Trecerea terenurilor din intravilan în proprietatea comunei , prin decesul proprietarilor, invocată de reclamanţi, conform art. 36 din legea 18/1991, raportat la art. 26 din aceeaşi lege , se referă la terenurile agricole din intravilan aduse sau preluate în orice fel în patrimoniul cooperativei de producţie  de la membrii cooperatori sau alte persoane care au decedat fără moştenitori, ori în cauză nu s-a probat de către reclamant că ar imobilul în cauză ar fi fost adus sau preluat în orice fel în patrimoniul vreunei cooperativei de producţie  de la membrii cooperatori sau alte persoane care au decedat fără moştenitor.

5.Este adevărat că raportat la art. 68 din legea 36/1995 , orice persoană interesată poate solicita constatarea moştenirii ca vacantă şi eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, însă cu privire la imobilele din cauză nici o persoană nu a solicitat acest lucru şi nici reclamanţii din cauză, fără o astfel de solicitare neputându-se emite certificatul de vacanţă succesorală.

6.Este adevărat că art. 652 cod civil de la 1864 prevede că în lipsă de moştenitori legitimi sau naturali şi a soţului supravieţuitor , statul devine moştenitor.

7.Condiţiile în care statul devine moştenitor sunt menţionate în codul civil de la 1864 , în cartea III, titlul I, capitolul V; secţiunea IV , cu denumirea „ Despre succesiunile vacante”. Astfel la cererea persoanelor interesate sau a procurorului , tribunalul de întâia instanţă din districtul în care succesiunea este deschisă , numeşte un curatore ( art. 725).

8.În continuare , curatorele numit trebuie să constate printr-un inventar succesiunea , el exercitã si urmãreste drepturile ei, la cererile fãcute în contra-i, administreazã sub îndatorire de a vãrsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vânzarea mobilelor si imobilelor, în casa de consemnatiuni si depozite si în fine sub aceea de a da socoteli.

9.  În cauza de faţă  nici o persoană nu a făcut vreo cerere şi nici procurorul în legătura cu succesiune privită ca vacantă, care să declanşeze operaţiunile necesare ca statul să dobândească succesiunea , mai mult proprietarul tabular , conform menţiunilor C.L.B.B. figura căsătorit cu R.B. , prin actul nr. 15/1950.

10.  Pentru  ca moştenirea să fie privită ca vacantă , art. 652 invocat de reprezentantul reclamantului, prevede ca în cauză să nu existe moştenitori legitimi sau naturali şi nici soţ supravieţuitor.

11. În cauză , conform relaţiilor furnizate de menţiunilor C.L.B.B., există soţ supravieţuitor, reclamantul deşi avea sarcina probei celor susţinute referitoare la lipsa moştenitorilor legali sau a soţului supravieţuitor, conform art. 1169 din cod civil de la 1864, nu a făcut o asemenea dovadă , din contra , a făcut dovada că proprietarul tabular avea soţie supravieţuitoare.

12. Instanţa reţine că imobilul în cauză nu a fost niciodată în proprietatea statului, nefiind îndeplinite condiţiile şi demersurile referitoare la succesiunea vacantă, astfel art. 36 din legea 18/1996 este inaplicabil în cauză, el menţionând premisa ca terenurile să aparţină statului pentru a trece în proprietatea comunei, ori în cauză nu este îndeplinită premisa ca terenul să fi aparţinut statului.

13. Instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a comunei B.B. şi în consecinţă va respinge capătul de cerere referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp, înscris în CF nr. 1377 Bistriţa.

14. Cu privire la capătul de cerere referitor la validarea antecontractului de vânzare cumpărare, instanţa, reţinând soluţia dată la capătul de cerere anterior , reţine că pârâtul H.I. nu are calitatea de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp, înscris în CF nr. 1377 Bistriţa, condiţie cerută pentru validarea antecontractului şi va respinge şi acest capăt de cerere, acest capăt de cerere fiind accesoriu celui privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp, înscris în CF nr. 1377 Bistriţa.

15. Referitor la capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, instanţa reţinând soluţia dată capetelor de cerere anterioare , va respinge şi acest capăt de cerere, nefiind probat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate pentru a fi înscris în cartea funciară.

Împotriva sentinţei expuse, în termen, a declarat recurs reclamantul M.C.D.,  care  a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de fond, respectiv Judecătoriei Bistriţa, pentru rejudecare.

Se susţine  că sentinţa este nelegală,, că, în mod nejustificat, instanţa a reţinut că proprietarul tabular P.I. avea soţie supravieţuitoare, întrucât nu există nicio probă la dosar din care să rezulte această împrejurare iar răspunsul dat de autoritatea administrativă la solicitarea instanţei nu confirmă această susţinere.

În plus, în motivarea excepţiei, instanţa de fond se referă la lipsa calităţii procesuale pasive a S.R., invocând şi Decizia ÎCCJ nr.2/2011, însă el nu a formulat acţiunea împotriva S.R.. În situaţia în care instanţa ar fi apreciat că se impune lămurirea situaţiei numitei B.R., ar fi trebuit să le pună în vedere să efectueze demersurile necesare sub sancţiunea suspendării cauzei iar nu să respingă acţiunea.

Aşa cum au arătat şi prin notele de şedinţă depuse la dosar în faza judecării cauzei în fond, apreciază că unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală pasivă în acest gen de speţe, soluţie consacrată în unanimitate pe cale jurisprudenţială. În sprijinul susţinerilor lor au depus Decizia ÎCCJ nr.7086/2011, dar şi instanţele din raza teritorială a Tribunalului Bistriţa-Năsăud au apreciat în sensul celor susţinute de ei cu privire la această problemă.

ÎÎntrucât instanţa de judecată nu a analizat celelalte chestiuni de fond, respingând toate capetele de cerere pentru lipsa calităţii procesuale pasive a comunei B.B., apreciază că se impune trimiterea dosarului instanţei de fond pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.

În drept au fost invocate dispoziţiile  art.304 C.pr.civil.

Intimaţii nu s-au prezentat întâmpinare şi nici nu au formulat apărări în scris.

Instanţa de control judiciar a reţinut că recursul declarat nu este fondat.