Refuz nejustificat de a efectua plata compensatiilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003. Obligarea anrp la emiterea deciziei de actualizare a cuantumului despăgubirilor.

Legea nr.164/2014 prevede, în art.9 alin.(1) lit. a), că „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: a.) hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi”, astfel că susţinerile intimatului pârât nu sunt justificate nici chiar în considerarea acestei legi.

Este nejustificată întârzierea în executarea actului administrativ, această întârziere nu îşi păstrează caracterul rezonabil, reclamantele fiind îndreptăţite să obţină executarea cu concursul forţei coercitive a statului.

Având în vedere că pârâta nu a achitat despăgubirile, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit prin neplata creanţei în termen, reclamantele sunt îndreptăţite la actualizarea sumelor, drept recunoscut de legea specială şi de normele metodologice de aplicare a legii, în raport de data emiterii  hotărârii, urmând ca în procedura actualizării să se ţină seama de  indicele de creştere a preţurilor de consum, conform art.18 alin.(6) din HG nr.1120/2006 şi art.10 alin.(4) din Legea nr.164/2014.

Art.8 din Legea nr.290/2003

Art. 17 alin. (1) ?i alin.(3) din HG nr. 1120/2006

Art.9 alin.(1) lit. a) din Legea nr.164/2014

Art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la CEDO

1. Prin sentinţa civilă nr.136/02.02.2016, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea promovata de reclamantele [...] si [...] în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondată şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele [...] si [...], care au solicitat casarea sentinţei civile şi admiterea acţiunii, susţinând următoarele:

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că reclamantele nu sunt beneficiare ale unui drept subiectiv sau nu au un interes legitim  pe care ANRP are obligaţia să-l respecte şi a analizat legalitatea Hotărârii nr.213/2007 fără a fi învestită cu o astfel de solicitare.

Se apreciază că prin emiterea Hotărârii nr.213/2007, recurentelor reclamante li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri, devenind titularele unui drept de creanţă şi în lumina jurisprudenţei CEDO dobândind un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie.

Hotărârea nr. 213/2007 a devenit, prin necontestare, titlu de despăgubiri/creanţă, recurentele fiind încunoştinţate chiar de intimata ANRP că dosarul este complet din punct de vedere al documentelor necesare plăţii, pentru ca în anul 2015 să fie contestată situaţia reclamantelor, deja stabilită prin hotărârea necontestată.

Susţin recurentele şi că de la momentul emiterii hotărârii de despăgubire ANRP avea obligaţia să achite compensaţiile stabilite, eşalonat în 2 tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi, începând cu anul emiterii hotărârii, potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, având în vedere că hotărârea nu a fost contestată nici de reclamante şi nici de ANRP.

Potrivit recurentelor, ANRP trebuie să asigure respectarea hotărârilor emise în aplicarea Legii nr. 290/2003, în cauză fiind incidente prevederile art. 9 lit. a din Legea nr. 164/2014 referitoare la actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri.

3. Recursul este întemeiat.

Criticile susţinute de recurente vor fi încadrate, conform prevederilor art.489 alin.(2) NCPC, în motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, incident „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Din analiza lucrărilor dosarului se constată că prin Hotărârea nr. 213/30.05.2007 a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a aprobat cererea nr. …/2004 formulată de [...] si [...] şi s-a propus acordarea de compensaţii în cuantum total de 211.394 lei, pentru bunurile proprietate a autorilor petenţilor, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia.

Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.290/2003, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii de stabilire a compensaţiilor, „(2) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică şi rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensaţii, după caz. Hotărârile privind recunoaşterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/şi a compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum şi solicitantului.

(2^1)  ( … ).

(2^2) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte şi relaţii privind aspectele înfăţişate în contestaţii atât petenţilor, cât şi oricărei instituţii publice.

(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.

Hotărârea nr. 213/30.05.2007 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 nu a fost contestată de titularii cererii de acordare a compensaţiilor, hotărârea a fost înaintată Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care nu a procedat conform art. 17 alin. (1) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi nu a emis nicio hotărâre în sensul art.8 din Legea nr.290/2003 şi art.17 alin.(3) din HG nr.1120/2006.

În urma petiţiei reclamantelor înregistrată sub nr.7434/L290/2013, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a răspuns prin adresa nr.7434/25.06.2013 în vederea completării dosarului cu acte pentru dovedirea refugiului şi a proprietăţii autorului asupra bunurilor, iar prin adresa nr.1996/2246/DT/07.04.2014, aceeaşi instituţie aduce la cunoştinţa reclamantelor că documentele sunt complete, că plata se realizează conform art.18 alin.(5) din HG nr.1120/2006, dar că plata despăgubirilor este suspendată în baza OUG nr.10/2014.

Este dedus aşadar judecăţii refuzul nejustificat al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a efectua plata compensaţiilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003, refuz rezultat din adresa nr. 2246/DT/26.08.2015, prin care instituţia pârâtă revine cu solicitarea completării dosarului aferent Hotărârii nr. 213/2007 cu documente referitoare la refugiul autorului şi dreptul de proprietate al acestuia asupra bunurilor.

Despăgubirile acordate reclamantelor prin Hotărârea nr.213/30.05.2007 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 constituie un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO - cauza Pressos Compania Naviera S.A. şi alţii c. Belgiei, hot. din 20.11.1995; cauza Matache şi alţii c. României, hot. din 19.10.2006). Aceste despăgubiri au caracter reparatoriu, acordarea lor fiind la latitudinea legiuitorului care le poate sau nu recunoaşte. Odată însă decisă acordarea unor astfel de despăgubiri, chiar în procedură administrativă, ele se încadrează în noţiunea de bun, a cărui protecţie trebuie să fie asigurată în mod real şi efectiv (CEDO -  cauza Străin şi alţii c. României, hot.din 21.07.2005; cauza Porteanu c. României, hot.din 16.02.2006; cauza Viaşu c. României, hot.din 09.12.2008) .

Atitudinea pârâtei, motivată prin intervenţia unei norme legislative care nu se afla în vigoare la data recunoaşterii dreptului reclamantelor, are drept consecinţă privarea acestora de bunul lor, privare care constituie o atingere excesivă ce nu poate fi justificată în domeniul art.1 din Protocolul nr.1 decât în împrejurări excepţionale (CEDO – cauza Sfintele mânăstiri c. Greciei, hot. din 09.12.1994; cauza Străin şi alţii c. României, hot. din 21.07.2005) şi care nu se regăsesc în cauza de faţă.

Mai mult, noua legislaţie reprezentată de Legea nr.164/2014 prevede, în art.9 alin.(1) lit.a), că „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: a.) hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi”, astfel că susţinerile intimatului pârât nu sunt justificate nici chiar în considerarea acestei legi.

Conform  art. 10 alin.(1) din Legea nr. 164/2014, „Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015”.

În consecinţă, apreciem că în cauză nu este justificată întârzierea în executarea actului administrativ, această întârziere nu îşi păstrează caracterul rezonabil, reclamantele fiind îndreptăţite să obţină executarea cu concursul forţei coercitive a statului.

Având în vedere că pârâta nu a achitat despăgubirile, Curtea apreciază că, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit prin neplata creanţei în termen, reclamantele sunt îndreptăţite la actualizarea sumelor, drept recuno[...] de legea specială şi de normele metodologice de aplicare a legii, în raport de data emiterii  hotărârii, urmând ca în procedura actualizării să se ţină seama de  indicele de creştere a preţurilor de consum, conform art.18 alin.(6) din HG nr.1120/2006 şi art.10 alin.(4) din Legea nr.164/2014.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, constatând incidenţa prevederilor art. 488 pct. 8 NCPC, Curtea de apel va admite recursul, conform art. 496 alin. (2) şi art. 498 alin. (1) NCPC, va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând va admite acţiunea şi va obliga ANRP la emiterea deciziei de actualizare aferentă Hotărârii nr.213/2007 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada cuprinsă între emiterea hotărârii şi intrarea în vigoare a Legii nr.164/2014.

Va obliga, de asemenea, ANRP la emiterea titlului de plată aferent anului 2015.

Domenii speta

Spete similare