Contestaie decizii de impunere. Comunicarea deciziilor la o altă adresă decât domiciliul contribuabilului. Inexistenta dovezii că deciziile de impunere i-au fost comunicate contribuabilului prin publicitate.

Procedura de comunicare a celor două acte administrativ fiscale nu a respectat prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi cele din art.167 Cod procedură civilă, având în vedere atât faptul că prima comunicare a actelor, realizată prin poştă, s-a făcut pe un alt nume şi la un domiciliu despre care s-a cunoscut că nu mai este al contribuabilului, cât şi pentru faptul că procedura prin publicitate s-a realizat fără a exista minime diligenţe pentru aflarea noului domiciliul al părţii şi într-o manieră care nu poate reprezenta o modalitate legală de comunicare.

Art.43 şi art.44 Cod procedură fiscală

Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/2011

Art.167 din Codul de procedură civilă

1. Prin sentinţa civilă nr. 240/17.02.2016, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa si Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi a respins cererea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis in parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa, în sensul că a anulat Decizia nr. …/05.03.2015 privind soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva Deciziilor de impunere nr. 1605.1/03.06.2013 şi nr 1605.3/03.06.2013 emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva Deciziilor de impunere nr. 1605.1/03.06.2013 şi nr 1605.3/3.06.2013 emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa.

A respins cererea de chemare in garanţie a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Constanţa formulată de Agenţia Na?ională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Gala?i – Administraţia Jude?eană a Finanţelor Publice Constanţa, ca rămasă fără obiect şi a respins celelalte pretenţii ca nefondate.

A obligat pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa către reclamant la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. 

2. Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa, care a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC.

Susţine recurenta că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că deciziile de impunere nu au fost comunicate la domiciliul contribuabilului, având în vedere că actul administrativ a fost comunicat conform art. 44 alin.(2) Cod procedură fiscală, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa existentă în baza de date a pârâtei, astfel cum a fost transmisă de ANAF.

Întrucât nu s-a putut realiza comunicarea în această modalitate, având în vedere că plicul s-a reîntors la data de 21.06.2013, s-a procedat la comunicarea actului prin publicitate, conform art. 44 alin.(4) Cod procedură fiscală, prin Anunţul colectiv nr. 7201/28.06.2013, astfel că deciziile de impunere se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data de 28.06.2013, dată la care s-a afişat la sediul CAS Constanţa şi pe site-ul acestei instituţii, anunţul colectiv menţionat.

Se arată că potrivit prevederilor art.35 alin.(1) teza finală din Norma metodologică privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Ordinul nr.617/2007, „decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”, aşa cum s-a procedat şi în acest caz, adresa la care au fost comunicate deciziile de impunere fiind cea comunicată de ANAF în sistem informatic.

Potrivit recurentei, astfel cum reiese din prevederile art.215 alin.(39 din Legea nr. 95/2006, contestatorul avea obligaţia să depună la casa de asigurări de sănătate declaraţii privind obligaţiile faţă de fond, însă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar CAS Constanţa nu a avut cunoştinţă de schimbarea domiciliului fiscal de la contestator şi nici nu a fost înştiinţată de ANAF.

Se solicită, în consecinţă, admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.

3. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate şi încadrate în motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, Curtea de apel constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr.999/05.03.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de contribuabilul [...] împotriva Deciziilor de impunere nr. 1605.1/03.06.2013 şi nr. 1605.3/03.06.2013, Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa, apreciind că actele administrative contestate au fost comunicate cu respectarea prevederilor art.44 Cod procedură fiscală, a respins contestaţia ca nedepusă în termen.

Prima instanţă a constatat că cele două decizii de impunere au fost comunicate la o altă adresă decât domiciliul contribuabilului din Constanţa, …, că acestea conţin date eronate cu privire la numele şi domiciliul contribuabilului şi a stabilit că astfel au fost încălcate prevederile art.43 şi art.44 Cod procedură fiscală, aspect care atrage anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Astfel cum rezultă din lucrările dosarului, Deciziile de impunere nr.1605.1/03.06.2013 şi nr.1605.3/03.06.2013, emise pe numele [...], cu adresa de domiciliu …, au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa menţionată în actele administrativ fiscale, corespondenţa nefiind livrată motivat de mutarea de la adresă a titularului, astfel cum rezultă din recipisa din 21.06.2013.

S-a procedat ulterior, conform prevederilor art. 44 alin.(3) din OG nr. 92/2003, în sensul comunicării deciziilor de impunere prin publicitate, prin Anunţul colectiv nr. 7201/28.06.2013, unde la poziţia nr. … figurează numitul [...] ( nu [...] ), căruia i s-a comunicat decizia nr. 1600.1/03.06.2013 (nu Deciziile de impunere nr. 1605.1/03.06.2013 şi nr. 1605.3/03.06.2013).

Prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în forma în vigoare la momentul comunicării actelor – iunie 2013), denumit marginal „Comunicarea actului administrativ fiscal” prevăd următoarele:

„(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (…).

(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. ( … ). În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/2011, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeaşi ordonanţă, s-a stabilit, „că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanţă”, însă „enumerarea pe care o conţin nu este întâmplătoare, ci modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menţionate într-o ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea lor”.

În cauza de faţă, deşi prevederile art. 44 din Codul de procedură fiscală republicat, prevăd posibilitatea comunicării actului administrativ prin publicitate (alin.22), aceleaşi reglementări (alin.4) fac trimitere la aplicarea Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte "comunicarea actelor de procedură", care se aplică în mod corespunzător.

Or, din cuprinsul prevederilor art.167 din Codul de procedură civilă rezultă că citarea, respectiv comunicarea unui act prin publicitate, inclusiv prin afişarea acestuia la sediul organului emitent, se face numai atunci când, prin tot ce a fost întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părţii respective.

În cazul de faţă apreciem că procedura de comunicare a celor două acte administrativ fiscale nu a respectat prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi cele din art. 167 Cod procedură civilă, având în vedere atât faptul că prima comunicare a actelor, realizată prin poştă, s-a făcut pe un alt nume şi la un domiciliu despre care s-a cunoscut că nu mai este al contribuabilului, cât şi pentru faptul că procedura prin publicitate s-a realizat fără a exista minime diligenţe pentru aflarea noului domiciliul al părţii şi într-o manieră care nu poate reprezenta o modalitate legală de comunicare.

Chiar recurenta este cea care susţine că în cauză comunicarea actului s-a realizat prin publicitate, prin Anunţul colectiv nr.7201/28.06.2013, însă la  poziţia nr.46 figurează, astfel cum s-a arătat anterior, numitul [...] şi decizia nr.1600.1/03.06.2013.

Rezultă, aşadar, că şi considerând că în mod corect s-a apelat la procedura de comunicare prin publicitate, în cauză nu s-a făcut dovada că prin această modalitate i-au fost comunicate contribuabilului [...], Deciziile de impunere nr.1605.1/03.06.2013 şi nr.1605.3/03.06.2013.

Faţă de toate aceste argumente, apreciem că motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC nu este incident, astfel că în baza art.496 alin.(1) NCPC, Curtea de apel va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare