Respingerea cererii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar

DREPT PROCESUAL PENAL

Respingerea cererii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu. Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar

Art. 204 Noul Cod procedură penală

În contestaţiile formulate de inculpaţii V.P.O.M., Ş.R.L., N.E., B.I., G.I.C., P.E şi  D.I. a fost desfiinţată în parte, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. şi rejudecând, s-a respins  ca neîntemeiată propunerea de prelungire a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpaţii V.P.O.M., Ş.R.L., N.E., B.I., G.I.C., P.E. şi D.I. formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial O.. În baza art.242 alin. (2) Cod de procedură penală raportat la art.215 Cod de procedură şi art.2151 alin. (1) Cod de procedură penală s-a înlocuit  măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la inculpaţii V.P.O.M., Ş.R.L., N.E., B.I., G.I.C., P.E., D.I.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a reţinut că nu mai constată existenţa unor motive relevante şi suficiente care să justifice privarea de libertate prin prelungirea măsurii arestului la domiciliu al inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I., simpla menţinere a temeiurilor de fapt ale arestării iniţiale referitoare la suspiciunea comiterii faptelor de care sunt acuzaţi (pe care se întemeiază susţinerile parchetului de prelungire a măsurii arestului la domiciliu) prin raportare la periculozitatea socială concretă a acestora nefiind aptă după aproximativ trei luni de la privarea iniţială de libertate să justifice în sine continuarea arestării la domiciliu.

S-a  considerat că, la acest moment procesual, impunerea unei măsuri restrictive de libertate inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. şi stabilirea, pe lângă obligaţiile prevăzute de art.215 alin. (1) Cod de procedură penală, a interdicţiilor stipulate de art.215 alin. (2) Cod de procedură penală (de a nu depăşi teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar, de a nu comunica cu coinculpaţii din prezenta cauză sau membrii de familie ai acestora, cu orice persoană care are calitatea de suspect sau martor în prezenta cauză sau cu membrii de familie ai acestora, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală, ori cu experţii desemnaţi de organul judiciar precum şi de a nu desfăşura nicio activitate care presupune prestarea de servicii medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau emiterea de reţete medicale ori alte înscrisuri care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) este aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal.

În ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de art.215 alin. (2) Cod de procedură penală judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat ca fiind proporţională şi necesară cu asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal atât impunerea unei restricţii a libertăţii de circulaţie, cât şi a unei interdicţii de a comunica cu participanţii la procesul penal în faza de urmărire penală (martori, coinculpaţi, experţi, membri de familie ai acestora). În acest fel inculpaţii, deşi aflaţi sub control judiciar, vor fi în permanenţă la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a considerat că faţă de natura acuzaţiei penale formulate de procuror este proporţională şi necesară şi restrângerea sferei activităţii profesionale a inculpaţilor, prin impunerea obligaţiei de a nu desfăşura nicio activitate care presupune prestarea de servicii medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau emiterea de reţete medicale ori alte înscrisuri care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, având în vedere că aceştia sunt acuzaţi de comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciile medicale şi reţetele decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală

Încheierea nr.106/JDLC/11.11.2015; Dosar nr. 3785/111/2015

Prin încheierea penală nr. 202/DL/05.11.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. s-a admis propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial O., iar în baza art. 222 alin. (2) Cod de procedură penală raportat la art. 218 Cod de procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu a inculpaţilor C. L. D., B. I. S., Ţ. L. L., S. L., V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I., măsură dispusă prin încheierea penală nr. 81/CJDLC/2015 pronunţată de Curtea de Apel O. la data de 25.08.2015 în dosar 2714/111/2015 pe o durată de 30 zile, începând cu data de 12.11.2015 până la data de 11.12.2015 inclusiv.

S-au respins cererile inculpatelor D. L. M. şi D. I. de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, respectiv de încuviinţare a părăsirii domiciliului.

În motivarea soluţiei pronunţate judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. a reţinut că în cauză subzistă în continuare temeiul iniţial al arestării regăsit în prevederile art. 222 alin. (2), (3), (4) Cod procedură penală, în sensul că măsura arestării la domiciliu a inculpaţilor a fost luată întrucât din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceştia au săvârşit o faptă penală. Totodată pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, prejudiciilor existente, în raport de datele cauzei din acest moment s-a constatat că măsura preventivă a arestului la domiciliu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. a constatat că prelungirea măsurii arestării la domiciliu este necesară în vederea finalizării actelor de urmărire penală, multiple şi complexe, raportat atât la numărul persoanelor implicate în activitatea infracţională, cât şi la numărul foarte mare de acte materiale cercetate.

S-a apreciat că starea de pericol persistă ca urmare a unei rezonanţe sociale negative şi puternice a faptelor de care sunt cercetaţi inculpaţii, perioada scursă de la luarea măsurii preventive neavând, la acest moment, o durată care să estompeze acest ecou. Măsura preventivă luată faţă de inculpaţi nu este cea mai severă, iar faptul că prin arestul la domiciliu inculpaţii, implicit, nu mai au posibilitatea de a-şi exercita profesia, nu justifică luarea unei măsuri preventive mai uşoare, în condiţiile în care împrejurările concrete ale cauzei nu s-au modificat, ultimele acte de urmărire penală efectuate, constând în audierea unor importanţi martori, justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis faptele de care sunt cercetaţi şi totodată clarifică aspecte esenţiale şi incriminatorii. Circumstanţele personale invocate, au fost analizate şi la data luării măsurii preventive, apreciindu-se că acestea nu pot prevala elementelor obiective ale cauzei, ţinând cont de gravitatea infracţiunilor cercetate, multitudinea actelor materiale şi caracterul organizat al activităţii infracţionale.

S-a reţinut că, în privinţa inculpatelor D. I. şi D. L., punerea unor sume de bani la dispoziţia organelor de urmărire penală ca garanţie a recuperării prejudiciilor reţinute, deşi constituie o conduită procesuală pozitivă, în sine, nu justifică luarea unor măsuri preventive mai uşoare câtă vreme măsura preventivă a arestului la domiciliu este în continuare justificată prin elemente de ordin obiectiv, ţinând de persistenţa pericolului public al inculpaţilor reţinut cu ocazia luării măsurii preventive.

Cu privire la cererea formulată de către inculpata D. I. privind încuviinţarea părăsirii domiciliului pentru a achiziţionarea de medicamente şi hrană s-a reţinut caracterul nefondat al acesteia raportat la subzistenţa motivelor ce au justificat luarea acestei măsuri, reţinându-se totodată şi că, în caz contrar, raportat la faptul că inculpata invocă nevoi cu caracter universal, respectiv pe care le are fiecare persoană, a aprecia în acest sens ar însemna că pentru orice inculpat aflat în arest la domiciliu se impune această permisiune, fiind evident că orice persoană are nevoie să-şi achiziţioneze hrană. Inculpata nu a făcut dovada că prin arestul la domiciliu este lipsită de orice posibilitate obiectivă de a-şi procura alimente şi medicamente, cu atât mai mult cu cât în condiţiile arestului la domiciliu a făcut diligenţe pentru consemnarea unor sume de bani, dovedind că are posibilitatea de a realiza şi în aceste condiţii, acte administrative.

Cu privire la cererea formulată de către inculpata D. L. privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar fundamentată pe elemente privind buna reputaţie profesională şi conduita procesuală pozitivă, respectiv timpul scurs de la luarea măsurii preventive, s-a reţinut caracterul nefondat al acesteia raportat la subzistenţa motivelor ce au justificat luarea acestei măsuri, faptul că la luarea măsurii arestului la domiciliu cele două aspecte de ordin personal au fost invocate de aceasta şi analizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi la acea dată.

Aspectul privind consemnarea unei sume de bani la dispoziţia organelor judiciare pentru repararea prejudiciului, deşi reprezintă o conduită procesuală pozitivă a inculpatei, nu poate conduce automat la înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o măsură preventivă mai uşoară, în raport de datele concrete ale cauzei. În ce priveşte durata scursă de la luarea măsurii preventive s-a reţinut persistenţa pericolului public al inculpatei, raportat la natura, amploarea activităţii infracţionale cercetate.

Deopotrivă s-a reţinut necesitatea menţinerii măsurii preventive raportat la complexitatea activităţii de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat contestaţie inculpaţii C. L. D., V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. care au criticat soluţia primei instanţe pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie arătând că nu există motive pentru prelungirea măsurii arestului la domiciliu şi solicitând luarea măsurii controlului judiciar. S-a mai arătat că probele au fost în mare parte administrate, iar punerea inculpaţilor sub măsura controlului judiciar nu ar periclita buna desfăşurare a urmăririi penale. De asemenea, s-a invocat faptul că încheierea primei instanţe este motivată global, fără a fi oferite motive suficiente şi relevante de natură a convinge că se impune prelungirea măsurii arestului la domiciliu. Motivele invocate în referatul cu solicitare de prelungire a măsurii arestului la domiciliu nu sunt de natură a justifica prelungirea măsurii faţă de inculpaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei contestate, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat următoarele:

Potrivit art. 222 alin. (2) Cod de procedură penală prelungirea măsurii arestului la domiciliu se poate dispune dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să motiveze în concret cu privire la fiecare inculpat în parte existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care se efectuează urmărirea penală, existenţa, la momentul dispunerii soluţiei, a vreunui caz prevăzut de art. 223 alin. (1) sau (2) Cod de procedură penală, caracterul necesar şi proporţional al prelungirii măsurii privative de libertate cu scopurile urmărite. Judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să evidenţieze motive relevante şi suficiente faţă de circumstanţele concrete ale cauzei care să justifice continuarea privării de libertate a inculpatului.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat că atât parchetul, cât şi judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. trebuiau să analizeze la momentul formulării, respectiv soluţionării propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu pe lângă condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (1) sau (2) Cod de procedură penală şi cele două condiţii impuse de legiuitor, respectiv cea a proporţionalităţii măsurii cu scopul urmărit şi cea a subsidiarităţii, cu privire la fiecare inculpat în parte, în scopul determinării dacă nu se impune dispunerea în cauză a unei măsuri preventive mai uşoare, cât şi dacă măsura arestului la domiciliu era singura în măsura să satisfacă scopurile prevăzute de art. 202 Cod de procedură penală.

În acest sens, art. 9 alin. (2) Cod de procedură penală instituie caracterul de excepţie al măsurilor preventive privative de libertate prevăzând că acestea se dispun şi se prelungesc doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de o lege previzibilă în scopul evitării privărilor arbitrarii de libertate. Din caracterul de excepţie al acestor măsuri rezultă necesitatea satisfacerii exigenţelor de subsidiaritate ale acestora şi proporţionalitate cu scopul urmărit. Astfel, organele judiciare trebuie să stabilească existenţa caracterului necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfăşurare a procesului penal şi, pe de altă parte, caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeaşi eficienţă a scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) Cod de procedură penală, faţă de prezumţia de libertate de care se bucură inculpaţii şi de caracterul de excepţie al măsurilor preventive.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. a analizat în motivarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu în mod global temeiurile faptice şi de drept ale privării de libertate a inculpaţilor în condiţiile în care măsurile preventive au caracter personal şi trebuie individualizate şi apreciate din perspectiva cerinţelor legale prin raportare la fiecare inculpat în parte.

Cu toate acestea, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat că această carenţă poate fi suplinită prin motivarea instanţei de control judiciar fiind astfel respectate exigenţele impuse de art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Pe de o parte, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că în cauză există probe de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu privire la existenţa unei bănuieli rezonabile că inculpaţii ar fi comis următoarele fapte, după cum urmează:

1.Cu privire la inculpata C. L. D.:

a.există suspiciunea rezonabilă că inculpata C. L. D., în perioada 2012 - 2015 prin intermediul S.C. L. F. SRL, a introdus sau a dispus introducerea în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S., a unui număr de 13.444 reţete medicale eliberate de inculpaţii ?. L. L., S. L., V. P. O. M., ?. R. L., D. L. M., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. precum şi de suspecţii S. D.-C., M. A.-T.-R., şi S. A.-M.-F., reţete despre care există suspiciunea că ar fi fictive atestând în mod nereal eliberarea medicamentelor, în scopul obţinerii în mod nejustificat a valorii compensate a acestor medicamente. Prejudiciul reţinut în sarcina S.C. L. F. SRL este de 2.760.568,3 lei.

b.există suspiciunea rezonabilă că inculpata C. L. D., în perioada 2012 - 2015, în calitate de reprezentant al S.C. L. F. SRL, a înregistrat operaţiuni comerciale fictive constând în achiziţii de produse farmaceutice şi parafarmaceutice de la societăţile comerciale SC. C. SRL (în valoare de 179,169 lei bază impozabilă cu TVA aferent de 16.126 lei), S.C. A. F. SRL (în valoare de 289.898 lei cu TVA aferent de 35.091 lei) şi S.C. A. P. SRL (în valoare de 447.815 lei cu TVA aferent de 40.303 lei), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

2.Cu privire la inculpata V. P. O. M. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 2811 reţete medicale despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 491.464, 33 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

3.Cu privire la inculpata ?. R. L. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 536 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 165.725, 70 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

4.Cu privire la inculpata N. E. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 1639 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 420.238, 44 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

5.Cu privire la inculpatul B. I. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 2739 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 380.371,97 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

6.Cu privire la inculpata G. I. C. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 1371 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 363.137, 78 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

7.Cu privire la inculpata P. E. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 2270 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 608.569, 40 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

8.Cu privire la inculpata D. I. există suspiciunea rezonabilă că, în perioada 2012 - 2015 în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor beneficii materiale, a eliberat un număr de 402 reţete medicale, despre care există suspiciunea că sunt fictive, în valoare compensată de 29734, 25 lei, reţete care au fost predate reprezentanţilor S.C. L. F. SRL pentru decontarea prin intermediul acestei farmacii. Aceste reţete au fost înregistrate în Platforma informatică din asigurările de sănătate (P.LA.S.) organizată şi administrată de C.N.A.S.

În drept, parchetul a apreciat că faptele, cu privire la care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a reţinut că există o suspiciune rezonabilă că au fost comise de inculpaţi, constituie următoarele infracţiuni după cum urmează:

1. Cu privire la inculpata C. L. D.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; în?elăciune – prev. de art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi evaziune fiscală – prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241 din 2005 – privind combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

2. Cu privire la inculpata V. P. O. M.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

3. Cu privire la inculpata ?. R. L.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

4. Cu privire la inculpata N. E.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

5. Cu privire la inculpatul B. I.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

6. Cu privire la inculpatul G. I. C.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

7. Cu privire la inculpata P. E.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

8. Cu privire la inculpata D. I.: fraudă informatică – prev. de art. 249 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals informatic – prev. de art. 325 Cod penal cu aplic. art. art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la în?elăciune – prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 ?i 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; fals intelectual - prev. de art. 321 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal - toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal

Pe de altă parte, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat că la acest moment procesual nu se mai poate reţine în cauză situaţia prevăzută de art. 218 alin. (1) Cod de procedură penală raportat la art. 223 alin.(2) Cod de procedură penală cu privire la inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 202 alin.(3) Cod de procedură penală orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

La acest moment procesual judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că faţă de inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. a fost administrat ansamblu materialului probator. În plus, inculpatele D. I. şi ?. R. L. au recunoscut acuzaţiile formulate de procuror şi au făcut demersuri în vederea reparării prejudiciului care se susţine că ar fi fost cauzat prin faptele lor.

În aceste condiţii, prelungirea privării de libertate a inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. prin prelungirea măsurii arestului la domiciliu, nu mai este necesară şi proporţională cu scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penale în faza de urmărire penală.

În privinţa continuării duratei privării de libertate cu privire la de inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. şi a testului de proporţionalitate şi subsidiaritate este relevantă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele contra României. Astfel, în cauza Medinţu instanţa europeană a arătat că la fiecare moment al procesului, autorităţile naţionale au dreptul de a evalua în mod liber elementele care justifică prelungirea privării de libertate şi caracterul pertinent şi suficient al motivelor. În cauzele Calmanovici şi Scundeanu Curtea Europeană a arătat că „existenţa unor motive plauzibile pentru a suspecta că persoana arestată a săvârşit o infracţiune este o condiţie sine qua non a legalităţii menţinerii detenţiei. Totuşi, după un anumit timp, acest lucru nu mai este suficient. În acest caz, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive invocate de autori¬tăţile judiciare legitimează în continuare privarea de libertate. Atunci când acestea se dovedesc „relevante” şi „suficiente”, verifică, de asemenea, dacă autorităţile naţionale competente au contribuit cu o „diligenţă deosebită” la continuarea procedurii”. În acest sens în cauza Calmanovici Curtea Europeană a concluzionat că autorităţile nu au oferit motive „relevante şi suficiente” pentru a justifica necesitatea menţinerii reclamantului în arest preventiv timp de aproximativ trei luni şi jumătate, având în vedere că nu au prezentat fapte concrete în raport cu riscurile asumate în caz de punere în libertate a persoanei în cauză, şi că nu au ţinut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative pentru detenţiei.

Relevantă în această privinţă este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Letellier contra Franţei în care instanţa europeană a arătat că anumite infracţiuni, prin gravitatea deosebită şi reacţia publicului, pot crea o stare de nelinişte capabilă să justifice temporar detenţia preventivă, dar acest factor poate fi pertinent şi suficient numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că eliberarea acuzatului tulbură, în mod real, ordinea publică. Detenţia nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv ameninţată, întrucât continuarea detenţiei nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.

Tot astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a arătat că în examinarea posibilităţii luării unor măsuri alternative, care să conducă la eliberarea persoanei, dar şi să asigure prezentarea sa la proces, instanţele trebuie să ia în considerare nu doar factorii care ar conduce la menţinerea stării de detenţie, ci şi factorii care ar impune eliberarea: faptul că persoana arestată are o locuinţă permanentă, o familie stabilă şi legături sociale puternice, lipsa cazierului, starea de sănătate, etc. (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Vafiadis contra Greciei, hotărârea din 02 iulie 2009; cauza Moiseyev contra Rusiei, hotărârea din 09 octombrie 2008; Nerattini contra Greciei, hotărârea din 18 decembrie 2008; Khudobin contra Rusiei, hotărârea din 26 octombrie 2006). În cauza Tarău contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că: „instanţele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesată, cu privire la profilul său personal şi la situaţia sa familială, că, de cele mai multe ori, ele nu i-au analizat situaţia în mod individual şi că în niciun moment ele nu au analizat posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, deşi art. 5 parag. 3 prevede ca autorităţile să ia în considerare astfel de măsuri în cazul în care situaţia se pretează la acestea, iar acuzatul prezintă garanţii referitoare la prezentarea sa la proces (mutatis mutandis, Becciev cotra Moldovei, hotărârea din 04 octombrie 2005, parag. 62, şi Calmanovici contra României, hotărârea din 01 octombrie 2008, parag. 98 şi 100).

În aceste condiţii, la acest moment procesual, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. nu a mai constatat existenţa unor motive relevante şi suficiente care să justifice privarea de libertate prin prelungirea măsurii arestului la domiciliu al inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I., simpla menţinere a temeiurilor de fapt ale arestării iniţiale referitoare la suspiciunea comiterii faptelor de care sunt acuzaţi (pe care se întemeiază susţinerile parchetului de prelungire a măsurii arestului la domiciliu) prin raportare la periculozitatea socială concretă a acestora nefiind aptă după aproximativ trei luni de la privarea iniţială de libertate să justifice în sine continuarea arestării la domiciliu.

Deopotrivă, nu s-a putut reţine existenţa unor temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestului la domiciliu al inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a considerat că, la acest moment procesual, impunerea unei măsuri restrictive de libertate inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. şi stabilirea, pe lângă obligaţiile prevăzute de art.215 alin. (1) Cod de procedură penală, a interdicţiilor stipulate de art.215 alin. (2) Cod de procedură penală (de a nu depăşi teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar, de a nu comunica cu coinculpaţii din prezenta cauză sau membrii de familie ai acestora, cu orice persoană care are calitatea de suspect sau martor în prezenta cauză sau cu membrii de familie ai acestora, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală, ori cu experţii desemnaţi de organul judiciar precum şi de a nu desfăşura nicio activitate care presupune prestarea de servicii medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau emiterea de reţete medicale ori alte înscrisuri care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) este aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal.

În ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute de art.215 alin. (2) Cod de procedură penală judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat ca fiind proporţională şi necesară cu asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal atât impunerea unei restricţii a libertăţii de circulaţie, cât şi a unei interdicţii de a comunica cu participanţii la procesul penal în faza de urmărire penală (martori, coinculpaţi, experţi, membri de familie ai acestora). În acest fel inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I., deşi aflaţi sub control judiciar, vor fi în permanenţă la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a considerat că faţă de natura acuzaţiei penale formulate de procuror este proporţională şi necesară şi restrângerea sferei activităţii profesionale a inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. prin impunerea obligaţiei de a nu desfăşura nicio activitate care presupune prestarea de servicii medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau emiterea de reţete medicale ori alte înscrisuri care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, având în vedere că aceştia sunt acuzaţi de comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciile medicale şi reţetele decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a apreciat că, la acest moment procesual, situaţia juridică a inculpatei C. L. D. este diferită, inclusiv din perspectiva măsurilor preventive, de cea a inculpaţilor V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I.

Astfel, cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatei C. L. D. activităţile investigative sunt în continuare în curs de desfăşurare.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a reţinut o diferenţă între natura şi gravitatea infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii şi care constituie temeiuri ale măsurii preventive privative de libertate. Astfel, inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I. sunt acuzaţi de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu privire la care există bănuiala rezonabilă că ar fi comisă de inculpata C. L. D., precum şi de comiterea infracţiunilor de fraudă informatică pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, fals informatic pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; fals intelectual pentru care legea prevede pedeapsa închisorii la 1 la 5 ani.

În schimb acuzaţiile formulate împotriva inculpatei C. L. D. şi consecinţele produse de faptele care îi sunt imputate sunt semnificativ mai grave. Pe lângă infracţiunile de fraudă informatică şi fals informatic inculpata C. L. D. este acuzată de comiterea în calitate de autor a infracţiunii de înşelăciune care ar fi produs un prejudiciu de 2.760.568,3 lei, precum şi de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prin înregistrarea de operaţiuni comerciale fictive constând în achiziţii de produse farmaceutice şi parafarmaceutice de la societăţile comerciale SC. C. SRL (în valoare de 179,169 lei bază impozabilă cu TVA aferent de 16.126 lei), S.C. A. F. SRL (în valoare de 289.898 lei cu TVA aferent de 35.091 lei) şi S.C. A. P. SRL (în valoare de 447.815 lei cu TVA aferent de 40.303 lei), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că în cauză există situaţia prevăzută de art. 218 alin. (1) Cod de procedură penală raportat la art. 223 alin.(2) Cod de procedură penală respectiv privarea de libertate a inculpatei C. L. D. prin măsura arestului la domiciliu este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte această ultimă condiţie, judecătorul a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracţie de gravitatea faptei a cărei săvârşire i se impută acestuia. De altfel, potrivit normei procesual penale anterior menţionate gravitatea faptei şi modul şi circumstanţele de comitere a infracţiunii constituie elemente care coroborate circumstanţelor personale pot conduce sau nu la concluzia existenţei unei stări de pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect existenţa pericolului poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunii imputate, de reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei C. L. D., ci şi date referitoare la faptele de care aceasta este acuzată, nu de puţine ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecinţă, analizând circumstanţele reale existente în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat faptul că i se impută inculpatei în plus faţă de ceilalţi coinculpaţi şi acuzaţia de evaziune fiscală, care are un grad de pericol social generic extrem de ridicat.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a avut  în vedere totodată şi circumstanţele reale ale comiterii faptelor de care este acuzată inculpata C. L. D., perioada de timp în care activitatea infracţională se presupune că s-ar fi desfăşurat, numărul persoanelor cu privire la care există bănuiala că ar fi implicate în întreaga activitate infracţională, prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În aceste împrejurări, după trecerea unei perioade de timp de aproximativ trei luni de la data privări iniţiale de libertate nu se poate reţine o situaţie de echivalenţă între măsura preventivă care este necesară a fi impusă inculpatei C. L. D. şi măsura preventivă ce se impune a fi dispusă cu privire la inculpaţii V. P. O. M., ?. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E., D. I., subiecţii procesuali neavându-se în situaţii juridice similare.

Totodată, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că arestarea la domiciliu a inculpatei C. L. D. corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) Cod de procedură penală impunându-se la acest moment procesuale pentru o bună desfăşurare a procesului penal şi că aceasta nu a depăşit o durată rezonabilă până la acest moment.

Pentru aceste considerente, în baza art. 204 Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpata C. L. D. împotriva încheierii nr. 202/DL/din 05 noiembrie 2015 pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr. 3785/111/2015.

În baza art. 204 Cod de procedură penală judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a admis contestaţiile formulate de inculpaţii V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I., a desfiinţat, în parte, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului B. nr. 202/DL/din 05 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. 3785/111/2015 şi rejudecând a respins ca neîntemeiată propunerea de prelungire a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpaţii V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial O.

În baza art.242 alin. (2) Cod de procedură penală raportat la art.215 Cod de procedură şi art.2151 alin. (1) Cod de procedură judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la inculpaţii V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. pe o durată de 60 zile, de la data de 11.11.2015 la data de 09.01.2016, inclusiv.

În baza art.215 alin. (1) Cod de procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpaţii V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. vor trebui să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea inculpaţilor, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.

În baza art.215 alin. (2) Cod de procedură penală pe timpul controlului judiciar, a impus inculpaţilor V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;

b) să nu comunice cu coinculpaţii din prezenta cauză sau membrii de familie ai acestora, cu orice persoană care are calitatea de suspect sau martor în prezenta cauză sau cu membrii de familie ai acestora, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală, ori cu experţii desemnaţi de organul judiciar.

c) să nu desfăşoare nicio activitate care presupune prestarea de servicii medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau emiterea de reţete medicale ori alte înscrisuri care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În baza art.215 alin.(3) Cod de procedură penală a atras atenţia inculpaţilor V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (2) Cod procedură penală a obligat pe inculpata C. L. D. la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în legătură cu contestaţiile formulate de inculpaţii V. P. O. M., Ş. R. L., N. E., B. I., G. I. C., P. E. şi D. I. au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare