Soluțiile instanței în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției. Efectele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 603 din 06.10.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 845 din 13.11.2015 referitoare la excepţia de neconstituţionali

Comentariu: Instanţa, analizând acordul, nu poate dispune achitarea inculpatului, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece o astfel de soluţie este în totală contradicţie cu specificul procedurii speciale care presupunere recunoaşterea săvârşirii unei infracţiuni şi care nu poate conduce decât la o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, aşa cum prevede expres art. 485 alin. 1 lit. a cu trimitere la art. 396 alin. 2 – alin. 4 Cod procedură penală

Decizia penală nr. 47/9.01.2016

Prin sentinţa pronunţată Judecătoria Bârlad a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de parchet cu inculpatul și a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzute de art. 301 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 5 C.pen. - Legea nr. 286/2009.

Împotriva sentinţei penale pronunțată de Judecătoria Bârlad a formulat apel inculpatul ce a formulat critici vizând cuantumul pedepsei în contextul analizării acordului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

În cadrul dezbaterilor asupra apelului, urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 603/06.10.2015 în Monitorul Oficial, inculpatul a solicitat admiterea apelului, respingerea acordului de vinovăţie şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. 4 cu raportare la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală - fapta nu mai este prevăzută de legea penală întrucât infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 301 C.pen., în varianta cu raporturi comerciale, nu mai este prevăzută ca infracţiune, situaţie în care se impune aplicarea soluţiei din procedura generală prevăzută de art. 396 cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedura penală.

În cursul judecăţii în calea de atac a fost pronunţată Decizia nr. 603/06.10.2015 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 1 şi art. 308 alin. 1 C.pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 845/13.11.2015.

Analizând cu prioritate, din oficiu, legalitatea sentinței penale apelate, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, curtea de apel a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 603 din 06.10.2015, publicată in Monitorul Oficial al României nr. 845 din 13.11.2015, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. 1 C.pen. sunt neconstituționale, reţinându-se, în esenţă, că spre deosebire de noţiunile de „funcţionar public”, „soţi”, „rudă”, „afin” şi „raporturi de muncă” folosite în textul care incriminează infracţiunea de conflict de interese şi care sunt definite prin dispoziţii legale penale sau non penale în vigoare, noţiunea de „raporturi comerciale” nu mai este expres definită prin legislaţia în vigoare.

Curtea Constituţională a arătat că: „ 20. .....dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil, la 1 octombrie 2011, noțiunea de „raport comercial” avea un înțeles normativ determinat și determinabil prin prisma dispozițiilor Codului comercial, în prezent această noțiune nu își mai poate găsi aplicabilitatea, având în vedere transformările profunde și structurale operate la nivelul Codului civil. Întrucât Codul penal actual a intrat în vigoare la un moment ulterior Codului civil, acesta, atunci când se raportează la noțiuni specifice dreptului civil, trebuie să o facă prin utilizarea unor termeni și noțiuni proprii dreptului pozitiv și nu prin recurgerea, fără o motivare justă, la termeni și noțiuni autonome, atunci când situația normativă nu o impune. Pentru acest motiv, Curtea constată că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin.(1) din Codul penal este lipsită de claritate și previzibilitate, nepermițând determinarea exactă a conținutului constitutiv al infracțiunii de conflict de interese.

21. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin.(1) din Codul penal contravine principiului legalității incriminării, prevăzut la art.1 din Codul penal și la art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și, în consecință, dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, care se referă la calitatea legii.

22. Cu privire la cerinţele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, în materie penală, prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25, Curtea a reținut, în privința infracțiunii reglementate la art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, că legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii. Prin aceeași decizie s-a constatat că, dacă legiuitorul își respectă numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text. Curtea Constituțională a constatat că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție.

23. Totodată, prin Decizia nr.553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.707 din 21 septembrie 2015, paragraful 23, Curtea Constituțională a stabilit că standardul constituțional de protecție a libertății individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituționale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis și previzibil aceste cazuri. În aceste condiții, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul textului criticat face neclare și imprevizibile condițiile restrângerii libertății individuale, drept fundamental prevăzut la art.23 din Constituție. De altfel, marja de apreciere a legiuitorului, atunci când se pune în discuție art.23 din Constituție, este supusă unui control strict al Curții Constituționale, fiind așadar una limitată.

24. Pentru aceste considerente, Curtea constată că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art.301 alin.(1) din Codul penal imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie și previzibilitate obiectului juridic al infracțiunii de conflict de interese. Or, în aceste condiții, așa cum s-a arătat prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, destinatarul normei nu își poate ordona conduita în raport cu o normă de incriminare care nu respectă condițiile de calitate ale legii.

25. Pentru aceste motive, Curtea constată că dispozițiile art.301 alin.(1) din Codul penal încalcă prevederile art.1 alin.(5) și art.23 din Constituție, referitoare la calitatea legii și, respectiv, la libertatea individuală.”

Potrivit art. 147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ținând seama de efectele acestei decizii a Curții Constituționale, de considerentele care au stat la baza adoptării acesteia, curtea de apel a constatat că, începând cu data de 13.11.2015, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei indicate anterior, infracțiunea prevăzută de art. 301 alin. 1 C.pen., în modalitatea conflictului determinat de raporturile comerciale ale autorului faptei cu persoana cu care s-a aflat în astfel de raporturi în ultimii 5 ani, a fost dezincriminată, nemaifiind prevăzută de legea penală, neputându-se stabili obiectul juridic al infracţiunii în această modalitate de săvârşire.

Faţă de situaţia reţinută, curtea a apreciat că în prezenta cauză va trebui să aplice cu întâietate principiul legalității procesului penal prevăzut de art. 2 Cod procedură penală, fără a mai examina motivele de apel formulate de inculpat.

Curtea este ţinută, în virtutea principiului menţionat, să aplice cu prioritate dispoziția de dezincriminare, totală sau parţială, a unei fapte penale, indiferent dacă aceasta este prevăzută de un act cu putere de lege sau de o decizie a Curții Constituționale. Învestită fiind cu o cauză penală având ca obiect o acuzație penală adusă de procuror unui inculpat, în contextul intervenirii, până la pronunțarea soluției definitive, a unei cauze care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, dintre cele prevăzute de art. 16 Cod procedură penală – în speţă art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța de apel nu poate face abstracție de acest impediment în exercitarea acțiunii penale dând efect principiului fundamental al legalității incriminării, pentru că altfel s-ar dispune soluţii de condamnare pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de lege ca infracţiuni la data pronunțării hotărârii penale definitive.

Totodată, curtea de apel a avut în vedere caracterul de procedură specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei reglementat în dispoziţiile art. 478 – art. 488 Cod procedură penală, care reglementează limitele în care se poate încheia un astfel de acord şi condiţiile de încheiere a acestuia. Esenţial pentru realizarea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei este existenţa unei infracţiuni a cărei săvârşire inculpatul o recunoaşte, infracţiune care trebuie să întrunească elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare.

Or, atunci când fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, lege care trebuie să îndeplinească condiţiile de claritate, precizie și previzibilitate, fundamentul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei lipseşte cu desăvârşire, nefiind posibilă continuarea exercitării acţiunii penale împotriva persoanei acuzate.

Curtea a constatat aşadar că, în speţa de faţă, organul de urmărire penală, parte a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, este singurul în măsură să reaprecieze situaţia juridică a inculpatului în dosarul de urmărire penală cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 C.pen., urmând să dispună în conformitate cu legea.

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 603 din 06.10.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 845 din 13.11.2015, prin efectele sale, determină admiterea apelului declarat de inculpat, desfiinţarea sentinţei apelate, respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între parchet și inculpat cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 C.pen., și trimiterea dosarului către parchet în vederea continuării urmăririi penale.

Contrar susţinerilor inculpatului, instanţa de apel nu poate dispune achitarea acestuia, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece o astfel de soluţie este în totală contradicţie cu specificul procedurii speciale care presupunere recunoaşterea săvârşirii unei infracţiuni şi care nu poate conduce decât la o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, aşa cum prevede expres art. 485 alin. 1 lit. a cu trimitere la art. 396 alin. 2 – alin. 4 Cod procedură penală.

Spre deosebire de procedura obişnuită în care instanţa de apel poate pronunţa oricare dintre soluţiile prevăzute de art. 396 Cod procedură penală, cu respectarea principiilor care guvernează calea de atac ordinară a apelului, în procedura specială a acordului de recunoaşte a vinovăţiei instanţa de apel este ţinută de soluţiile prevăzute expres în articolele menţionate în paragraful anterior.

Domenii speta

Spete similare