Pentru a garanta dreptul la apărare şi legalitatea procedurii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea acestei garanţii suplimentare a procedurii de citare care să fie îndeplinită la locuinţa sa efectivă, dar şi la locul de muncă al pârâtului

Prin sentinţa civilă nr. 7429/23.10.2015 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 12563/182/2014 s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta M. Ș. M. şi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. M., în contradictoriu cu pârâta M. Ș. M., citată şi prin publicitate.

S-a desfăcut din culpa exclusivă a pârâtei M. Ș. M. căsătoria încheiată la data de 14 august 2005, înregistrată în registrul stării civile a localităţii Baia Mare la data de 14.08.2005 sub nr. 702.

S-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „D.”. 

S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul M.R.A., să fie exercitată de ambii părinţi.

S-a stabilit locuinţa minorului M.R.A. la locuinţa reclamantului în B.M. str R. nr 3/72, judeţul Maramureş.

A fost obligată pârâta M. Ș. M. să achite în favoarea minorului M.R.A. o pensie de întreţinere lunară de 1/4 raportat la venitul net lunar realizat de la data de la data de 19 decembrie 2014 şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii ale instanţei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele: la data de 14 august 2005 s-a încheiat între părţi căsătoria înregistrată în registrul stării civile a localităţii Baia Mare sub nr. 702, conform certificatului de căsătorie seria CG nr. 920529 (fila 11). 

Potrivit art. 373 lit. b) cod civil divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că părţile sunt despărţite în fapt de aproximativ trei ani, de la data la care pârâta este plecată în străinătate.  A rezultat din declaraţii că pârâta nu doreşte să se întoarcă în România pentru a relua viaţa de familie şi  aceasta are o relaţie extraconjugală. Martorul M.G. a declarat că în urmă cu un an fiind în concediu împreună cu părţile a observat relaţia distantă dintre soţi. Acelaşi martor a ascultat înregistrarea unei convorbiri telefonice dintre părţi în cursul căreia pârâta a arătat că nu doreşte să se întoarcă în România şi nici să-şi refacă relaţia cu reclamantul. Martorul a declarat şi despre conţinutul unui mesaj telefonic în care un bărbat îi adresa pârâtei cuvinte afectuoase din care rezulta existenţa unei relaţii extraconjugale. 

Din declaraţiile martorilor a rezultat că în decursul celor trei ani pârâta a revenit în ţară de trei ori pentru perioade scurte de timp, ultima dată părţile nu au mai locuit împreună.

A rezultat din probele administrate că motivele ce au dus la destrămarea relaţiei dintre soţi sunt reprezentate de relaţia extraconjugală a pârâtei, de faptul că aceasta nu mai doreşte continuarea relaţiei de căsătorie şi nu mai doreşte să se întoarcă în ţară. Din probe nu au rezultat motive ce să determine stabilirea unei culpe a reclamantului în destrămarea relaţiei de căsătorie.

În consecinţă, în temeiul art 373 alin 1 lit b) şi art 379 cod civil instanţa a admis cererea şi a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.

 Potrivit art. 383 alin 3 cod civil la desfacerea căsătoriei prin divorţ, dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei. În temeiul acestei dispoziţii legale şi a dispoziţiilor art. 919 alin 1 lit b şi alin 3 cod procedură civilă, s-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „D.”. 

Instanţa hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor. 

Din căsătoria părţilor a rezultat minorul M.R.A. născut la data de .... conform certificatului de naştere seria NF nr 279355 (fila 13).

Potrivit art 397 cod civil după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care există motive întemeiate raportat la interesul superior al minorului care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.

Prin acţiune s-a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi. Din probele administrate nu rezultă existenţa unor motive temeinice ce să determine stabilirea exercitării autorităţii părinteşti exclusiv de un părinte, interesul minorului fiind protejat prin exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.

În temeiul art 397 cod civil raportat la art 919 cod procedură civilă s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi. 

Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că minorul locuieşte împreună cu reclamantul, între copil şi părinte există o bună relaţie de comunicare, minorul este ataşat afectiv de reclamant. Reclamantul îşi asumă şi exercită cu responsabilitate atribuţiile de părinte, alocă timpul necesar pentru creşterea şi educarea minorului şi asigură acestuia condiţii optime pentru o dezvoltare armonioasă. S-a reţinut din declaraţii că reclamantul este ajutat de părinţii acestuia în creşterea minorului atunci când atribuţiile de la locul de muncă nu-i permit să-l supravegheze.

Conform raportului de anchetă socială minorul frecventează şcoala gimnazială „V. Alecsandri” din Baia Mare, fiind înscris în clasa 0. Conform raportului condiţiile locative, de igienă şi confort, oferite minorului de către reclamant sunt foarte bune. S-a mai reţinut din cuprinsul raportului disponibilitatea manifestată de reclamant de a permite menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor personale dintre pârâtă şi minor (file 51 – 52).

Având în vedere implicarea reclamantului în creşterea şi educarea minorului, faptul că i se asigură copilului condiţii optime pentru dezvoltarea sa, se asigură continuitatea mediului în care copilul a crescut şi în care este integrat, responsabilitatea cu care reclamantul îşi asumă rolul de părinte, în temeiul art 400 cod civil s-a stabilit locuinţa minorului la locuinţa reclamantului în B. M. str R. nr 3/72, judeţul Maramureş.

Cu privire la obligaţia de întreţinere s-a reţinut faptul că ambii părinţi sunt obligaţi solidar să acorde întreţinere copilului lor minor.

Instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dispoziţiile titlului V privind obligaţia de întreţinere se aplică în mod corespunzător (art 402 cod civil). 

Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Dispoziţiile art. 529 alin. (2) şi (3) cod civil rămân aplicabile (art 530 cod civil).

Potrivit art 524 cod civil are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din M. sau din bunurile sale. Minorul raportat la vârsta pe care o are şi la faptul că nu are mijloace proprii de întreţinere are dreptul la întreţinere din partea părinţilor.

Reclamantul este cel care asigură mijloacele financiare de creştere şi educare a minorului, condiţiile de locuit.

Din declaraţiile martorilor a rezultat că pârâta a participat foarte puţin din punct de vedere financiar la cheltuielile de creştere a minorului de când este plecată în străinătate. În raportul de anchetă socială s-a reţinut pe baza afirmaţiilor reclamantului că pârâta a trimis pentru minor la intervale de 2-3 luni suma de aproximativ 500 lei (fila 51). 

În privinţa pârâtei s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art 530 alin 2 cod civil şi a fost  obligată la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

A rezultat din probele administrate că pârâta are un loc de muncă în Anglia însă, nu s-a făcut dovada venitului net lunar obţinut, motiv pentru care nu s-a stabilit pensia de întreţinere în sumă fixă.

În temeiul art 530 alin 2 cod civil raportat la art 402, art 525, art 527, art 529 şi art 532 alin 1 cod civil s-a stabilit ca pârâta să plătească lunar în favoarea minorului o pensie de întreţinere lunară de 1/4 raportat la venitul net lunar realizat de la data de la data de 19 decembrie 2014 şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii ale instanţei.

 În temeiul dispoziţiilor art 451 – art 453 cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtei, a fost obligată aceasta să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară timbru şi onorariul pentru curatorul special (file 10, 41). Efectuarea acestor cheltuieli a fost dovedită de reclamant prin înscrisurile depuse la dosar. 

Cererea de repunere pe rol formulată de pârâtă a fost respinsă pentru următoarele motive: pârâta şi-a întemeiat cererea pe nelegala citare a acesteia în cursul procesului.

Pârâta a fost citată la domiciliul activ rezultat din baza publică de date (fila 18). S-au efectuat demersuri conform art 923 cod procedură civilă. Susţinerile reclamantului în sensul că pârâta locuieşte în străinătate s-au confirmat în urma cercetărilor efectuate de Poliţia municipiului Baia Mare (fila 27). Reclamantul a făcut dovada demersurilor efectuate pentru ca pârâta să-i comunice adresa de reşedinţă din străinătate conform înscrisului depus la fila 24 din dosar.

Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art 167  cod procedură civilă pentru a se dispune citarea pârâtei prin publicitate. Pârâta a fost reprezentată în cursul procesului prin curator conform art 167 alin 3 cod procedură civilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 7429/23.10.2015 a Judecătoriei Baia Mare, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 cod procedură civilă, a formulat apel apelanta-pârâtă M.Ș.M., solicitând în principal: admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Baia Mare şi, în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să dispună: desfacerea căsătoriei dintre părţi din culpa ambilor soţi; stabilirea locuinţei minorului M.R.A. la locuinţa apelantei, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere pe seama minorului, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de apel apelanta a arătat că, în opinia sa, hotărârea apelată este nelegală, întrucât întreaga cercetare judecătorească s-a făcut fără citarea apelantei-pârâte, deşi reclamantul cunoştea adresa de reşedinţă a apelantei din litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 7429 din data de 23.10.2015 Judecătoria Baia Mare a admis în tot acţiunea reclamantului, aşa cum a fost formulată.

În cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat locul de citare al apelantei la adresa din Baia Mare, unde locuieşte reclamantul, deşi acesta şi apărătorul său cunoşteau că apelanta  nu locuieşte acolo, nesocotind astfel prevederile art. 155 alin. 1 pct. 6 teza a II-a Cod procedură  civilă. Ulterior, reclamantul a susţinut în mod fals în faţa instanţei că nu ar cunoaşte adresa apelantei de reşedinţă, furnizând în acelaşi timp o adresă de e-mail despre care ştia că nu îi mai aparţine şi cunoscând adresa sa reală de poştă electronică.

Hotărârea Judecătoriei Baia Mare este în primul rând nelegală, în opinia apelantei, întrucât întreaga cercetare judecătorească s-a desfăşurat fără ca apelanta să fie legal citată, deşi reclamatul cunoştea adresa de reşedinţă a acesteia din Anglia.

Apelanta arată că a aflat despre existenţa procesului de divorţ doar după şedinţa de judecată din 08.10.2015, când, vorbind cu minorul pe Skype acesta i-a relatat că a fost la Judecătorie şi că a vorbit cu o doamnă care 1-a întrebat detalii despre apelantă.  Arată că în momentul când a aflat, a intrat pe site-ul Judecătoriei Baia Mare, văzând că divorţul a fost deja la ultimul termen de judecată, iar apoi a apelat la avocatul său.

La data de 21.10.2015 a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă de către instanţa de judecată, motivat de aceea că reclamantul  a făcut dovada demersurilor efectuate pentru ca pârâta să-i comunice adresa de reşedinţă din străinătate,  conform înscrisului depus la fila 24 din dosar.

Aceste considerente sunt eronate, în opinia  apelantei, întrucât se fundamentează pe lipsa cercetării susţinerilor apelantei (arătate în cererea de repunere pe rol), instanţa achiesând doar la susţinerile reclamantului. Astfel, este nereală existenţa vreunei convorbiri între reclamant şi apelantă cu privire la procesul de divorţ, dimpotrivă, acesta a uzat de toate tertipurile pentru a-i ascunde faptul că a înregistrat acţiunea de divorţ.

Reclamantul nu a informat-o în niciun fel asupra faptului că a înregistrat acţiunea de divorţ şi nici nu a furnizat instanţei informaţii reale cu privire la reşedinţa acesteia. În perioada 26 iunie - 26 iulie 2015 apelanta  a fost în concediu în România, perioadă petrecută exclusiv alături de minorul M.R.A.. Nici cu acest prilej reclamantul nu a informat-o despre procesul de divorţ. Este evident că dacă ar fi cunoscut acest lucru, ar fi angajat un avocat la acel moment, nu doar la momentul la care a formulat cererea de repunere pe rol, arată apelanta.

Adresa de e-mail furnizată de reclamant instanţei nu mai este folosită de apelantă din anul 2013, de când contul i-a fost spart de către reclamant şi utilizat de către acesta pentru a trimite mesaje în numele apelantei, inclusiv agenţiei pentru care lucrează, periclitându-i cu bună ştiinţă locul de muncă. Arată că rezultă acest lucru din raportul de eroare de transmitere a e-mail-ului, de la fila 38 din dosar, în prezent adresa sa de e-mail fiind m…[email protected]. pe care reclamantul o cunoştea, ceea ce denotă reaua lui credinţă în legătură cu susţinerea că s-ar fi informat cu privire la înregistrarea acţiunii de divorţ.

Apelanta arată că în acest fel, la judecata în primă instanţă i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil (art. 6), de a-şi formula apărări faţă de susţinerile reclamatului (art. 13) şi de a formula cereri proprii în legătură cu minorul, încălcându-se şi principiul contradictorialităţii (art. 14), prin judecarea în acest fel nu s-a aflat adevărul în cauză (art. 22) ci doar ceea ce a susţinut reclamantul.

Reaua credinţă a reclamantului, care a ales să se judece singur, pentru a i se admite cererea sub toate aspectele nu poate fi validată de către instanţa de judecată şi nu poate rămâne nesancţionată (art. 12 Cod procedură civilă), în sensul rejudecării cauzei, în vederea acordării posibilităţii ca şi apelanta să formulez cereri şi în vederea administrării probelor în contradictoriu, pentru aflarea adevărului şi nu doar a ceea ce a prezentat reclamantul.

Faţă de aceste considerente, a rezultat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, impunându-se rejudecarea cauzei la instanţa de fond, pentru a i se da apelantei posibilitatea formulării cererilor şi susţinerilor proprii, potrivit principiului dreptului la un proces echitabil (art. 6 Cod procedură civilă, art. 3 şi art. 4 Cod procedură civilă, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).

Cu privire la petitul subsidiar, apelanta arată că susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt nereale, iar acolo unde acesta a prezentat un adevăr, l-a prezentat trunchiat.

Analizând sentinţa civilă nr. 7429/23.10.2015 a Judecătoriei Baia Mare pe baza motivelor de apel  formulate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin. 1 cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul M.G.M. a chemat-o în judecată  pe pârâta M.Ș.M. indicându-i drept domiciliu adresa fostului domiciliu comun, la acel moment adresa domiciliului reclamantului, având cunoştinţă despre faptul că pârâta era plecată în străinătate la muncă, respectiv se afla în Anglia.

La data de 21.10.2015 apelanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, învederând primei  instanţe  că are reşedinţa în Anglia, indicând adresa de reşedinţă  şi domiciliul  procesual ales în Baia Mare.

În cererea de repunere pe rol, apelanta a învederat primei instanţe că reclamantul nu a informat-o în niciun fel asupra faptului că a înregistrat acţiunea de divorţ şi nu a furnizat instanţei informaţii reale cu privire la reşedinţa sa.

În perioada 26 iunie–26 iulie 2015 a fost în concediu în România,  perioadă petrecută exclusiv alături de minorul M.R.A.. Nici cu acest prilej reclamantul nu a informat-o despre procesul de divorţ. Apelanta a precizat că adresa de e-mail furnizată de reclamant instanţei nu mai este folosită de apelanta-pârâtă din anul 2013, de când contul i-a fost spart de către reclamant şi utilizat de acesta pentru a trimite mesaje în numele său, inclusiv agenţiei pentru care lucrează, periclitând cu bună ştiinţă locul său de muncă. În prezent adresa sa de e-mail este [email protected], adresă pe care reclamantul o cunoştea.

Apelanta-pârâtă a arătat că a aflat despre divorţ abia după şedinţa de judecată din 08.10.2015, când vorbind  cu minorul pe skype acesta i-a relatat că a fost la judecătorie şi că a vorbit cu o doamnă care l-a întrebat detalii despre mama sa. Arată că a intrat pe site-ul Judecătoriei Baia Mare şi a văzut că divorţul este deja la ultimul termen de judecată, apelând astfel la un avocat.

Apelanta-pârâtă a arătat că a formulat cererea de repunere pe rol pentru a evita situaţia ca în apel cauza să fie trimisă spre rejudecare,  în condiţiile în care judecata a avut loc cu lipsă de procedură faţă de apelantă şi fără a i se da posibilitatea să se apere. A arătat că toate susţinerile reclamantului la cererea  de chemare în judecată sunt nereale. A arătat că va prezenta starea de fapt după repunerea pe rol a cauzei şi va putea formula în condiţii legale întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Apelanta a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la domiciliul procesual ales, în Baia Mare.

Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că pârâta se afla în Anglia în perioada derulării procesului în faţa primei instanţe.

Codul de procedură civilă în Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, Titlul I „Procedura divorţului”, art. 921  arată că în faţa instanţelor de fond părţile se vor înfăţişa  în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi  execută o pedeapsă privativă de libertate,  este împiedicat  de o boală  gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal,  în altfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore sau curator (alin. 1).

Instanţa va încerca la prima înfăţişare împăcarea (alin. 2).

Conform art. 923 Cod procedură civilă, dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat  la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi dacă  va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi dacă este cazul la locul său de muncă.

Textul  art.923 Cod procedură civilă nou reia întocmai fosta dispoziţie a art. 616 indice 1 Cod procedură civilă 1865, astfel cum aceasta fusese introdusă prin Legea nr. 71/2011, însă dispoziţii asemănătoare existau şi anterior acestei intervenţii legislative. Ideea care stă la baza acestei norme este aceea de a exista o asigurare suplimentară privind realizarea procedurii de citare  a soţului pârât, pe lângă procedura obişnuită, dar şi de a exista  convingerea realităţii încunoştinţării soţului pârât asupra procesului de divorţ.

Pentru a garanta dreptul la apărare şi legalitatea procedurii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea acestei garanţii suplimentare  a procedurii de citare care să fie îndeplinită la locuinţa sa efectivă, dar şi la locul de muncă al pârâtului.

În acest scop, textul obligă instanţa să solicite dovezi  sau să dispună cercetări suplimentare.

În speţă, pârâta a formulat cerere  de repunere pe rol a cauzei, indicându-şi  locuinţa efectivă în Anglia şi un domiciliul procesual ales în Baia Mare.

Prima instanţă a dat eficienţă susţinerilor reclamantului, procedând la citarea prin publicitate, însă nu a luat în considerare susţinerile pârâtei care îşi indică locuinţa efectivă din Anglia, în condiţiile în care  din probele administrate  rezultă faptul că pârâta se afla în Anglia pe parcursul  derulării procesului în faţa primei instanţe.

În aceste circumstanţe rezolvarea dată cauzei  afectează în mod  grav dreptul părţii de acces la instanţă  şi la un proces echitabil, garanţii conţinute în art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Domenii speta

Spete similare