Contestaţie decizie de pensionare. Legalitatea valorificării adeverinţei care atestă încadrarea în grupa i sau a II-a de muncă în baza pontajelor lunare întocmite de către angajator

-Hotărârea Guvernului nr. 257/2011: art. 126 alin. (1) şi alin. (6), Anexa nr. 14

Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive. Pentru a putea fi valorificate, aceste adeverinţe se completează, în mod obligatoriu, la toate rubricile prevăzute

Potrivit Anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, nominalizarea în grupă de muncă poate fi făcută şi prin pontajele lunare. Pontajele lunare şi statele de plată sunt documente verificabile din evidenţa angajatorului, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că refuzul casei teritoriale de pensii de valorificare a adeverinţei care atestă încadrarea unui fost angajat în grupa I sau a II-a de muncă în baza pontajelor lunare întocmite de către angajator este neîntemeiat.

(Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 881 din 23 iunie 2016, judecător dr. C.P.)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 3946/108/2015, reclamantul D.O. a chemat în judecată pe pârâtele C.J.P. Arad şi C.C.C. din cadrul C.N.P.P. solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să anuleze decizia privind acordarea pensiei anticipate parţiale nr. 296797/25 noiembrie 2014, emisă de C.J.P. Arad şi să oblige pârâta C.J.P. Arad ca, la calculul pensiei, să valorifice adeverinţa nr. 44443/16 decembrie 2013, eliberată de SC P. OMV SA şi care atestă stagiul complet de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă în perioada 2 septembrie 1991 – 1 aprilie 2001, precum şi să emită o decizie corespunzătoare acestei valorificări, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 169/3 martie 2016, tribunalul a admis acţiunea, a dispus anularea  deciziei nr. 296797/25 noiembrie 2014 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, emisă de pârâta C.J.P. Arad, şi obligarea acestei pârâte la emiterea unei alte decizii, cu recalcularea pensiei reclamantului începând  cu data de 17 iulie 2014, cu luarea în calcul a stagiului realizat în grupa a II-a de muncă în perioada 2 septembrie 1991-1 aprilie 2001, conform adeverinţei nr. 44443/16 decembrie 2013, eliberată de SC OMV P. SA, precum şi obligarea pârâtelor să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin decizia nr. 296797/25.11.2014 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, i s-a stabilit reclamantului o vechime în muncă de 39 ani 4 luni, un punctaj mediu anual de 1.68245 puncte şi un cuantum nediminuat al pensiei de 1331 lei, reclamantul primind, până în momentul când va beneficia de pensie pentru limită de vârstă, o pensie în sumă de 811 lei, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 17.07.2014.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţia nr.43416/30.12.2014, nesoluţionată la data înregistrării acţiunii în instanţă, termenul de soluţionare de 45 zile, prevăzut de art.151 din Legea nr. 263/2010, fiind depăşit.

Din adeverinţa nr. 44443/16.12.2013, emisă de SC OMV P. SA reiese că reclamantul a fost angajatul în cadrul Schelei Pecica, jud. Arad, în meseria operator extracţie, în perioadele 08.09.1986-21.01.1990 şi 02.09.1991-01.04.2001.

În perioada 02.09.1991-01.04.2001, având meseria de operator extracţie, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin pontajele lunare şi statele de plată, temeiul juridic al încadrării în grupa a II–a de muncă fiind Ordinul nr. 125/1990, Anexa 2, punctul 45.

În adeverinţă se menţionează că unitatea a plătit CAS majorat cu 5 % pentru toţi operatorii de extracţie, pentru perioada 02.09.1991-01.04.2001.

Potrivit pct.4 din Ordinul nr. 590/2008, care stabileşte procedura privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe care le întocmesc şi le eliberează.

Pârâta nu a luat în calcul grupa superioară de muncă pentru perioada 02.09.1991-01.04.2001, deoarece adeverinţa nu este întocmită conform Ordinului nr. 590/2008, respectiv nominalizarea nu este corectă.

Prima instanţă a constatat că susţinerile pârâtei sunt neîntemeiate, în adeverinţă menţionându-se că nominalizarea s-a efectuat prin pontajele lunare şi statele de plată, achitându-se şi CAS majorat cu 5 %.

Totodată, a apreciat că neindicarea expresă a unui act administrativ cu număr şi dată de înregistrare nu poate avea ca şi consecinţă neluarea în calcul a acestei adeverinţe, meseria exercitată de reclamant, cea de operator extracţie, regăsindu-se la pct.45 din Anexa II la Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii, emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, care prevede că: ,,Salariaţii din activitatea de extracţie a ţiţeiului şi a gazelor: operatori extracţie, lăcătuşi întreţinere instalaţie la sonde, sudori, electricieni şi tehnologi care lucrează efectiv la sonde, montări şi demontări conducte transport ţiţei, gaze şi apa; montări şi demontări instalaţii petroliere; încărcări şi descărcări scule şi material tubular la şi de la sonde; injectarea în zăcământ a apelor tehnologice şi reziduale.

Operaţii speciale la sonde; depozitarea, tratarea şi transportul ţiţeiului şi gazolinei; comprimarea şi transportul gazelor naturale şi a aerului; degazolinarea şi deetanizarea gazelor de sonda.”

Adeverinţa depusă de către reclamant nu este anulată. Ea este valabilă, iar răspunderea pentru corectitudinea datelor privind încadrarea în grupa a II-a de muncă revine angajatoarei, această adeverinţă neputând fi cenzurată sau neluată în seamă de către instituţia publică la care este depusă în vederea valorificării lor, dacă îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege.

Adeverinţa nr. 44443/16.12.2013, emisă de SC OMV P. SA îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de Anexa nr.14 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Instanţa de fond a constatat că înscrisurile indicate de emitentul adeverinţei, ca fiind actele care dovedesc încadrarea reclamantului în grupă superioară de muncă sunt anterioare datei de 1 aprilie 2001, aşa cum cere art. 158 din Legea nr. 263/2010 şi sunt conforme procedurii reglementată de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii, potrivit cărora, după încadrarea unităţii angajatoare în categoria persoanelor juridice care desfăşoară activităţi specifice grupelor superioare de muncă, nominalizarea efectivă a persoanelor care se încadrau în grupele I şi II de muncă se făcea de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

În lumina acestor prevederi, casele teritoriale de pensii au doar opţiunea de a verifica dacă atestarea încadrărilor în grupele I sau II de muncă sunt sau nu sunt conforme cu înscrisurile pe care foştii angajatori/deţinătorii de arhive le au în evidenţă/păstrare.

Tribunalul a constatat că pârâta poate să verifice sub aspectul legalităţii şi să cenzureze o adeverinţă prezentată de reclamant în vederea recalculării pensiei sau valorificării grupei de muncă, dar dacă aceasta respectă dispoziţiile legale în ceea ce priveşte forma, prevăzută de Anexa nr.14 din Hotărârea Guvernului nr.257/2011, şi conţine toate datele pentru valorificarea grupei de muncă, nu poate să refuze valorificarea ei.

În termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, a declarat apel pârâta C.J.P. Arad, în calitate de reprezentantă a pârâtei C.N.P.P., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea apelului, se arată că, la emiterea deciziei nr. 296797/25 noiembrie 2014 a C.J.P. Arad, nu a fost valorificată perioada 2 septembrie 1991 – 1 aprilie 2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, deoarece adeverinţa nr. 44443/16 decembrie 2013, eliberată de SC OMV P. SA Bucureşti, nu a precizat actul administrativ intern prin care a făcut nominalizarea personalului în grupe de muncă, identificat prin număr şi dată de înregistrare, astfel încât nu îndeplinea condiţiile cerute, cumulativ şi obligatoriu, de prevederile art. 126 şi Anexa 14 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu dispoziţiile şi procedura prevăzută de art. 5-15 din Ordinul nr. 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile privind solicitarea efectuării determinărilor de noxe de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din cadrul acestora, stabilirea timpului efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, plata diferenţiată a contribuţiilor de asigurări sociale, conform Decretului nr. 389/1972, precum şi înregistrarea în carnetul de muncă a acestor perioade se află în sarcina exclusivă a angajatorului.

Prin Ordinul nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a  adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupe superioare de muncă este reglementat conţinutul şi modul de întocmire a adeverinţelor privind încadrarea în grupa superioară de muncă, precizându-se în mod expres şi necesitatea indicării actului administrativ intern prin care s-a făcut nominalizarea personalului în grupe de muncă.

Prevederile art. 126 şi Anexei nr. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 reiau dispoziţiile Ordinului nr. 590/2008 referitoare la conţinutul obligatoriu al adeverinţelor care atestă încadrarea persoanelor în grupele I sau II de muncă în vederea valorificării lor la stabilirea drepturilor de pensie a activităţii desfăşurate pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 stipulează că adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în grupele I sau II de muncă se valorifică doar în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Reclamantul-intimat a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că adeverinţa conţine toate elementele obligatorii impuse de Anexa 1 la Procedura reglementată de Ordinul nr. 590/2008, respectiv perioada lucrată, meseria, grupa de muncă şi temeiul de drept în baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa de muncă, inclusiv documentul prin care a fost nominalizat ca încadrându-se în grupa a II-a de muncă, ca fiind pontajele lunare şi statele de plată, ce sunt documente verificabile.

Meseria de operator extracţie se regăseşte în Ordinul nr. 50/1990, la pct. 57 iniţial, iar urmare a unor modificări la pct. 45 din Anexa nr. II.

În condiţiile în care angajatorul a atestat şi plata majorată a CAS-ului cu 5%, refuzul pârâtei de valorificare a adeverinţei este nelegal.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat apelul neîntemeiat, cu următoarea motivare:

În mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a procedat la anularea deciziei de pensionare şi obligarea pârâtei la valorificarea adeverinţei care atestă încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă.

Conform prevederilor art. 126 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, adeverinţele care atestă încadrarea în grupele I sau II de muncă se eliberează numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor, după modelul prevăzut în Anexa nr. 14, iar alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că, pentru a fi valorificată, adeverinţa trebuie completată în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.

Pârâta refuză valorificarea adeverinţei cu motivarea că în cuprinsul acesteia nu este prevăzut numărul actului administrativ intern prin care s-a făcut nominalizarea reclamantului în grupă de muncă.

Potrivit Anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, nominalizarea în grupă de muncă poate fi făcută şi prin pontajele lunare. Or, în adeverinţă, angajatorul a specificat că nominalizarea în grupă de muncă a fost făcută prin pontajele lunare şi statele de plată, angajatorul menţionând că toţi operatorii de extracţie au fost încadraţi în grupa a II-a de muncă şi că s-a plătit pentru aceştia CAS-ul majorat cu 5%.

Pontajele lunare şi statele de plată sunt documente verificabile din evidenţa angajatorului, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel că refuzul pârâtei de valorificare a adeverinţei este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât în Anexa II la Ordinul nr. 125/1990, la pct. 57, se prevede expres încadrarea în grupa a II-a de muncă a salariaţilor din activitatea de extracţie a ţiţeiului şi a gazelor: operatori extracţie, lăcătuşi întreţinere instalaţie la sonde, sudori, electricieni şi tehnologi care lucrează efectiv la sonde, montări şi demontări conducte transport ţiţei, gaze şi apa; montări şi demontări instalaţii petroliere; încărcări şi descărcări scule şi material tubular la şi de la sonde; injectarea în zăcământ a apelor tehnologice şi reziduale.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat de către pârâtă, ca neîntemeiat.

În privinţa cheltuielilor de judecată, a aplicat dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi a obligat pârâta-apelantă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul-intimat.

Domenii speta

Spete similare