Acordarea despăgubirilor pentru pagube produse de unele specii de animale. Persoana responsabilă.

Acordarea despăgubirilor pentru pagube produse de unele specii de animale. Persoana responsabilă.

  În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, privind vânătoarea şi protecţia faunei cinegetice, se  constată că legiuitorul a reglementat diferit răspunderea civilă în forma despăgubirilor acordate pentru pagubele produse, în funcţie de speciile de animale din fauna de interes cinegetic, care sunt identificate distinct în Anexa nr. 1 şi respectiv Anexa nr. 2 din lege.

Astfel, dacă pentru speciile de animale identificate în Anexa 1 a legii, despăgubirile pentru pagube se suportă de către gestionarul faunei cinegetice, în condiţiile neîndeplinirii obligaţiilor pentru prevenirea pagubelor, pentru pagubele produse de către speciile de animale cuprinse în Anexa 2, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia r. 1187/16 septembrie  2016.

prin sentința nr…/CAF/2016, pronunțată de TRIBUNALUL ALBA - SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, FISCAL ŞI DE INSOLVENŢĂ în dosar nr…/…/2015, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI-A.V.P.S B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR şi PĂDURILOR - Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic C.N., prin care s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr. …/09.02.2015 și a procesului verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic, animalelor domestice nr… din 15.12.2014, înregistrat la Primăria oraşului Z., precum si a hotărârii nr…/…/17.04.2015 de respingere a plângerii prealabile și implicit exonerarea de la plata despăgubirilor in cuantum de 2.250 lei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că dispoziţiile legale conținute de H.G. nr.1679/2008 au fost respectate de către pârât întrucât procedura de constatare a pagubei s-a derulat în forma art. 4 alin 1, 2, 3 şi 4 din actul normativ menționat, respectiv cererea de sesizare scrisă s-a realizat la data de 05.12.2013, înregistrată sub nr… la Primăria oraşului Z., la sesizarea numitului T.C.I., iar Comisia de constatare a pagubei s-a întrunit la faţa locului, în aceeaşi zi, la 05.12.2013, procesul verbal de constatare fiind încheiat în termen de 48 de ore de la data convocării, respectiv în 05.12.2013 şi înregistrat sub nr….

Tribunalul a mai arătat că procesul verbal de evaluare a pagubei produse a fost instrumentat şi înregistrat sub nr…  la data de 15.12.2014, în baza art.6 din H.G.  nr.1679/2008, constatând de asemenea că termenul de 48 de ore pe care îl invocă reclamanta ca fiind nerespectat priveşte doar termenul de întrunire a Comisiei pentru constatarea faptei, şi nicidecum termenul pentru instrumentarea procesului verbal de evaluare a pagubei, reținând totodată că obiect al prezentei acţiuni în anulare îl constituie procesul verbal de evaluare a pagubelor nr…/15.12.2014 şi nicidecum procesul verbal de constatare la faţa locului care.

Conchizând că nu există identitate între cele două acte, respectiv procesul verbal de constatare la faţa locului şi procesul verbal de evaluare a pagubelor, fiecare fiind reglementat prin norme legale distincte şi expres stipulate în H.G.  nr.1679/2008, tribunalul a menționat că în mod eronat se invocă de către reclamantă nulitatea actului administrativ pentru emiterea lui tardivă, probele din dosar confirmând că derularea procedurii de sesizare şi convocare a Comisie de constatare la faţa locului, urmată de procedura ulterioară a evaluării pagubei s-a realizat în condiţiile de respectare a legii.

Pe fondul acţiunii, tribunalul a constat că aceasta este neîntemeiată justificat de împrejurarea că reclamanta nu şi-a îndeplinit principala obligaţie ce-i revenea pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, obligație prevăzută de art. 1 lit a) din H.G. nr.1679/2008, respectiv recoltarea integrală a numărului de exemplare de lup întrucât însăşi reclamanta este cea care a înştiinţat Agenţia de Mediu A.  la data de 14.05.2013, prin adresa nr…/14.05.2013  că, în calitatea sa de gestionar al F. C. nr. 33 – V.- F., judeţul A., în sezonul de vânătoare 2012-2013, nu a recoltat exemplarele aprobate din speciile lup (canis luppus) şi pisică sălbatică (felis silvestris), motiv pentru care a returnat crotaliile cu seriile RO 00000XX canis luppus şi RO 00000XX  felis silvestris.

Tribunalul a arătat că nu se confirmă susţinerea reclamantei că în speţă sunt incidente art. 13 din Legea nr.407/2006 care prevăd că despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din  bugetul aprobat cu această destinaţie, considerând că răspunderea autorităţii publice centrale în forma art. 13 din Legea nr.407/2006 intervine numai în subsidiar, respectiv dacă reclamanta şi-ar fi executat integral obligaţiile prevăzute din art. 1 Anexa 4 la H.G.  nr.1679/2008.

Cum în cauză s-a făcut dovada atât a existenţei pagubei prin procesul verbal de constatare a acesteia, precum şi neîndeplinirea integrală a obligaţiilor legale în forma art. 1 din Anexa 4 la H.G.  nr.1679/2008 de către reclamantă, tribunalul a concluzionat că, în mod legal, pârâţii, raportându-se la procesul verbal de evaluare a pagubei, prin Decizia nr…/2015 au aprobat acest proces verbal de constatare şi au stabilit răspunderea materială în sarcina reclamantei.

Aşa fiind, s-a reţinut că actele administrative obiect al prezentei acţiuni au fost emise cu respectarea cerinţelor legale de fond şi formă, astfel că se dovedeşte a fi neîntemeiată acţiunea reclamantei, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de tribunal, criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocând incidența în speță a motivelor de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct.5 și 8 C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărâre tribunalului a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material conținute de art.13 din Legea nr.407/2006, respectiv de alin.4 al normei legale menționate care prevede că despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din  bugetul aprobat cu această destinație, fără îndeplinirea niciunei alte condiții, iar nu de către gestionarul faunei cinegetice respective, cum se prevede în alin.2, dacă acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor.

În subsidiar, recurenta a menționat că se impune admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și a încheierii din data de 02.02.2016, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art.255 alin.1 și art.250  C.pr.civ., care prevăd că dovada uni fapt se poate face prin înscrisuri sau martori. Or în speță, a menționat recurenta, în mod greșit a fost respinsă proba testimonială solicitată de aceasta pentru a dovedi îndeplinirea obligației de recoltare a unui exemplar de lup.

Intimatul pârât a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, prin raportare la dispoziţiile legale incidente speţei dedusă judecăţii, precum şi prin prisma criticilor formulate de către recurentă, Curtea a constatat că recursul declarat de către aceasta este fondat, pentru considerentele în continuare expuse:

Recurentul a criticat greşita aplicare a dispoziţiilor art.13  Legea nr.407/2006 faţă de care instanţa de fond trebuia să admită acţiunea şi să reţină nelegalitatea deciziei nr…/09.02.2015.

Potrivit art.13 din Legea nr.407/2006 privind vânătoarea şi protecţia faunei cinegetice:

„(1)Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în Anexele 1 şi 2, se acordă despăgubiri.

(2) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează:

a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan - de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor;

b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă - de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

(3) Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.”

Raportat la aceste dispoziţii, instanţa de recurs constată că legiuitorul a reglementat diferit răspunderea civilă în forma despăgubirilor acordate pentru pagubele produse, în funcţie de speciile de animale din fauna de interes cinegetic, care sunt identificate distinct în Anexa nr. 1 şi respectiv Anexa nr. 2 din lege.

Dacă pentru speciile de animale identificate în Anexa 1 a legii, despăgubirile pentru pagube se suportă de către gestionarul faunei cinegetice, în condiţiile neîndeplinirii obligaţiilor pentru prevenirea pagubelor, pentru pagubele produse de către speciile de animale cuprinse în Anexa 2, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Această prevedere este întărită şi de dispoziţiile art. 8 din H.G.  nr.1679/2008, care trimite la prevederile art. 13 Legea nr.407/2006: „Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, prevăzute in anexele la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se suportă potrivit prevederilor art. 13 din aceeaşi lege".

În cauză pagubele au fost produse de către specia de faună – lup (lupus, canis lupus), la care face trimitere pct.4 din Anexa nr. 2 a Legii nr.407/2006 aşa încât sunt incidente prevederile art.13 al.4  potrivit cărora despăgubirile se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Reclamanta are calitatea de gestionar al fondului cinegetic, fiind răspunzătoare, în condiţiile legii, de prejudiciile cauzate de fauna cuprinsă în anexa 1.

Aşa fiind, Curtea de Apel constată că se confirmă susţinerea recurentei că nu se identifică cu entitatea prevăzută de lege, obligată să suporte despăgubirile produse de către exemplarele din speciile de faună din Anexa 2 a legii.

În aceste împrejurări este lipsită de relevanţă trimiterea la dispoziţiile art. 1 lit. a anexa 4 H.G. nr.1679/2008 dispoziţii care vin să expliciteze prevederea cuprinsă în aliniatul 3 al art. 13 Legea nr.407/2006.

Culpa reclamantei prin nerespectarea obligaţiei de a recolta integral numărul de exemplare aprobat pentru specia/speciile care au produs pagube pe sezonul de vânătoare anterior producerii acestora nu modifică dispoziţia legală care obligă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului la plata despăgubirilor pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.2 .

În consecinţă, instanţa de recurs constată că prezumţia relativă de legalitate a deciziei …/09.02.2015 a fost răsturnată, că potrivit art.13 alin.1 şi 4 din Legea nr.407/2006  despăgubirile pentru pagubele cauzate de specia de animal lup se suporta de către autoritatea publica centrala si nu de către administratorii de fond cinegetic.

Având în vedere cele anterior expuse, Curtea, constatând că actul administrativ fiscal contestat este nelegal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 al.1 cpt.8  Noul Cod de procedură civilă, în temeiul art.496  C.pr.civ.,  cu aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a admis recursul și a casat în parte hotărârea instanţei de fond şi rejudecând procesul în limitele casării,  a admis în parte acţiunea  şi a anulat decizia …/09.02.2015, care stabileşte nelegal obligaţia reclamantei recurente la plata despăgubirilor în sumă totală de 2.250 lei, precum şi Hotărârea nr…/…/17.07.2015 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ anterior menţionat.

Au fost  respinse pretenţiile referitoare la anularea procesului verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic animalelor domestice nr…/15.12.2014, întrucât acesta nu stabileşte obligaţii în sarcina reclamantei ci simple constatări privind existenţa pagubei şi întinderea acesteia, procesul verbal nefiind un act premergător deciziei prin care s-a stabilit obligaţia de plată a despăgubirilor ci are o existenţă autonomă care nu prejudiciază partea arătată, subsidiar  Curtea reţinând că procesul verbal  nu îndeplineşte elementele constitutive ale unui veritabil act administrativ emis în regim de putere publică.

Domenii speta

Spete similare