Contencios administrativ. Anulare act și obligarea la plata despăgubirilor (ca măsură compensatorie).

Inexistența normelor metodologice de acordare a compensațiilor nu are ca efect imposibilitatea plății ajutoarelor de stat – în situația în care toate celelalte condiții legale sunt îndeplinite.

-Constituția României, art. 44, art. 136 alin. 5

-Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O., art. 1

-O.G. nr. 96/1998, art. 29 alin. 1 lit. g

-O.G. nr. 46/2008, art. 97 alin. 1 lit. b

În contextul în care reclamanta a probat refuzul nejustificat al autorităţii publice de plată a sumelor reprezentând alocaţiile bugetare (compensaţiile) prevăzute de art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, nu se poate susţine, cu suficient temei, că inexistenţa Normelor metodologice privind acordarea compensaţiilor determină imposibilitatea plății ajutoarelor de stat – acceptarea unei opinii contrare ducând la încălcarea prevederilor art. 44 şi art. 136 alin. 5 din Constituţie și ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO, întrucât reclamanta este lipsită de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi însă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate, deşi însăşi legea îi recunoaşte dreptul la acordarea unei compensaţii.

Nepublicarea Normelor metodologice constituie o omisiune a autorității publice care nu îi poate fi imputată reclamantei și care nu este rezonabil justificată - având în vedere faptul că avizarea s-a efectuat de Comisie cu luarea în considerare a  proiectului de Hotărâre a Guvernului de aprobare a Normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, actul fiind elaborat şi utilizat în raporturile cu Comisia Europeană.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanţă sub nr. 108/43/2015, reclamantul COMPOSESORATUL JOSENI a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL MEDIULUI APELOR şi PĂDURILOR şi COMISARIATUL de REGIM SILVIC ŞI CINEGETIC BRAŞOV, următoarele:

1. anularea adresei pârâtului 1 cu nr. 9698/1/08.01.2015;

2. obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 506.321,00 lei plus dobânda legală până la data plăţii către subscrisa, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea alocaţiilor bugetare (compensaţiilor) prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, pentru anii 2011, 2012 şi 2013;

3. obligarea pârâţilor in solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, în data de 09.12.2014 a trimis prin intermediul mandatarului S.C, XX S.A., la pârâtul 1, documentaţia prevăzută la art. 6 din Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publica şi privata a imitaţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond aprobate prin HG nr. 861/2009. Documentaţia trimisă în vederea acordării compensaţiilor/alocaţiilor bugetare pentru funcţia de protecţie a pădurilor este, pentru anul 2011 în valoare de 142.640,00 lei, anul 2012 în valoare de 136.857,00 lei şi anul 2013 în valoare de 226.824, lei aşa cum rezultă din cererile de decontare aferente, deconturile justificative, precum din adresa înregistrată la pârâtul 1 sub nr. 9698/12.12.2014 trimisa prin intermediul mandatarului.

Temeiul legal al solicitării îl constituie art. 97 alin. 1 din Legea nr. 46/2008.

Ca urmare a documentaţiei depuse la pârâtul 1, în data de 14.01.2015 mandatarul a primit adresa pârâtului 1 cu nr, 9698/1/08.01.2015, de care a luat şi reclamanta la cunoştinţa de faptul că în conformitate cu art. 6 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1861/2009, formele de sprijin solicitate se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, existând astfel de un refuz pârâtului 1 de a semna, aviza şi transmite documentaţia primită.

Pârâtul 1 mai menţionează prin adresă că s-a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat doar pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în TI şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000, precum şi faptul că această formă de sprijin se poate finanţa numai după aprobarea Normelor metodologice.

În raport de informaţiile primite, reclamanta a formulat în termen legal plângere prealabilă în acord cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat pârâtului să revoce/anuleze adresa nr. 9698/1/08.01.2015 comunicată mandatarului ca fiind nelegală, respectiv ca acesta să se conformeze prevederilor legale şi să întreprindă toate demersurile legale pentru acordarea compensaţiilor solicitate, dat fiind faptul că motivele din adresa pârâtului 1 nu au incidenţă în rezolvarea solicitării şi nu reprezintă un impediment de natură a bloca demararea procedurilor administrative prevăzute art. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 861/2009.

Ca urmare a neprimirii unui răspuns în termen legal la plângerea prealabilă, reclamanta s-a adresat instanţei, pentru ca prin intermediul acesteia, să beneficieze de prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) coroborate cu prevederile art. 98 din Legea nr, 46/2008-Codul silvic.

Pârâtul 1 nu şi-a respectat obligaţiile legale ce îi revin conform art. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 861/2009, astfel încât prin adresa cu nr. 9698/1/08.01.2015, acesta își încalcă obligaţiile, bazându-se pe motive neîntemeiate, fapt ce au condus la nesocotirea şi nerespectarea drepturilor legale ale subscrisei.

Este nelegal şi netemeinic refuzul pârâtului 1 în acordarea drepturilor, având în vedere că potrivit art. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 861/2006 acesta are atribuţii în centralizarea datelor reprezentând aceste compensaţii şi nu are calitatea de a dispune asupra oportunităţii şi legalităţii acestor cheltuieli bugetare.

Prin refuzul său nejustificat de a se conforma prevederilor legale, respectiv prin netransmiterea documentaţiei depuse, pârâtul 1 a împiedicat primirea drepturilor ce se cuvin, conform art. 97 alin. (1) lit. b) şi art. 98 din Legea nr. 46/2008, producând o paguba în valoare totală de 506.321,00 lei, la a cărei reparare integrală din partea pârâţilor este îndreptăţit.

Prin întâmpinare, pârâtul M.M.A.P. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte petitul vizând anularea Adresei nr. 9698/8.01.2015, întrucât acest înscris nu este un act administrativ, în înţelesul art. 2 alin.1 lit. c din legea nr. 554/2004, excepţie respinsă însă la termenul de judecată din 22 septembrie 2015.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a susţinut că trebuiau îndeplinite două condiţii cumulative în baza cărora se puteau acorda ajutoarele pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000:

-Primirea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 condiţie care a fost îndeplinită;

-Adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României a HG pentru adoptarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiţie care nu a fost îndeplinită.

Până la această dată, nu a fost adoptată HG pentru adoptarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, deşi autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a depus toate diligenţele, astfel încât nu există o bază legală de calcul al compensaţiilor.

Prin examinarea conţinutului adresei de răspuns, din perspectiva acestor dispoziţii legale, rezultă că i s-a comunicat reclamantului imposibilitatea acordării compensaţiilor solicitate, ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a acestora.

În prezentul litigiu, nu îi poate fi imputată instituţiei publice împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantului,la eliberarea sumelor solicitate, în sensul pe care l-a solicitat în calitate de petent.

Referitor la modalitatea în care valoarea despăgubirilor a fost calculată, reclamantul s-a mulţumit la menţionarea faptului că acesta este îndreptăţit la plata acestora, în baza textelor legale şi a normelor metodologice de calcul, nefăcând nicio precizare cu privire la incidenţa şi măsura în care ar fi aplicabile faţă de aceste cuantumuri prevederile pe care şi-a întemeiat acţiunea.

Pentru a fi acoperit, prejudiciul trebuie înainte de toate, să fie cert şi determinat sau determinabil, deci doar când existenţa sa este sigură, neîndoielnică şi, totodată, poate fi stabilită întinderea sa, însă chiar reclamantul  menţionează în cuprinsul cererii introductive că sumele solicitate reprezintă acoperirea prejudiciului produs ca urmare  a limitărilor aduse drepturilor sale, printr-o dispoziţie legală.

A formulat, tardiv, întâmpinare şi pârâtul C.R.S.V. Braşov, însă, după cum rezultă din Încheierea din 22 septembrie 2015, Curtea se va pronunţa asupra următoarelor excepţii:

1. Excepţia prematurităţii acţiunii formulate de reclamant.

După cum rezultă din Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/ 19.07.2012, ajutoarele de stat pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T 2 din cadrul siturilor Natura 2000, se pot acorda după publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent.

2. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la conţinutul Adresei atacate de reclamant, întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi un act administrativ.

3. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MC.R.S.C., în raport de petitul II al acţiunii, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 97 din Legea nr. 46/2008, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de Ia buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

4. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât legea nu prevede un termen de prescripţie special cu privire la creanţele susţinute de către reclamantă, incident va fi termenul general de 3 ani, termen care a fost evident depăşit în ceea ce priveşte solicitarea privind contravaloarea produselor de masă lemnoasă aferente anului 2011, raportat la data introducerii acţiunii.

Examinând cauza, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi de susţinerile părţilor, Curtea a reţinut următoarele:

În raport de prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanţa este ţinută să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, şi asupra celor de fond, care fac  inutilă în tot sau în parte cercetarea fondului.

În ceea ce priveşte  excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de către pârâtul C.R.S.C. Braşov, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, în condiţiile în care reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile.

Astfel, existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii publice centrale pârâtul M.M.A.P. rezultă fără putinţă de tăgadă din corespondenţa purtată de reclamant cu această instituţie.

Astfel, urmare a răspunsului formulat de I.T.R.S.V. Braşov (prin Adresa nr. 9698/1/8.01.2015), la solicitarea nr. 5537/9.12.2014 pentru acordarea alocaţiilor bugetare, reclamantul a formulat plângerea prealabilă sub nr. 50/12.02.2015, demers rămas fără rezultat.

Rezultă, aşadar, că refuzul de acordare a compensaţiilor solicitate, este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 „…exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane…”

Mai mult, neadoptarea de către Guvern a Hotărârii prin care se stabilesc  Normele metodologice nu poate reprezenta un motiv care să conducă la admiterea excepţiei prematurităţii, în condiţiile în care reclamantul justifică îndreptăţirea la plată a compensaţiilor, în raport de prevederile art. 97  alin. 1 pct. a şi b din Legea nr. 46/2008.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de aceeaşi parte, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, potrivit argumentelor expuse în Încheierea din 22.09.2015.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MC.R.S.C., în raport de petitul II al acţiunii este, de asemenea, neîntemeiată, în opinia Curţii, pentru următoarele motive:

Este cert că, potrivit art. 97 alin.1lit. b şi 3 din Legea nr. 46/2008, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, însă, nu este mai puţin adevărat că pârâta CRSC Braşov are atribuţii în cadrul procedurii de acordare a acestor alocaţii, după cum rezultă din HG nr. 861/2008. Astfel, potrivit art. 6 alin.1 din Anexa 1 la acest act normativ, documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi; sau, potrivit art. 12 alin.2, sumele necesare decontării se transmit de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 30 de zile, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau ocoalele silvice care asigură administrarea sau serviciile silvice, după caz, în limita fondurilor alocate autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură cu această destinaţie.

Or, în aceste condiţii, nu se poate susţine, cu suficient temei, că această parte nu ar deţine legitimitate procesuală pasivă, care urmează a fi apreciată prin prisma obligaţiilor legale ce-i revin, de control a documentaţiilor şi de efectuare a decontărilor.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa constată că se solicită compensaţie aferentă perioadei 2011-2013, iar pârâtul a invocat incidenţa Decretului 167/1958.

Instanţa, reţine că în ceea ce priveşte termenul de prescripţie în materia ajutoarelor de stat Ordonanţa nr. 16/2010,  în art. 13 alin. 2, face trimitere expresă la dispoziţiile Codului de procedură fiscală, dispoziţii care prevăd un termen de prescripţie de 5 ani şi nu de 3 ani, astfel cum susţine pârâtul. Pe de altă parte, chiar şi în considerarea unui termen de prescripţie de 3 ani, instanţa constată că prin art. 6 alin. 1 din H.G nr. 861/2009, s-a prevăzut că formele de sprijin au a fi finanţate, respectiv acordate după primirea Deciziei favorabile a Comisiei Europene. Instanţa reţine că s-a instituit o condiţie suspensivă pentru solicitarea dreptului de a solicita compensaţiile, astfel încât în aplicarea art. 7 alin. 3 din Decretul 167/1958, constată că prescripţia decurge doar de la data de la care s-a îndeplinit această condiţie, respectiv data emiterii Deciziei favorabile de către Comisia Europeană, 19.07.2012.

Or prin raportare la această dată acţiunea a fost formulată în mod evident în interiorul termenului de prescripţie chiar şi în interiorul termenului general de prescripţie, astfel că, pentru aceste considerente va respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Revenind la fondul cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Este certă îndreptăţirea reclamantului  să beneficieze de măsurile compensatorii prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. g din OG nr. 96/1998, şi, ulterior, de art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, în raport de înscrisurile justificative depuse de această parte la dosar; de altfel, pârâta nu a contestat această stare de fapt, refuzul de acordare a compensaţiilor fiind justificat de alte motive.

Pe de altă parte, în prezenta cauză reclamanta a probat refuzul nejustificat al autorităţii publice, după cum rezultă din aspectele anterior expuse, neputându-se susţine, cu suficient temei, că inexistenţa Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor determină imposibilitatea de plată a ajutoarelor de stat. Aceasta întrucât, acceptând această ipoteză, s-ar încălca dispoziţii înscrise în art. 44 şi 136 alin. 5 din Constituţie, care garantează dreptul la proprietatea privată, precum şi cele ale art. 1 din protocolul adiţional la CEDO, întrucât reclamantul este lipsit de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi însă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate, deşi însăşi legea îi recunoaşte dreptul la acordarea unei compensaţii (a se vedea în acest sens Sentinţa nr. 270/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia).

În ceea ce priveşte nepublicarea Normelor metodologice, aspect invocat de pârâtă, instanţa reţine ca pertinente susţinerile reclamantei în sensul că omisiunea autorităţii nu poate fi imputată reclamantei, având în vedere inclusiv intervalul de timp avut la dispoziţie pentru efectuarea operaţiunii de publicare. Astfel, trebuie avut în vedere inclusiv faptul că avizarea s-a efectuat de Comisie cu luarea în considerare a proiectului de Hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice. Aşadar acest act a fost elaborat şi utilizat în raporturile cu Comisia Europeană, omisiunea publicării neputând fi justificată rezonabil.

Inexistenţa Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor, datorată astfel cum s-a arătat conduitei statului, nu poate justifica refuzul acordării compensaţiilor (în contextul în care toate celelalte condiţii au fost îndeplinite ) având în vedere art. 1 din protocolul 1 al Convenţiei (invocat prin acţiune) şi faptul că reclamanta este lipsită de folosinţa bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi însă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate.

Având în vedere considerentele anterioare, instanţa constată caracterul nejustificat al refuzului emis de pârâta MINISTERUL MEDIULUI APELOR ŞI PĂDURILOR, autoritate centrală ce răspunde de silvicultură, astfel încât va cenzura acest refuz prin obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 506.321 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltate, aferente anilor 2011-2013.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la plata şi a dobânzilor aferente debitului principal, Curtea a reţinut că reclamantul este în drept să primească dobânzi cu începere de la data solicitării acordării alocaţiilor bugetare, întrucât pârâtul, debitor al obligaţiei alegate se consideră a fi pus de drept în întârziere, în raport de prevederile art. 1522 alin.1 Cod civil.

Acordarea dobânzilor este justificată în raport de prevederile art. 1531 Cod civil, care acordă reclamantului dreptul de a beneficia de reparaţia integrală a prejudiciului încercat.

În raport de prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanţa constatând culpa procesuală a pârâtului, căzut în pretenţii, a obligat această parte, la plata sumei de 350 lei – taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Domenii speta

Spete similare