Contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor

Sentinţă civilă **** din 03.10.2016


Dosar nr. ****

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI-SECŢIA a VII-a  CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

Şedinţa publică de la 03.10.2016

Tribunalul  constituit din :

PREŞEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC: CRE

GREFIER : BSE

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca contestaţie împotriva tabelul preliminar al creanţelor formulată în temeiul dispoziţiilor legii 85/2014 de creditorul *** în contradictoriu cu lichidatorul judiciar ***, administratorul special ** şi ***

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică din 12.09.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26.09.2016, apoi pentru data de 03.10.2016.

TRIBUNALUL,

Prin  cererea înregistrată la data de 11.04.2016 sub nr. ***, creditoarea ***a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ***, publicat în B.P.I. nr.**, solicitând înscrierea creanței în cuantum de 527.779 lei, iar în subsidiar înscrierea creanței sub condiția suspensivă a pronunţării unei sentințe definitive în dosarul nr*** al TB.

În fapt, creditoarea a arătat că a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 527.779 lei reprezentând indemnizație de asigurare din polița de asigurare ce face parte integrantă a contractului de asigurare pentru deces din orice cauza GGnr.10725/12.07.2013, solicitare făcută în calitate de moștenitor legatar universal al defunctului ****

A mai arătat că la data de 10.04.2014 s-a întocmit certificatul de moștenitor nr.28 supliment la certificatul de calitate de moștenitor nr.26/10.04.2014 eliberat de notar public, prin care s-a certificat calitatea sa de legatar universal.

La datele de 28.05.2014, 30.06.2014 s-a adresat ** si ** furnizând documentele necesare în vederea emiterii indemnizației de asigurare aferente poliței de asigurare ce face parte integrantă a contractului de asigurare, valabil la data decesului.

Lichidatorul judiciar a respins creanţa motivat de faptul că nu este beneficiara poliței de asigurare fiind moștenitor testamentar și nu legal.

Apreciază că înlăturarea creanței a fost făcută cu încălcarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art.106 alin.1 din Legea nr.85/2014 în sensul în care avea obligația de a efectua o cercetare amănunțită a creanței pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanței, iar sub aspectul legitimității lichidatorul judiciar ar fi trebuie să aibă în vedere prevederile art.2230 Noul cod civil.

În drept, au fost invocate  dispozițiile art.111 din Legea nr.85/2014.

Lichidatorul judiciar a depus, la data de 25.04.2016 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat chemarea în judecată a ***, în temeiul art. 68 din Codul de procedura civila.

În motivare a arătat că la data de 12.07.2013 a fost încheiat Contractul de asigurare nr. 10725 în urma câștigării de către debitoarea *** a unei licitații organizate de **pentru atribuirea acestui contract, *** având calitatea de Contractant - Asigurat.

Fiind o asigurare facultativa, raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, s-au stabilit prin contractul de asigurare, conform art. 2 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, astfel cum a fost completata si modificata.

Contractul/polita de asigurare in cauza este o asigurare complexa care s-a încheiat pentru acoperirea riscului de pierdere a licentei/brevetului/certificatului de funcționare a salariaților *** ca urmare a vatamanii corporale prin accident, accident de munca, îmbolnăviri (inclusiv boli profesionale), deces sau alte cauze neimputabile asiguratului, care il fac inapt pentru detinerea in continuare a acestor documente, fiind supusa conditiilor de asigurare pentru pierderea licentei si Asigurare pentru deces din orice cauza, precum si clauzelor derogatorii din contractul de asigurare.

La data de 20.02.2014, in urma solicitării ** cu nr. **, debitoarea ** a  deschis dosarul de dauna nr. A* pentru decesul d-lui ***, salariat al ROMATSA in funcția de navigator principal radar instructor, survenit la data de 30.11.2013, in baza poliței/contractului de asigurare nr. ** încheiat intre societatea noastra si **, pentru perioada asigurata cuprinsa intre 27.08.2013 si 26.08.2014.

Odată cu avizarea de dauna (adresa cu nr. **) au fost transmise si o serie de documente, respectiv: certificat de deces (copie), brevet de controlor de trafic aerian (copie), Duplicat Testament (copie), C.I. a legatarului universal ** (copie), Adeverinta de la locul de munca (original), certificat medical al decesului (copie), declaratie de acceptare a succesiunii de catre legatara universala (copie). In finalul avizarii, s-a mentionat ca certificatul de mostenitor se va trimite dupa dezbaterea succesiunii, care se afla in curs de soluționare.

La data de 25.04.2014, în urma solicitării debitoarei de completare a dosarului de daună cu restul documentelor menționate în condițiile de asigurare, aceasta a primit de la contractant cererea de despăgubire, certificatul de deces copie conform cu originalul și copia cărții de identitate a reclamantei ***, copie conform cu originalul.

La data de 29.05.2015, Cabinetul de avocat *** în virtutea calității de reprezentant al reclamantei **, a transmis o notificare debitoarei prin care învederează că moștenitorul căruia i se cuvine dreptul la despăgubire conform condițiilor de asigurare este d-ra ***. La data de 23.07.2014, prin adresa nr. 8200, debitoarea a comunicat că din documentele aflate la dosar, nu rezultă calitatea de moștenitor legal al d-rei ***, aceasta fiind desemnată moștenitor testamentar.

La data de 20.07.2015*** a primit o cerere de chemare in judecata de către contestatoare in dosarul nr. ** aflat pe rolul TB având ca obiect pretentii, alaturi de parata ***pentru plata indemnizatiei de asigurare anterior amintite.

Urmare a deschiderii procedurii de faliment a *** la data de 03.12.2016, petenta *** a inteles sa renunte la solutionarea cererii din dosarul nr. ** formulata în contradictoriu cu parata ** si sa se judece numai cu **, care fusese introdus in cauza la un termen anterior, drept pentru care s-a disjuns aceasta cerere si s-a format un alt dosar procesual cu numarul **

Contestatoarea din prezenta cauză nu îndeplinește condițiile stipulate de contractul de asigurare pentru a beneficia de indemnizația de asigurare si, pe cale de consecinta, nu poate avea calitatea de creditor acceptat la masa credala a debitoarei.

Contrar celor menționate de petenta, în cauză, nu este incidentă ipoteza invocată de aceasta, respectiv cea prevăzută de art. 2230 teza a II a Cod Civil, în care indemnizația se plătește moștenitorilor, dacă nu a fost desemnat niciun beneficiar.

În speță, devin incidente dispozițiile contractului de asigurare, prevăzute de Actul adițional nr. 1 la Polița nr. ** ASIGURARE PENTRU DECES DIN ORICE CAUZĂ Conditii de asigurare. Potrivit art. 12.4 din Cap. 12 BENEFICIARI, părțile contractante au stabilit că în situația în care ”în momentul decesului asiguratului nu este desemnat sau nu se află în viață niciun beneficiar, suma asigurată se plătește moștenitorilor legali ai asiguratului conform cotelor stabilite de legiuitor”. Cum asiguratul nu a indicat la momentul încheierii contractului, sau pe parcursul executării acestuia, deși avea posibilitatea, un beneficiar determinat al indemnizației de asigurare conform art. 12.1 din contract, dreptul asupra indemnizației s-a consolidat retroactiv, la data decesului asiguratului, direct în patrimoniul moștenitorilor legali ai acestuia, conform art. 12.4 din contract.

Prin urmare, părțile au stabilit prin contract/condițiile de asigurare ca, în lipsa unui beneficiar desemnat, suma asigurată se plătește moștenitorului legal al persoanei asigurate, chiar și nenominalizat, întrucât acesta din urmă este identificabil potrivit legii.

Chiar dacă, potrivit art. 12.1 din condițiile de asigurare, desemnarea beneficiarului s-ar fi putut face fie la încheierea contractului de asigurare, fie pe parcursul executării acestuia, prin declarație scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de către contractant, cu acordul asiguratului, totuși, pe parcursul derulării contractului, până la decesul asiguratului, nu a fost desemnat niciun beneficiar direct, astfel că dispoziția privind acordarea indemnizației moștenitorilor legali a rămas în vigoare.

Prin cererea de creanta, creditoarea-contestatoare solicită înscrierea la masa credală cu o suma de bani cu titlu de indemnizație de asigurare în virtutea calității de moștenitor testamentar, de pe urma defunctului **, acesta din urmă având calitatea de asigurat în cadrul contractului de asigurare pentru deces din orice cauză nr. **.

Acest contract de asigurare presupune că asiguratul poate stipula ca societatea de asigurări să plătească indemnizația de asigurare unei terțe persoane străine de contract. Potrivit art. 2230 Cod Civil ” Indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta”.

Una dintre condițiile de valabilitate ale stipulației pentru altul, prevăzută și de art. 1285 Cod Civil, este aceea ca beneficiarul indemnizației de asigurare să fie determinat sau, cel puțin, determinabil la data încheierii contractului de asigurare și să existe în momentul în care promitentul trebuie să-și execute obligația. Astfel, în literatura de specialitate s-a stabilit că este valabil contractul în folosul unei terțe persoane, chiar dacă aceasta nu a fost determinată de la început, însă au fost stabilite suficiente elemente  pentru determinarea ei la momentul în care stipulația se va executa. Așa ar fi, de exemplu, indicarea în calitate de beneficiar a moștenitorilor legali ai stipulantului. Stabilirea nominală a acestor moștenitori se va face numai la moartea stipulantului, dar simplul fapt al indicării calității de moștenitori legali constituie un element suficient de determinabilitate a acestora în viitor.

Prin urmare, nu este ipostaza invocată de petenta in contestație, respectiv teza a –II- a  art. 2230 Cod Civil, care statuează faptul că în cazul în care nu a fost desemnat niciun beneficar, indemnizația intră în masa succesorală, ci este aplicabilă situaţia prevăzută de art. 2230 Cod Civil, în care indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta, întrucât, prin contract, părțile au prevăzut ca în lipsa unui beneficiar desemnat, adică determinat, indemnizația se plătește moștenitorului legal, adică cel determinabil, calitate pe care doamna *** nu o avea la data încheierii contractului de asigurare și nu o are nici în prezent, aceasta dovedind doar calitatea sa de moștenitor testamentar.

Pe de altă parte, teza a doua a art. 2230 Cod Civil ”în cazul decesului asiguratului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizația de asigurare intră în masa succesorală, revenind moștenitorilor asiguratului”, invocată de petenta, nu are aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece este o normă dispozitivă supletivă care stabilește o anumită conduită, și care este obligatorie pentru părți numai în cazul în care acestea nu au prevăzut, prin voința lor, o altă conduită. Or, așa cum am arătat anterior părțile au stabilit prin contract/condițiile de asigurare, ca în lipsa unui beneficiar desemnat, suma asigurată se plătește moștenitorului legal al persoanei asigurate, chiar și nenominalizat, întrucât acesta din urmă este identificabil potrivit legii.

Potrivit art. 955 Cod Civil ”patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament”, altfel spus, moștenirea este fie legală, fie testamentară. Prin moștenitori legali, potrivit art. 963 Cod Civil se înțeleg a fi soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și colateralii defunctului.

Faptul că voința exprimată prin contract se referă la moștenitorii legali, rezultă și din prevederile art. 13.6 lit b) din condițiile de asigurare, care dispune ca printre documentele justificative menționate a se depune la asigurător, în vederea acordării sumei asigurate, să se depună certificatul de moștenitor prin care moștenitorii legali atestă această calitate a lor în raport cu asiguratul. De asemenea, la art. 13.12 din condițiile de asigurare se prevede că ”suma asigurată cuvenită beneficiarilor nu poate fi urmărită de creditorii sau moștenitorii asiguratului, ori de alte persoane ce au interes relativ la patrimoniul asiguratului”. Deși potrivit art. 12.1 din condițiile de asigurare, desemnarea beneficiarului s-ar fi putut face fie la încheierea contractului de asigurare, fie pe parcursul executării acestuia, prin declarație scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de către contractant, cu acordul asiguratului, totuși, pe parcursul derulării contractului, până la decesul asiguratului, nu a fost nominalizat un beneficiar direct, astfel că dispoziția privind acordarea indemnizației moștenitorilor legali a rămas în vigoare. Având în vedere că potrivit art. 1270 Cod Civil ”contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, în sensul că indemnizația de asigurare se cuvine moștenitorilor legali ai defunctului, conform dispozițiilor contractuale, rezultă că reclamanta în calitate de moștenitor testamentar nu are vocație pentru această sumă. De altfel, ca efect direct al stipulației pentru altul, indemnizația de asigurare se naște direct și nemijlocit în patrimoniul beneficiarului sau, în cazul de față, al moștenitorului legal, sub condiția suspensivă a decesului autorului lor/persoana asigurată.

Momentul dobândirii dreptului coincide cu momentul încheierii contractului dintre stipulant și promitent, independent de faptul că terțul beneficiar a acceptat sau nu dreptul stipulat în folosul său. Acceptarea nu are, însă, efect constitutiv, dreptul se dobândește nu în virtutea acceptării, ci în virtutea contractului încheiat între stipulant și promitent.

Așadar, dreptul beneficiarului/moștenitorului legal asupra sumei asigurate rezultă din contractul de asigurare, aceștia dobândind dreptul asupra sumei în calitate de terți beneficiari, iar nu în virtutea calității de moștenitori ai asiguratului decedat. Prin urmare, suma reprezentând indemnizație de asigurare nu poate fi inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, deoarece această sumă nu provine din patrimoniul asiguratului fiind formată în afara patrimoniului defunctului, deci în afara moștenirii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1070/1983 a Tribunalului Suprem, publicată în Revista Română de Drept, nr. 5/1984, p. 56). Prin urmare, contestatoarea-creditoare neavând nicio calitate la data încheierii contractului de asigurare, este evident că dreptul asupra indemnizației de asigurare nu avea cum să se nască și ulterior să se consolideze în patrimoniul acesteia, motiv pentru care nu poate revendica un drept ce nu i-a fost atribuit.

În drept, au fost invocate prevederile art.205 din Codul de procedura Civila si al prevederilor art. 257 alin. 1 lit. e, coroborat cu art. 111 alin. 5 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței si de insolvență.

La termenul din data de 12.09.2016, instanţa a luat act de renunţarea lichidatorului judiciar la solicitarea de introducere în cauză a ** şi la cererea de conexare a dosarului nr.** aflat pe rolul TB la prezenta cauză.

În temeiul art.255 raportat la art.258 Cpc instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri apreciind că aceasta este utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: 

Prin sentinţa civilă nr.** pronunţată în dosarul nr. ** al TB, definitivă prin respingerea apelurilor, s-a dispus, în temeiul art. 250 raportat la art. 262 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei **

Lichidatorul judiciar ** a publicat tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei în BPI nr.**. Creanţa contestatoarei creditoare ** a fost analizată de către lichidatorul judiciar şi s-a respins înscrierea în tabelul preliminar cu următoarele menţiuni: „creanța a fost respinsa deoarece creditorul nu este beneficiarul poliței de asigurare, el fiind moștenitor testamentar şi nu moștenitor legal, cum prevede polița (poziţia nr.506 în tabelul preliminar).”

În fapt, judecătorul sindic reţine că la data de 12.07.2013 a fost încheiat Contractul de asigurare nr. 10725 în urma câştigării de către debitoarea a unei licitații organizate de ** pentru atribuirea acestui contract, ** având calitatea de Contractant - Asigurat.

Contractul de asigurare în cauza s-a încheiat pentru acoperirea mai multor riscuri, inclusiv pentru decesul angajaţilor ** La data de 20.02.2014, în urma solicitării R.A. ** cu nr. 3440/18.02.2014, debitoarea **a deschis dosarul de dauna nr. ** pentru decesul domnului **, salariat al ** în funcția de navigator principal radar instructor, survenit la data de 30.11.2013, în baza poliței/contractului de asigurare nr. ** încheiat între societatea debitoare şi R**, pentru perioada asigurata cuprinsa intre 27.08.2013 şi 26.08.2014.

Dosarul de daune a fost respins de către debitoare întrucât, din documentele aflate la dosar, nu rezultă calitatea de moștenitor legal al contestatoarei **, aceasta fiind desemnată moștenitor testamentar.

Potrivit Actului Adiţional nr.1 la poliţa nr.10725/12.07.2013, la capitolul nr.1 definiţii, se prevede că „beneficiar” este persoana îndreptăţită, conform legii sau prin condiţii contractuale, să încaseze indemnizaţia de asigurare în cazul decesului asiguratului (f.96 vol.1). În acelaşi act adiţional s-au stipulat la capitolul 12 următoarele:

„12.1 Desemnarea beneficiarilor se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie pe parcursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de către contractant, cu acordul asiguratului.

12.4 Dacă în momentul decesului asiguratului nu este desemnat sau nu se află în viaţă nici un beneficiar, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului, conform cotelor stabilite de legiuitor.”

Contestatoarea are calitatea de legatar universal al defunctului ** potrivit testamentului autentificat sub nr.**la BNP ** şi certificatului de moştenitor nr.28, supliment la certificatul de moştenitor nr.** eliberat în dosarul succesoral nr.** de notar public ** (f.29-31 vol.1).

Se reţine de asemenea că, din documentele depuse, nu a fost desemnat de către defunct un beneficiar al asigurării.

În drept,  contractul de asigurare nr.10725/12.07.2013 a fost încheiat sub imperiul noului Cod civil, astfel că prevederile art.2.227 şi urm. din Codul civil privind asigurarea de persoane reprezintă dreptul comun aplicabil, în măsura în care părţile, prin clauzele contractuale nu au derogat de la aceste dispoziţii.

Se constată că, pentru ipoteza în care nu există beneficiari desemnaţi, părţile au derogat de la dispoziţiile art.2230 din noul Cod civil care prevăd că indemnizaţia revine moştenitorilor asiguratului, fără a distinge între cei legali şi cei testamentari. Conform clauzelor contractuale, părţile au ales să prevadă că suma asigurată se plăteşte moştenitorilor legali, conform cotelor stabilite de legiuitor. Aceste prevederi contractuale prevalează faţă de dispoziţiile legale, ca expresie a principiului libertăţii contractuale şi potrivit forţei obligatorii a contractului reglementată la art.1.270 Cod civil. Totodată, se apreciază că art.2230 reglementează norme de ordine privată, de la care părţile pot deroga, dat fiind interesul particular ocrotit de acestea.

Susţinerea contestatoarei, în sensul că defunctul *** a trecut în testamentul prin care a fost instituită legatar universal inclusiv poliţa de asigurare, nu este adevărată, astfel cum rezultă din lecturarea testamentului. Nu există în cuprinsul acestuia nicio menţiune privind poliţa de asigurare în discuţie.

Totodată, argumentele contestatoarei privind vocaţia legatarului universal la întreaga moştenire nu pot fi reţinute întrucât voinţa părţilor la încheierea contractului a fost în sensul acordării dreptului la încasarea despăgubirii numai moştenitorilor legali, nu şi celor testamentari.

Cât priveşte cererea subsidiară, respectiv înscrierea creanței sub condiția suspensivă a pronunţării unei sentințe definitive în dosarul nr.** al TB, instanţa o apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiată întrucât, prin încheierea de şedinţă din data de 02.06.2016 pronunţată în dosarul nr.**, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a contestației ce face obiectul dosarului nr.**

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 242 raportat la art.111 alin.6 din Legea nr.85/2014 instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditoarea ** în contradictoriu cu debitoarea **. prin administrator special ** şi prin lichidator judiciar **

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia formulată de creditoarea ** în contradictoriu cu în contradictoriu cu debitoarea ** prin lichidatorul judiciar **şi prin administratorul special ** ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii.

Apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03.10.2016.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

REC SEB