Uzucapiune

Sentinţă civilă 2809 din 06.12.2016


DOSAR NR. 2450/270/2016 - uzucapiune –

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2809

Şedinţa publică din data de 06.12.2016

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – ANGHEL LUMINIŢA

GREFIER – BEJENARU SABINA MARIA

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta …., în contradictoriu cu pârâta …., având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat …. reprezentând reclamanta, lipsă fiind pârâta. 

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că s-a depus raportul de expertiză topo, fiind deja comunicat părţilor, după care:

Instanţa acordă cuvântul asupra raportului de expertiză topo:

Avocat …. nu are obiecţiuni de formulat.

Instanţa dispune plata către expert Socaci Ştefan a onorariului de expert de 900 lei, achitat de Parohia Sf. Gheorghe cu chitanţa nr. 8102148/1 din data de 18.10.2016, sens în care dispune emiterea de adrese către expert şi către Tribunalul Bacău – Biroul Local de Expertize Tehnice.

 Avocat …., fiind întrebată asupra legitimităţii procesuale a pârâtei, precizează că în urmă cu ani de zile pârâta a tulburat posesia, au fost solicitări cu privire la o bucată de teren, nu au existat litigii, dar a făcut probleme reclamantei în legătură cu linia de hotar.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanţa, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului şi conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului:

Avocat …., pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii, fiind îndeplinite condiţiile pentru uzucapiune, posesia fiind exercitată neîntrerupt mai mult de 30 de ani. Fără cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile asupra fondului şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea adresată Judecătoriei Oneşti şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2450/270/2016 din data de 25.04.2016, reclamanta ….  din satul …. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul …. ca prin hotărâre judecătorească să se constate dreptul de proprietate asupra următoarelor suprafeţe de teren:

-parcela 501, cu o suprafaţa de 1178 mp, destinaţia curţi-construcţii;

-parcela 502, cu o suprafaţă de 3386 mp, destinaţia cimitir;

-parcela 503, cu o suprafaţă de 872 mp, destinaţia curţi-construcţii;

-parcela 504, cu o suprafaţă de 380 mp, destinaţia teren arabil;

-parcela 505, cu o suprafaţă de 384 mp, destinaţia fâneţe.

În motivarea cererii s-a arătat că parcele formează un corp comun. Pe teren sunt edificate construcţii aparţinând parohiei: paraclisul bisericesc, o clădire social filantropică, un centru social medical pentru persoane vârstnice şi un centru rezidenţial pentru persoane vârstnice. Terenurile sunt în folosinţa parohiei din jurul anului 1920, sunt îngrădite şi nu s-au modificat liniile de hotar şi le-a stăpânit de peste 30 de ani în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar.

În drept a invocat dispoziţiile art. 645, 480, 1837, 1846 şi urm. Cod civil, art. 194 şi următoarele Cod procedură civilă.

Conform Legii nr. 455/2006 cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În procedura reglementată de art. 201 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată şi înscrisurile au fost comunicate pârâtului, dar comunicarea s-a întors la instanţă de 3 ori, cu menţiunea factorului poştal că destinatarul este necunoscut.

La data de 30.06.2016, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a indicat ca pârâtă pe numita …. Această pârâtă a semnat de primire dovada comunicării dar nu a depus întâmpinare.

În dovedirea pretenţiilor, reclamanta a depus la dosar: adeverinţe privind construcţiile, eliberate de Primăria comunei …., certificat de atestare fiscală, autorizaţii de construire nr. 5/31.01.2011 şi nr. 13/04.04.2005, certificat de urbanism, certificat pentru atestarea posesiei exercitate sub nume de proprietar, procesele verbale de recepţie la finalizarea lucrărilor nr. 6228/19.08.2005, nr. 18/10.03.2011 şi nr. 283/05.12.2013, liste de inventar. A solicitat şi audierea martorului …. şi efectuarea unei expertize topo-cadastru.

La termenul din 27.09.2016 instanţa a încuviinţat probele solicitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Aspecte de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că terenurile în litigiu sunt în folosinţa parohiei din jurul anului 1920, că sunt îngrădite şi nu s-au modificat liniile de hotar. De asemenea, reclamanta a susţinut că exercită o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar pe o perioadă mai mare de 30 de ani, că terenurile nu au fost ocupate sau revendicate de vreo persoană.

Martorul …. (iniţial, chemat în judecată ca pârât) a decedat în cursul procesului, astfel că a fost înlocuit cu martorul … care a declarat că, de când se ştie, terenurile au aparţinut Parohiei Ortodoxe şi nimeni nu a ridicat pretenţii asupra lor.

La termenul din 25.10.2016 instanţa a solicitat apărătorului reclamantei să justifice legitimitatea procesuală a pârâtei ….. La termenul de astăzi, apărătorul reclamantei a precizat că, în urmă cu ani de zile, pârâta a tulburat posesia, au fost solicitări cu privire la o bucată de teren, nu au existat litigii, dar a făcut probleme reclamantei în legătură cu linia de hotar.

Dispoziţii legale aplicabile:

În primul rând, faţă de data formulării acţiunii, trebuie stabilită legea aplicabilă atât cea materială, de drept substanţial cât şi cea procedurală. 

În ce priveşte legea de drept material aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 4 Cod procedură civilă, „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

Aceasta înseamnă că deşi acţiunea de faţă a fost introdusă după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la data începerii curgerii termenului prescripţiei achizitive, respectiv vechiul Cod civil întrucât termenul a început să curgă din anul 1920.

 Astfel, potrivit art. 1837 Cod civil din 1864, „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub condiţiile determinate prin această lege” iar potrivit art. 1846 „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”.

Deci, dobândirea  unei proprietăţi sau a altui drept real prin posesia neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege este definită în art. 1837 Cod civil ca prescripţie achizitivă, iar în literatura juridică uzucapiune.

Reclamanta a invocat uzucapiunea de 30 de ani având în vedere că nu se întemeiază pe un just titlu (definit în art. 1897 Cod civil din 1864 ca fiind orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar).

Uzucapiunea de lungă durată este recunoscută de art. 1890 Cod civil din 1864 astfel: „toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”.

Prin urmare, spre a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul timp de 30 de ani iar posesia sa să fie utilă, deci neafectată de un viciu. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, se prezumă. Urmează ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă.

În ce priveşte posesia utilă, art. 1847 Cod civil din 1864 arată că ea trebuie să fie “continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar” ceea ce înseamnă că viciile posesiei sunt discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea şi precaritatea. Pe lângă aceste vicii se mai impune a fi analizat şi echivocul (atunci când actele de stăpânire pot fi exercitate de către posesor şi altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei).

Art. 1848 prevede că „posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale”, art. 1849 că  „posesiunea este întreruptă prin modurile şi după regulile prescrise în articolele 1863 – 1873”, art. 1850 „continuitatea şi neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripţia, în acest sens că, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”, art. 1851 că „posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului” iar art. 1852 că „posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”.

Motivele de fapt şi de drept reţinute de instanţă

Deşi, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut că exercită o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar pe o perioadă mai mare de 30 de ani, prin precizările de la acest termen şi-a infirmat propriile susţineri, dar şi declaraţia martorului audiat. Astfel, afirmând că pârâta chemată în judecată a tulburat posesia reclamantei, revendicând un teren şi contestând linia de hotar, reclamanta a făcut cunoscut instanţei că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a dobândi un drept de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, respectiv, posesia sa nu este utilă, fiind afectată de vicii.

Prin urmare, neîndeplinind condiţiile legale pentru constatarea uzucapiunii, cererea reclamantei va fi respinsă ca netemeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta … cu sediul în … împotriva pârâtei …, domiciliată în comuna ….

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.12.2016.

PREŞEDINTE,