Civil.despăgubiri civile

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile promovate de reclamanta U. A. T. C. C. ,PRIN PRIMAR,  în contradictoriu cu pârâta SC F. I. SRL, având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea  sumei de 4.424,25 lei.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc la data de 16.12.2013 când s-au pus concluzii pe fond, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, pentru a se depune concluzii scrise, conform prevederilor art.396 alin.1 cod proc.civilă, a amânat pronunţarea la data de 20.12.2013, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea hotărâre.

JUDECATĂ

1.Obiectul cererii.

 Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.07.2013 reclamanta U. A. T. a comunei C., reprezentată prin primar, a chemat în judecată pârâta SC F. I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.424,25 lei compusă din 2.550 lei reprezentând taxa de 1% conform art.253 alin.3 din Legea nr.571/2003 şi 1.874,25 lei reprezentând accesoriile datorate până la data de  1.11.2012, sumă actualizată până la momentul plăţii efective .

2.Motivarea în fapt şi în drept a cererii.

 Reclamanta a învederat că în urma unui control efectuat de Curtea  de Conturi  s-a constatat că pârâta nu a achitat pentru suprafaţa de  50 ha  păşune, conform Hotărârii Consiliului Local  Cilibia  nr.24/27.05.2005 taxa de 1%, conform prevederilor  art.253 alin.(3) din Legea  nr.571/2003, la care se  adaugă şi accesoriile calculate  până la data de  1.11.2012.

În continuare  a mai arătat că în Decizia  nr.36/7.12.2012 emisă de  Curtea de Conturi-Camera de Conturi B., respectiv pct.2.3, s-a reţinut că “Primarul UATC C. a închiriat unor persoane terenuri din domeniul public în suprafaţă de  245 ha cu destinaţia păşune, fără ca prin contractele încheiate să se prevadă obligativitatea  plăţii unor venituri pentru folosinţa suprafeţelor respective (90 lei/an/ha), aşa cum s-a aprobat prin hotărârea de consiliu local nr.24/27.05.2005, ceea ce a condus la necalcularea, neevidenţierea şi neîncasarea  unor creanţe în sumă de 53.100 lei, calculate pentru perioada 2009-2011.”

A mai arătat că la punctul 3  din Raportul de  audit  financiar emis de  Curtea de Conturi s-a stabilit ca, nu a fost stabilită, nu a fost calculată şi nu a fost înregistrată în  evidenţele contabile  şi fiscale valoarea  veniturilor din chirii cuvenită în baza  contractelor de închiriere  a păşunii comunale în sumă totală de 53.100 lei, că pârâta datorează suma de 4.424,25 lei şi că nerecuperrarea prejudiciului constituie infracţiune,conform prevederilor art.64 din Legea nr.94/1992.

În drept au fost invocate prev.art.194 Cod procedură civilă, art.253 alin.3, 256, 259 alin.1, 291 Cod fiscal şi art.64  din Legea  nr.94/1992.

3.Înscrisuri ataşate în dovedirea cererii.

 In dovedirea acţiunii s-au ataşat situaţia texelor pe teren datorate conform prevederilor art.256 alin.3 cod fiscal,notificare de plată,Raportul de audit financiar şi Procesul verbal de constatare din 1.11.2012, Decizia nr.36/7.12.2012 -filele 9-35.

4.Regularizarea cererii de chemare în  judecată.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 16.07.2013, în temeiul prevederilor art.200 alin.2 cod proc.civilă , s-a dispus regularizarea cererii şi s-a pus în vedere reclamantei să complinească lipsurile acesteia în sensul depunerii unui set de înscrisuri şi a face precizările necesare stabilirii taxei judiciare de  timbru, respectiv  a depune dovada achitării taxei judiciare de  timbru în sumă de 315 lei, acesta conformându-se- filele 2 ,37-44 şi 47-48.

5.Poziţia pârâtei faţă de cauza dedusă judecăţii.

 Prin rezoluţia judecătorului din data de 7.08.2013, în conformitate cu prevederile art.200 alin.1 cod proc.civilă, instanţa a comunicat pârâtei cererea şi înscrisurile anexate, solicitându-i ca în termenul procedural de 25 de zile să formuleze şi să depună întâmpinare; acesta s-a conformat şi a  solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală ,învederând că şi-a achitat redevenţa stabilită prin contractul de concesiune din data de 20.08.2007,că nu datorează alte sume ce nu au fost prevăzute in contract,art.969 cod civil prevăzând că o convenţie legal făcută are putere de lege între părţile contractante şi că omisiunea de a se înscrie in contract plata altor sume nu îi este imputabilă.S-au ataşat contractul de concesiune nr.1907/20.08.2007 şi acte de plată--filele 52-62.

6.Suspendarea cursului judecăţii.

Prin încheierea şedinţei publice din data de 4.11.2013,in temeiul prevederilor art.411 alin.1 pct.2 cod proc.civilă judecata cauzei a fast suspendată.

Reluarea judecţii s-a făcut la cererea reclamantei din data de 15.11.2013-fila 84 dosar.

7.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.

 7.1.La data de 20.08.2007 între Consiliul local al comunei C. şi pârâtă s-a încheiat contractul de concesiune înregistrat la nr.1907 prin care s-a concesionat suprafaţa de 50 de ha păşune pentru o redevenţă anuală de 5.025 lei ce se achită până la data de 31 ianuarie, din înscrisurile depuse la dosar reieşind că pârâta şi-a onorat obligaţia de plată-filele 55-62.

7.2.Reclamanta a fost supusă unui audiat financiar din partea Camerei de Conturi a Judeţului B., finalizat prin încheierea Raportului de audit financiar şi a Procesului verbal de constatare datate 1.11.2012-filele 12-28, precum şi prin emiterea Deciziei nr.36/7.12.2012-filele 29-34.

Din actele mai sus arătate reiese,printre altele, că s-au săvârşit abateri privind modul de stabilire,evidenţiere şi urmărire a încasării veniturilor bugetare in cuantumul şi la termenele stabilite de lege,la pct.2.1.din decizie arătându-se că pentru bunurile aparţinând domeniului public şi privat al comunei(de natura terenurilor şi clădirilor)concesionate sau închiriate unor persoane fizice sau juridice, nu s-a stabilit,evidenţiat şi nu s-a încasat taxa pe teren şi taxa pe clădiri care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor sau chiriaşilor,in condiţii similare cu impozitul pe teren şi respectiv impozitul pe clădiri,pentru perioada 2009-2011, din anexa 3 reieşind că pârâta datorează suma de 4.424,25 lei,conform prevederilor art.256 alin.3 din codul fiscal-filele 10 şi 29.

7.3.Într-adevăr,potrivit prevederilor art.256 alin.3 din codul fiscal,pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,concesionate,închiriate,date in administrare sau folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor,locatarilor,titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,după caz,in condiţiile similare impozitului pe teren.

Aşa fiind,pârâta trebuia să plătească,pe lângă redevenţa anuală ,stabilită prin contractul de concesiune, şi impozitul pe teren, o atare obligaţie nefiind necesară a fi înscrisă in contract întrucât operează prin efectul legii.

7.4. Fiind vorba de un impozit datorat bugetului local, acesta trebuia stabilit,aşa cum prevede art.85 alin.1 lit.b din Codul de procedură fiscală,prin decizie emisă de organul fiscal, decizie care nu a fost emisă,deşi organul fiscal avea o atare obligaţie,conform prevederilor art.86 alin.1, şi drept urmare pârâta nu şi-a putut onora obligaţia de plată, aceasta nefiind stabilită.

Instanţa mai reţine că potrivit prevederilor art.86 alin.6 din acelaşi cod,decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată,de la data comunicării acestora,in condiţiile in care se stabilesc sume de plată,că potrivit prevederilor art.91 alin.1, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie in termen de 5 ani,cu excepţia cazului in care legea nu dispune altfel şi că potrivit prevederilor art.205 alin.1,împotriva titlului de creanţă,precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii.

De asemenea,instanţa mai reţine că potrivit prevederilor art.136 alin.1 din codul de procedură fiscală,in cazul in care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate,organele fiscale competente,pentru stingerea acestora,procedează la acţiuni de executare silită,în baza unui titlu executoriu emis in condiţiile prevăzute de art.141 din cod.

7.5.Reclamanta din prezenta cauză a înţeles să investească instanţa cu o acţiune in pretenţii, ignorând prevederile legale mai sus arătate.

Pe baza actelor de control încheiate organul fiscal local avea obligaţia să procedeze la emiterea deciziei de impunere pe care să o comunice debitoarei pârâte pentru exercitarea de către aceasta a dreptului de contestaţie,apoi,in caz de neplată,să emită titlul executoriu fiscal şi să treacă la executarea silită.

Aşa fiind,acţiunea pendinte judecăţii se priveşte ca neîntemeiată şi va fi respinsă.

8.Comunicarea hotărârii.

Hotărârea se comunică  părţilor potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.

9.Calea de atac.

 Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării,aşa cum se prevede la art.466  alin.1 şi la art. 468 alin.1 cod proc.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă in pretenţii formulată de reclamanta U. A. T. C. C. – REPREZENTATĂ IN JUSTIŢIE PRIN PRIMAR,  in contradictoriu cu pârâta  S. C. F. I. SRL,.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pronunţată in şedinţă publică astăzi 20 decembrie 2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare